KorAP: Find »[drukola/base=misionar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...120 >

2,994 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

scrisoare de la părintele Diego din Edo ce-i fusese înmânată la oficiul de gardă al clăcașilor. Scăpără cremenele și aprinse lumânarea. Flacăra pâlpâi tremurătoare și, scoțând un fir de fum negru, aruncă peste bârne o umbră uriașă. La lumina lumânării, misionarul desfăcu scrisoarea cu mâinile legate. În acel moment îi veni din nou în minte chipul nătângului său confrate mai tânăr cu ochii mereu roșii și lăcrimoși. „A trecut o lună de când ai plecat din Edo. Lucrurile nu sunt nici mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
câștiga mânia naifului și a shōgunului. Ordinul Sfântul Petru a trimis deja la Macao cerere de punere sub acuzare împotriva ta. Te rog, ia aminte la acest lucru și fii prevăzător în ceea ce faci...” În lumina lumânării chipul stâlcit al misionarului părea și mai urât. Fusese în stare să-și stăvilească poftele carnale, însă tot nu-și putuse îndrepta firea iute. Uneori, apriga mânie a strămoșilor săi era o adevărată tortură pentru el. Chipul misionarului arăta mai tânăr decât cei patruzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
În lumina lumânării chipul stâlcit al misionarului părea și mai urât. Fusese în stare să-și stăvilească poftele carnale, însă tot nu-și putuse îndrepta firea iute. Uneori, apriga mânie a strămoșilor săi era o adevărată tortură pentru el. Chipul misionarului arăta mai tânăr decât cei patruzeci și doi de ani ai săi, dar acum se înroșea la mânie. „Iezuiții mă pizmuiesc fiindcă, o dată ce naifu și shōgunul i-au depărtat, n-au mai putut să le cumpere bunăvoința. Nu vor ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acum se înroșea la mânie. „Iezuiții mă pizmuiesc fiindcă, o dată ce naifu și shōgunul i-au depărtat, n-au mai putut să le cumpere bunăvoința. Nu vor ca noi să le răpim dreptul de a propovădui credința creștină în această țară.” Misionarul nu le putea ierta iezuiților nici în ruptul capului faptul că nutreau o pizmă meschină față de el și îl împroșcau cu bârfe și cleveteli doar pentru că aparținea unui alt ordin, cu toate că erau cu toții oameni ai aceleiași biserici și credeau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acela al unui războinic luptând o bătălie demnă, bărbătească, ci semăna mai degrabă cu bârfele și intrigile folosite de eunucii chinezi. Tumultul oceanului începu să se audă și mai tare decât înainte, ca și cum ar fi încercat să-i întețească furia misionarului. Acesta apropie lumânarea de marginea scrisorii lui Diego. Sub limbile flăcării, hârtia acoperită cu scrisul acela copilăresc deveni castanie, apoi se mistui pâlpâind ca aripile unei molii. Chiar și după ce șterse în acest fel izvorul mâniei sale, sufletul tot nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru rugăciune, murmură: „O, Doamne, Tu știi care dintre mine și iezuiți îți este mai de folos în această țară. Fă-mă, Doamne, o stâncă pentru nefericiții Tăi credincioși japonezi. Așa cum ai numit pe unul dintre ucenicii Tăi stâncă.” Însă misionarul nu-și dădea seama că aceasta nu era o rugăciune, ci un blestem asupra celor care îi răniseră mândria. Padre, îl strigă o voce în întuneric. Misionarul deschise ochii. În pragul colibei sale se ivi o umbră. Hainele zdrențuite ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Tăi credincioși japonezi. Așa cum ai numit pe unul dintre ucenicii Tăi stâncă.” Însă misionarul nu-și dădea seama că aceasta nu era o rugăciune, ci un blestem asupra celor care îi răniseră mândria. Padre, îl strigă o voce în întuneric. Misionarul deschise ochii. În pragul colibei sale se ivi o umbră. Hainele zdrențuite ale acestuia îi erau cunoscute. Era omul pe care îl dezlegase de păcat în adăpostul dintre lemne în ziua aceea la prânz. Îl privea stăruitor, la fel de trist ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pragul colibei sale se ivi o umbră. Hainele zdrențuite ale acestuia îi erau cunoscute. Era omul pe care îl dezlegase de păcat în adăpostul dintre lemne în ziua aceea la prânz. Îl privea stăruitor, la fel de trist ca și atunci. Intră! Misionarul se ridică scuturându-și de pe genunchi cenușa scrisorii. Chipul trist al bărbatului îi aminti de ochii roșii și înlăcrimați ai lui Diego. Sprijinit de cadrul ușii, omul îl rugă tărăgănat ca, în cazul în care vor avea voie și japonezii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de folos la diverse treburi. Se plânse că deși venise în aceste părți după ce fusese alungat din Edo, nici aici nu găsea multe locuri unde să muncească, fiindcă toți își băteau joc de el pentru că era creștin. Așa gândim cu toții. Misionarul clătină din cap. — Nu puteți să vă îmbarcați. Dacă voi părăsiți această țară, atunci cine o să-i mai ajute pe preoții care or să vină aici în curând? Cine o să mai aibă grijă de ei? Dar nici un padre n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
veni pe domeniile Stăpânului mulți preoți din Nueva España. Voi încă nu știți nimic, dar eu sunt încredințat că Stăpânul va încuviința. „În curând mă voi întoarce aici cu o mulțime de preoți pentru mine și pentru omul acesta”, murmură misionarul în sinea lui. „Și atunci, peste acești preoți mă vor numi episcop pe mine.” Mângâind stâlpul ușii cu o mână, omul asculta cuvintele misionarului și mai trist decât adineauri. Lumânarea se micșorase, dar flacăra ei se aprinse și mai tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mă voi întoarce aici cu o mulțime de preoți pentru mine și pentru omul acesta”, murmură misionarul în sinea lui. „Și atunci, peste acești preoți mă vor numi episcop pe mine.” Mângâind stâlpul ușii cu o mână, omul asculta cuvintele misionarului și mai trist decât adineauri. Lumânarea se micșorase, dar flacăra ei se aprinse și mai tare luminând spinarea bărbatului care se îndepărta. — Întoarce-te la coliba ta! Mergi și spune-le tuturor ce ți-am zis. Suferința voastră se va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-le tuturor ce ți-am zis. Suferința voastră se va sfârși curând. Vă promit. La fel ca și la prânz, și acum umerii și spinarea bărbatului erau pline de așchii de la locul său de lucru. După ce omul dispăru în întuneric, misionarul se reculese și din nou își legă strâns încheieturile mâinilor. Ca să nu cadă în ispită chiar dacă diavolul ar fi încercat să-i aprindă poftele trupești. Câțiva țărani așteptau la intrare să se arate samuraiul. Reprezentau cele trei sate din vale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de cai... Încăperea numită „Sala șoimului” era întunecată și friguroasă. Singurul lucru care sărea în ochi erau ușile glisante alcătuite din patru panouri pe care erau pictați niște șoimi cu ochi pătrunzători. La castelul Edo sau la conacele altor oficiali, misionarul fusese poftit de mai multe ori în încăperi la fel de sumbre și răcoroase ca și aceasta și de fiecare dată avea sentimentul că în întunericul acestor încăperi uneltirile japonezilor stăteau la pândă ca niște umbre. Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
putea socoti trebuincios pentru răspândirea legii lui Dumnezeu. Sfinția Voastră nu trebuie să-și facă griji, căci noi vom oferi pe domeniile noastre îndeajuns de mulți bani și pământuri pentru biserică. În timp ce-l asculta pe grămătic recitând cu voce răgușită, misionarul cerceta chipurile seniorului Shiraishi și ale oamenilor săi de seamă, dar chipurile lor de nepătruns nu-l lăsau să-și dea seama nici ce gândeau, nici ce simțeau aceștia. — E drept că Nueva España se află tare departe de țara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
primul rând, vă rog să adăugați niște cuvinte pe care noi obișnuim să le spunem când ne adresăm Sfinției Sale Papa. Se scrie așa: „Cu smerenie vă sărutăm picioarele.” — Să scriem că Stăpânul îi sărută picioarele Papei? — Așa se obișnuiește, zise misionarul cu voce puternică și neînduplecată. Înalții oficiali își ridicară capetele supărați, iar chipul seniorului Shiraishi se strâmbă într-un zâmbet amar. În ce privește trimiterea unor padren pe domeniile Stăpânului, atacă mai departe misionarul, încurajat de slăbiciunea de o clipă apărută pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îi sărută picioarele Papei? — Așa se obișnuiește, zise misionarul cu voce puternică și neînduplecată. Înalții oficiali își ridicară capetele supărați, iar chipul seniorului Shiraishi se strâmbă într-un zâmbet amar. În ce privește trimiterea unor padren pe domeniile Stăpânului, atacă mai departe misionarul, încurajat de slăbiciunea de o clipă apărută pe chipul seniorului Shiraishi, vă rog smerit să scrieți „numai preoți franciscani”. Altfel, ordinul nostru nu va putea să-i înmâneze această scrisoare Sfinției Sale Papa. Voia să le ceară să-i alunge pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fel ca și pentru toți ceilalți japonezi, și iezuiții, și franciscanii, erau cu toții padren creștini, așa că puțin îi păsa de diferențele dintre ei. — Ești sigur că această scrisoare va ajunge la Papă? întrebă seniorul Shiraishi ca să-i intre în grații misionarului. Firește că dacă n-ar fi fost misionarul, oamenii săi de seamă n-ar fi putut face nimic pentru a îndeplini această sarcină. După ce galionul ajungea în Nueva España, solii aveau să fie legați și de mâini și de picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iezuiții, și franciscanii, erau cu toții padren creștini, așa că puțin îi păsa de diferențele dintre ei. — Ești sigur că această scrisoare va ajunge la Papă? întrebă seniorul Shiraishi ca să-i intre în grații misionarului. Firește că dacă n-ar fi fost misionarul, oamenii săi de seamă n-ar fi putut face nimic pentru a îndeplini această sarcină. După ce galionul ajungea în Nueva España, solii aveau să fie legați și de mâini și de picioare, căci nu știau nici limba, nici obiceiurile. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
oamenii săi de seamă n-ar fi putut face nimic pentru a îndeplini această sarcină. După ce galionul ajungea în Nueva España, solii aveau să fie legați și de mâini și de picioare, căci nu știau nici limba, nici obiceiurile. Doar misionarul îi putea ajuta. Va ajunge. Dacă va fi nevoie, eu însumi mă voi duce la Roma și i-o voi înmâna Sfinției Sale Papa. — Poți să te duci singur? — Voi lua cu mine pe unul dintre solii Stăpânului. — Din Nueva España

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
eu însumi mă voi duce la Roma și i-o voi înmâna Sfinției Sale Papa. — Poți să te duci singur? — Voi lua cu mine pe unul dintre solii Stăpânului. — Din Nueva España? — Da. Fără îndoială că așa veți fi mai liniștiți. Misionarul se gândise dinainte că, în loc să trimită scrisoarea la Vatican din partea ordinului său, ar fi fost mult înțelept să se arate el însuși la Roma însoțit de japonezi. Acum că dăduse glas acestui gând ascuns, simți că hotărârea era deja luată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
tuși din nou cu mâna făcută căuș la gură. În timp ce tușea, zise dus pe gânduri: Dacă e vorba pe-așa, atunci ar fi bine să-l iei cu tine dintre soli pe Hasekura Rokuemon. Pe seniorul Hasekura? În clipa aceea, misionarul își aduse aminte de chipul unuia dintre solii cu care se întâlnise atunci în grădina interioară a castelului. Un chip cu ochii duși în fundul capului și cu pomeții puțin ieșiți în afară cum au țăranii, un chip ce putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
puțin ieșiți în afară cum au țăranii, un chip ce putea să îndure orice, să renunțe la tot și să-și primească soarta. Ceva îi spunea că omul acela era Hasekura Rokuemon. Ca să-și arate și mai bine curtenia față de misionar, seniorul Shiraishi lăudă corabia care fusese lucrată cu măiestrie și care urma să fie terminată în curând. Apoi râse zicând că, dacă ar fi fost mai tânăr, i-ar fi plăcut și lui să meargă pe vas și să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
zicând că, dacă ar fi fost mai tânăr, i-ar fi plăcut și lui să meargă pe vas și să vadă Nueva España. Discuția se sfârși. Cu un zâmbet firav în colțul gurii, înalții oficiali îl petrecură din ochi pe misionar, în timp ce acesta părăsea sala însoțit de slujitorul care așteptase pe coridor. Când zgomotul pașilor săi se stinse, seniorul Shiraishi își îndreptă zeflemitor privirea către grămătic și zise: Ce mai duhnesc străinii ăștia, nu-i așa? — Cred că o fi de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de neîndurat. De pildă, de câte ori vine Velasco în cabina noastră aduce cu el mirosul acela de străin. De când discutase cu el pe punte, samuraiul se simțea deranjat de felul atotștiutor în care vorbea Matsuki. Nu îl interesa nici creștinismul, nici misionarul creștin, dar se simțea rușinat când îl vedea pe Velasco după ce acesta îi împrumutase lui Yozō din puținele sale haine și așternuturi. În mintea sa, îl socotea pe Yozō un supus, un servitor, dar Velasco nu făcea asemenea deosebiri. — La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu ochi buni răspândirea ordinului nostru în Japonia, lucru pe care și starețul îl cunoștea deja. Ei zic că petiția înaintată de tine... e plină de minciuni. Și anume...? — Ai scris că regele Japoniei o să primească și de acum înainte misionari creștini. Însă dările de seamă de la Manila spun că japonezii se împotrivesc credinței creștine și că tu ai răstălmăcit adevărul... — E drept că în Japonia starea politică e neliniștitoare, am strigat eu fără să vreau. Se duc războaie mari înăuntrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]