10,397 matches
-
ar putea ști?! Cine ar putea răspunde? Melania Lupu izbi puternic palmele. ― Dumnezeule! Doar nu credeți în spirite! ― Nu și totuși pașii îi aud! Apăsați, siguri... Exact cum călca el. Nu reușeam să-mi amintesc... ― E lemnul vechi, domnule Popa, mobila, parchetul... Bătrânul ridică privirea. Fața avea o expresie încordată. ― Ascultați! Îi aud! Au ajuns la capătul holului... ― Matei își înfipse unghiile în carne. " Bătrînul are halucinații, gândi sculptorul. Nu se auzea nimic. De-aș avea o sticlă cu whisky!" " Trebuie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ai dreptul, draga mea. Glasul se mlădie improvizând un cîntecel: Căci ai cîștigat! Câștigat, câștigat, cîș-ti-gaaat! Femeia cu evantaiul e a ta, al tău e și Vânătorul... Și totuși unde poate fi comutatorul? Pipăia pereții fredonând, se lovea ușor de mobile. ― Nu l-ați cunoscut pe lordul Rochester, stimată doamnă? Vai de mine! Chiar ducele mi l-a prezentat la ceaiul lui Lady Abigail... Ce toaletă fermecătoare! O, doar un fleac de la madame Chanel... Eu i-am rămas credincioasă lui Lanvin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
răspunse o voce. Bătrâna tresări și se lipi de perete. Auzi un hohot de râs și brusc se aprinse lumina. Cu mâna încă pe comutator, Marin Vâlcu schiță un salut. ― Bună seara, Melania. Se aflau într-o sufragerie micuță cu mobilă clasică de nuc. Deasupra servantei atârna o oglindă, ovală, iar mai la stânga, simetric, o marină cu cer transparent și balcoane debordând de flori. Veneția... Melania Lupu se desprinse de perete surâzând. ― Ce surpriză! îmi face multă plăcere să vă văd
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pentru Nestor, bravul majordom, fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite, ritualul ce oferea existenței sale predictibilitatea unui mecanism de ceas elvețian : în grija cu care mesele erau aranjate, în meticulozitatea cu care era curățată argintăria și mobila, Nestor punea întreaga energie a unui temperament britanic. După ce castelul își regăsise în căpitanul Haddock proprietarul său legitim, viața lui Nestor se organiza în funcție de reperele ciudate ale aventurilor stăpânului său. Lungile expediții alternau cu perioadele în care, în fine, după
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Pe aripile sale se zărea emblema Borduriei - în jurul navei, un doctor Simba mai înfricoșat ca niciodată se agita frenetic, dând ultimele instrucțiuni. Nimic nu putea egala, în acest final grăbit de partidă, voracitatea lui Amin Barra - la ordinele sale, toate mobilele din palat erau îngrămădite pentru a fi transportate în cala avionului. „Nu am să las ceva în urma mea. Iau totul, totul. Sunt mareșalul Azaniei”, murmura președintele-mareșal, ce ale sese în ziua fugii sale să poarte uniforma de comandor al aviației
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
m-am înșelat. M-a rugat numai din nou să-l aștept și, zîmbindu-mi, dispăru pe ușă lăsîndu-mă iarăși singur în încăpere. Spre deosebire de coridoarele întunecoase, camera în care mă aflam era inundată de soare. O lumină gălbuie, învechită, cădea peste mobile, atenuând aspectul lor rudimentar, și pe hârțoagele care asfixiau pur și simplu încăperea. Pe toți pereții, inclusiv între ferestre, de sus până jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de registre și de hârtii îngălbenite pe la colțuri. O clipă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o încăpere îngustă, ceva mai mare decât celula pe care o avusesem la închisoare și, firește, mult mai potrivită pentru a găzdui un om. Un pat de fier, o masă, un scaun și un cuier cu picior, asta era toată mobila. Pereții arau vopsiți până la înălțimea unui om, în ulei, într-o nuanță albăstrie și, în rest, văruiți. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
compromisă- și tot atunci s-au stins și farurile seducției. Fluturii nu mai năvăleau spre lumina și mai ales spre banii Domnului Andrei. Eroul a descoperit altă față a vieții. Înainte avusese de toate. Succes. Bani. O casă frumoasă cu mobilă stil. Admiratoare. După aceea lucrurile s-au inversat. A pierdut casa, a rămas fără mobila stil, fără bani și în cele din urmă și fără admiratoare. Ele au plecat ultimele. În clipa când au văzut că nu mai era nimic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lumina și mai ales spre banii Domnului Andrei. Eroul a descoperit altă față a vieții. Înainte avusese de toate. Succes. Bani. O casă frumoasă cu mobilă stil. Admiratoare. După aceea lucrurile s-au inversat. A pierdut casa, a rămas fără mobila stil, fără bani și în cele din urmă și fără admiratoare. Ele au plecat ultimele. În clipa când au văzut că nu mai era nimic de jumulit, s-au uitat de sus la Domnul Andrei și i-au aruncat niște
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care n-o mai spălaseră decât ploile. Dar cel mai ciudat era Victor, un bătrân slab, chiar costeliv, care se ținea de ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva timp, dar face pe nebunul și se plimbă prin azil de parcă ar fi..." Și scuipa pe alții, denigrîndu-mă. 9 Se făcea că eram într-un fel de casă izolată, undeva pe un câmp. Clădirea nouă, abia terminată, fără nici o mobilă, cu pereții albi, goi, cu pete de var încă pe geamuri și pe jos. Mai multe camere și în fiecare cameră câte un bărbat. Zidari? Zugravi? Ucigași travestiți? Tăceau și tăcerea lor avea ceva amenințător. Cuprins de presimțiri rele, am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la tâmplă. Ca să mă calmez, m-am uitat în jur. Abia atunci am văzut sala și am simțit o emoție încă și mai puternică. Știam de la bătrâni că pereții erau căptușiți cu oglinzi, că nu existau nici o fereastră și nici o mobilă, în afară de masa așezată în centru și de cele două fotolii de răchită, că până și tavanul, de care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari, venețiene, și totuși m-am zăpăcit. Sala era un fel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am aruncat o privire în jur. Erau aceleași etajere burdușite de hârțoage de sus până jos, pe care le remarcasem prima oară când sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă, aurind mobila vopsită grosolan. Numai că până și amintirile despre această încăpere se decoloraseră parcă, arătau ca niște fotografii uitate, găsite întîmplător într-un sertar, despre care nu mai știi ce să crezi; sânt ale tale sau nu? M-am ridicat de pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar mi se făcuse frică și am ieșit de-acolo. Azilul ardea ca un putregai uriaș. Mă surprindea însă că nu vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși funingine, acoperea ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de durere. În fața nepăsării acestuia, exemplul celor dintâi a fost urmat de mulți dintre spectatori și, pe această stradă întunecoasă, la lumina incendiului, s-au văzut fugind în toate părțile umbre deformate de flăcările care pâlpâiau și de obiectele sau mobilele pe care le duceau pe umeri. Tocmai aceste incidente au silit autoritățile să asimileze starea de ciumă cu starea de asediu și să aplice legile care decurgeau de aici. Au fost împușcați doi hoți, dar e îndoielnic ca asta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un lucru pe care această mulțime cuprinsă de bucurie îl ignora și care poate fi citit în cărți, că bacilul ciumei nu moare și nici nu dispare vreodată, că el poate să stea timp de zeci de ani adormit în mobile și rufărie, că el așteaptă cu răbdare în odăi, în pivnițe, în lăzi, în batiste și în hârțoage și că poate să vină o zi când, spre nenorocirea și învățătura oamenilor, ciuma își va trezi șobolanii și-i va trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am conceput totul ca urmare a unei discuții pe care am avut-o cu o doamnă din localitate. Îmi spunea la telefon că, de la o seamă de vreme îi este tot mai greu, că merge prin casă sprijinindu-se de mobila ce o are, că uneori nu se poate da jos din pat fiindu-i teamă să nu cadă și să nu se poată ridica. Mi-a spus că a căzut de trei ori până acum și că a rămas căzută
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de lume. Indicatoarele erau în arabă și în engleză: Fabrica de Automobile Al-Rami, Banca Islamică Al-Aqsa. La un colț de stradă văzu un mănunchi de scaune împletite, din trestie, în care se lăfăiau niște tineri cu țigări subțiri între buze. Mobila era de vânzare. Ocolind gropile, pe drum mergeau copii care se întorceau de la școală, striviți sub greutatea unor rucsacuri supradimensionate. Se uită în altă parte. Pe toate zidurile și pe toate ferestrele magazinelor abandonate erau lipite postere cu chipuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sticlă groasă la geamuri. Văzu un indicator în care se mulțumea guvernului Japoniei și Uniunii Europene. Un minister. Imediat ce intrară, fură conduși într-un birou mare, spațios, cu o canapea lungă, în formă de L. Camera era prea mare pentru mobila din ea. Maggie presupuse că se avusese în vedere, în primul rând, grandoarea, caracterul practic și necesitățile venind pe locul doi, la mare distanță. Un bărbat bine făcut intră cu o tavă de plastic, pe care erau două pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și se cocoță pe un scaun înalt, intrând în norul de fum suflat de Jones. A trebuit să-l duc az’ dimineață la veterinar, să-i facă o injecție cu vitamine. Nu vreau să-mi tușească biata pasăre peste toată mobila din casă. — Ce ți-a trecut prin cap de i-ai încurajat pe indivizii ăia doi az’ noapte? În fiecare zi. Darlene, da’n fiecare zi, încerc să-ți explic ce fel de clienți vrem s-avem aici. Și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fețele nu au culoare? — Să n-o luăm de la început! — Mergem luna viitoare la Miami? Poate. Poate ne stabilim acolo. — Și să renunțăm la tot ce avem? — Să renunțăm la ce? Planșeta de gimnastică poate fi transportată cu camionul de mobilă. — Dar fabrica? — Fabrica a făcut toți banii pe care îi putea face. A venit timpul să o vindem. — Bine că tatăl tău a murit. Că n-a trăit să vadă ce se întâmplă. Doamna Levy aruncă o privire tragică spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
amenințător din dinți. — Vino odată, altfel va trebui să te duc să-ți facă injecții antirabice, spuse supărat domnul Levy, apucând brațul soției lui prin haina de blană. — Uită-te numai cum arată locul ăsta! O mână înmănușată arătă spre mobila ponosită din birou, podelele strâmbe, decorațiile de hârtie creponată care tot mai atârnau de tavan de pe vremea când I.J. Reilly era însărcinat cu registrele, spre domnul Zalatimo care lovea cu piciorul în coșul de hârtii, buimăcit de „ordinea alfabetică“. Trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dinspre o clădire cu trei etaje, placată cu stuc galben. Vreun francez prosper construise casa spre sfârșitul secolului al XVII-lea ca să locuiască în ea cu soția, copiii și diverse mătuși nemăritate. Mătușile fuseseră plasate sus, la mansardă, împreună cu alte mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin cele două ferestruici de pe acoperiș crâmpeiul de lume pe care și-l închipuiau că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în locul relațiilor intime cu alte ființe umane. Acei DEP: 2020 Sondajele arată că 40% din totalul populației a dezvoltat un stil de viață specific sau relații de afaceri cu DEP personalități realizate prin inginerie digitală. Prezenți online sau prin intermediul roboticii mobile, acei DEP cu diferite tipuri de personalități fizice și virtuale sunt personalizați pentru utilizarea industrială, comercială și personală. Puteți să vă alegeți corpul, fizionomia, aptitudinile și personalitatea acelui DEP care vă convine. Sunteți interesat într-un nivel mai ridicat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
inimă, Rose a acceptat condițiile. S-a plâns că nu mai avea deloc timp pentru ea, zilele ei fiind Împărțite Între muncă și casă. Însă apoi s-a Înveselit când i-a spus că era o ofertă la Depozitul de Mobilă și că ea și Mustafa căzuseră de acord să cumpere niște dulapuri noi pentru bucătărie. — Spune-mi ce crezi, s-a entuziasmat Rose. Ce zici de lemnul de cireș? Crezi că ar arăta bine În bucătăria nostră? — Mda, așa cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]