3,149 matches
-
perioada absenței împăratului Theodor al II-lea Lascaris, Mihail a fugit pe neașteptate la turci, chipurile de teamă în fața amenințărilor împăratului la adresa lui. Basileul a fost nevoit să îi ofere în chip solemn garanția securității personale. Paleolog s-a întors, iar monarhul l-a ridicat la rangul de mare conostaulos. Pe patul de moarte, Theodor al II-lea le-a cerut înalților demnitari, între care și lui Mihail, să jure credință nevârstnicului Ioan al IV-lea Laskaris și tutorilor acestuia. Însă vicleanul
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
contemporane din Franța și Spania, palatul este într-o relație strânsă cu peisajul. La Napoli și la Caserta, Vanvitelli se conformează stilului clasic sobru, concentrându-se simultan asupra esteticii și structurii, stil care va face o tranziție ușoară spre Neoclasicism. Monarhii din casa de Savoy erau foarte receptivi la noul stil. Aceștia au angajat trei arhitecți faimoși — Guarino Guarini, Filippo Juvarra și Bernardo Vittone — pentru a le ilustra grandioasele ambiții politice și proaspăt dobânditul statut regal. Guarini era un călugăr peripatetic
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
1772, Austria câștigă Galiția, participând alături de Rusia și Prusia la împărțirea Poloniei, iar în 1774 câștigă Bucovina. În 1780, moare Maria Tereza, Iosef rămânând singur la conducere. Acesta întreprinde reforme în domeniul educației și sănătății, succesul asigurându-i titlul de monarh iluminat. Este lichidată iobăgia, sunt reformate armata, guvernarea, legislația. Puterea bisericii este limitată, asigurându-se astfel toleranța religioasă. Din nefericire, supus la presiuni, în 1790, cu puțin timp înainte de a muri, Iosif al II-lea revocă majoritatea reformelor sale radicale
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
este adoptată legea electorală, iar în vederea creării unui stat german sunt dispuse trei soluții: să se creeze o Germanie controlată de Austria, să fie creată o Germanie în jurul Prusiei sau să se creeze o Germanie stăpânită de regele Prusiei că monarh constituțional. S-a mers însă pe soluția unei Germanii mici, cu o constituție liberală, această fiind respinsă pentru că regele Prusiei nu dorea să complice existența statului.Problema maghiară se intensificare, fiind proclamată independența Ungariei. Austriecii, pentru a preveni dezintegrarea imperiului
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
fiind deținute de proprietarii bogați ca Familia Esterhazy care stăpânea 300 000 de hectare. A constituit un proletariat agricol care muncea în condiții dificile și de multe ori izbucneau revolte violente, reprimate rapid de forțele de ordine. Ungaria, condusă de monarhul constituțional Franz Joseph, având o constituție din aprilie 1848, avea un guvern la Budapesta, un parlament bicameral, dar sistemul electoral era cenzitar și restrictiv (puteau vota doar 160 000-200 000 de unguri). Abia din 1913 corpul electoral avea să crească
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
IV-lea cel Frumos (1301) au reactivat proiectele de cruciadă antibizantină în Occident. Ca urmare a acestor evenimente la începutul secolului XIV, Imperiul și-a mai dobândit un dușman de temut în Occident-regele Franței, Filip al IV-lea al Franței. Monarhul francez își propusese să organizeze o nouă cruciadă împotriva Bizanțului dar salvarea Bizanțului s-a datorat poate planurile prost organizate împotriva schismaticilor greci. Regele francez a reușit însă să-l determinându l pe papa Clement V, supus voinței regelui, să
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
cu germanii din sud. În plus, populația regatului lui Gustav era dispersată pe un teritoriu foarte vast, ocupând de fapt mai mult părțile sudice. Gustav se face remarcat printr-o anumită calitate pe care nu o prea întâlnim la alți monarhi: talentul literar: el a fost cel mai bun dramaturg de limbă suedeză înainte de Johan Strindberg. În plus, era un excelent vorbitor în public, ceea ce s-a dovedit a fi un mare avantaj în fața Riksdag-ului. Totuși, el nu a reușit să
Gustav al III-lea al Suediei () [Corola-website/Science/317531_a_318860]
-
si prin urmare, a fost de multe ori considerat a fi prost educat din cauza incapacității sale de a comunica cu diplomații străini. Cristian a fost, de asemenea, considerat de multe ori a fi dependent de consilieri și de surse contemporane. Monarhul danez nu a făcut nimic pentru a risipi această noțiune. În memoriile sale, el și-a enumerat lucrurile de interes principal în viața sa, și anume "vânătoarea, a face dragoste, războiul și afacerile maritime". El a introdus Codul Danez în
Christian al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317524_a_318853]
-
al Danemarcei și Norvegiei iar mai târziu a fost succedat de unchiul său, Frederick I al Danemarcei. În timpul domniei sale, Christian s-a concentrat pe încercarea de a menține un control al Suediei în timp ce încerca o concentare a puterii în mâinile monarhului, în detrimentul atât al clerului cât și al nobilimii. Pentru această încercare, el a sprijinit crearea unei clase puternice a burgheziei. Christian a luat parte la cucerirea tatălui său a Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-
Christian al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317523_a_318852]
-
cărora s-au produs mari pagube proprietății lui Hmelnițki, iar fiul său, Iuri, a fost bătut. Pentru a-și salva familia, Hmelnițki s-a refugiat în casa unei rude din Cihirin. El a obținut două audiențe la rege, dar hotărârile monarhului nu au fost respectate de puternicul magnat Koniecpolski. După ce nu a primit ajutorul așteptat din partea oficialilor polonezi, Hmelnițki a căutat sprijinul prietenilor și subordonaților cazaci. Cum cazacii erau tratat incorect de către polonezi, Hmelnițki a găsit ajutor nu doar în cadrul regimentului
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
Реєстрові козаки, "Reestrovi kozaki", poloneză: "Kozacy rejestrowi") erau cazacii (în cea mai mare parte cei din Zaporijie), care făceau parte din trupele regulate ale Uniunii statale polono-lituaniene. Cazacii înregistrați au fost parte a armatei polono-lituaniene în perioada 1582 - 1699. Primul monarh care a introdus acest sistem a fost Stefan Batory, al cărui prim registru conținea 500 de nume. Cazacii înregistrați formau o elită în rândul cazacilor. Ei erau comandați de "starșina" („bătrâni”) și "otamani" care erau responsabili în fața marelui hatman al
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
la statutul de țărani, în vreme ce cazacii cereau continuu creșterea numărului celor cuprinși în „registru”. Conflictul cazaci-șleahtă era agravat de sprijinul tradițional pe care cazacii îl ofereau regelui, care era de multe ori în conflict cu nobilimea, care încerca reducerea puterii monarhului. Tensiunile dintre cazaci și șleahtici s-au agravat în special de la sfârșitul secolului al XVI-lea, ducând la izbucnirea unor revolte, cea mai mare fiind răscoala lui Hmelnițki din 1648. În timpul acestor rebeliuni, cazacii înregistrați au fost forțați să aleagă
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
suveranul bizantin și i-au cerut să-și plătească datoriile, amenințându-l cu închisoarea pentru datornici, ca pe cel mai amărât milog. Andronic IV, care rămăsese pe tron ca regent , n-a depus nici un effort ca să-și salveze tatăl. Nefericitul monarh a fost scos din nevoie de fiul său mijlociu, Manuel, despotul Thessalonicului, și de Ioasaf Cantacuzino-ei au adunat suma cerută și, în octombrie 1371, Ioan V a fost eliberat. Unirea, înfăptuită de ,defensorul bisericii’’, fără consimțământul acesteia din urmă, a
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
fost sărit de la succesiune din cauza retardului mental și a epilepsiei. În 1788, Carol al III-lea a murit iar Carol al IV-lea i-a succedat la tron. Chiar daca el credea profund în sanctitatea monarhiei și a păstrat aparențele unui monarh absolut și puternic, a luat parte doar pasiv la direcția urmată de guvernul său, și a preferat să se ocupe de vânătoare. Guvernarea a lăsat-o soției lui și primului ministru. În 1792, Maria Luisa a reușit să-l înlăture
Carol al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/317667_a_318996]
-
atunci la Monembasia), Manuel II Paleologul a plecat, cu corăbiile lui Boucicaut, din capitala asediată. El a trecut prin Veneția, Padova, Florența, Milano și, la începutul lunii iunie 1400, a sosit la Paris. Curtea lui Carol VI i-a acordat monarhului sărăcit al imperiului, cândva măreț, o rentă anuală de 30 000 de monede de argint și i-a asigurat o primire fastuoasă. Înaripat de speranța într-un ajutor însemnat cu oștiri promise la Paris, Manuel a trecut, în octombrie, peste
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
folosea încă termenul de Țaratul Moscovit în lucrarea sa „Istoria lui Carol al XIII-lea, regele Suediei (1731)”. Termenul este folosit însă și de unii dintre cercetătorii ruși și este considerat de către ei autentic rus. În secolul al XVI-lea, monarhul rus a devenit o figură puternică, autocratică, un „țar”. Prin asumarea acestui titlu, suveranul Moscovei a încercat să sublinieze statutul său de conducător de prim rang, de împărat, egal al Împăratului Bizanțului sau al Hanului. După căsătoria lui Ivan al
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
III-lea cu nepoata ultimului împărati bizantin Sofia Palaiologhina, curtea de la Moscova a adoptat termenii bizantini, ritualurile, titlurile și emblemele, precum „vulturul bicefal”, care este și astăzi folosit drept stema Rusiei. La început, termenul bizantin „autocrator” desemna doar statutul de monarh independent, dar, în timpul domniei lui Ivan al IV-lea, (1533-1584), a ajuns să desemneze conducerea fără restricții. Ivan al IV-lea a fost încoronat ca țar și a fost recunoscut, cel puțin de Biserica Ortodoxă Rusă, drept împărat. Filofei din
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
IV-lea a fost încoronat ca țar și a fost recunoscut, cel puțin de Biserica Ortodoxă Rusă, drept împărat. Filofei din Pskov a pretins că, de vreme ce orașul Constantinopole a fost cucerit de Imperiul Otoman în 1453, țarul rus era singurul monarh legitim, iar că Moscova a devenit A treia Romă, fiind succesorul de drept al Imperiului Roman și al Constantinopolelui, centrul creștinismului în perioada sa de început. Apogeul puterii autocratice a țarului a fost atins în timpul domniei lui Ivan al IV
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
a face pace cu Suedia în 1617. Războiul polono-rus din 1605 - 1616 s-a încheiat cu un armistițiu, care a retrocedat pentru un timp statului polono-lituanian teritoriile pierdute de Marele Ducat al Lituaniei în 1509 în fața rușilor, inclusiv Smolenskul. Primii monarhi Romanovi s-au dovedit domnitori slabi. În timpul lui Mihail, conducerea statului a fost practic în mâinile tatălui său, Filaret, cel care avea să devină în 1619 patriarhul Moscovei. Fiul lui Mihail, Alexei s-a folosit de un boier, Boris Morozov
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
la tronul rus, ca o precondiție a semnării tratatului de pace. Autocrația a rezistat turbulențelor „timpurilor tulburi” și conducerii slabe sau corupte a țarilor în primul rând datorită unei puternice birocrații centrale. Birocrația rusă a funcționat neîntrerupt, indiferent de legitimitatea monarhilor sau de facțiunea boierilor care controlau tronul din umbră. Birocrația s-a dezvoltat exploziv în secolul al XVII-lea. Numărul de pricazuri (departamente guvernamentale) a crescut de la douăzeci și două în 1613 la aproape optzeci numai treizeci de ani mai
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
o vreme.. În 1831 s-a întors cu familia la Neapole via Olanda, Prusia și Austria. Mai târziu, totuși, cu ajutorul lui Emmanuel Louis Marie de Guignard, viconte Saint Priest, a încercat fără succes să restabilească dinastia legitimistă a bourbonilor în timpul monarhului orléanist, regele Ludovic Filip I al Franței (1830-1848). Rebeliunea ei nereușită de la Vendée din 1832 a fost urmată de arestarea ei și întemnițarea în noiembrie 1832. A fost eliberată în iunie 1833 după ce a născut o fiică și a dezvăluit
Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry () [Corola-website/Science/317791_a_319120]
-
fost sărbătorită în prezența regelui George al V-lea al Regatului Unit și a Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, precum și alte familii regale importante. Cinci ani mai târziu, în urma Primului Război Mondial, Wilhelm al II-lea al Germaniei precum și alți monarhi germani au renunțat la putere iar monarhia a fost abolită în Germania, Rusia și Austro-Ungaria. Victoria Louise și Ernest Augustus au avut cinci copii:
Prințesa Victoria Luise a Prusiei () [Corola-website/Science/317794_a_319123]
-
a dus la moarte prin inaniție a numeroși ruși. Atunci când au fost distribuite alimente și bani locuitorilor Moscovei, hoarde de refugiați au năvălit în capitală, ducând la anarhie economică. Marii boieri ruși, conduși de cei din familia Romanovilor, complotau împotriva monarhului Godunov, care avea o origine nobiliară mai modestă. Guvernarea s-a dovedit incapabilă să facă față numeroaselor probleme: comploturile politice, foametea și epidemiile, bandele de răufăcători care jefuiau zonele rurale și răscoalele cazacilor de pe Don. Marii nobili, care se opuseseră
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
Unității Naționale”. Pe 21 februarie 1613, Zemski Sobor l-a ales în unanimitate pe Mihail Romanov, (fiul mai mic al mitropolitului Filaret), drept țar. Mihail Romanov era înrudit prin soția sa cu Dinastia Rurik și, în conformitate cu tradiția populară, a ajuns monarh doar datorită faptului că a fost salvat din mâinile dușmanilor de un țăran-martir, Ivan Susanin. Războiul ingrian cu suedezii a durat până în 1617, când a fost semnat Tratatul de la Stolbovo, iar războaiele „Dimitriade” s-au încheiat în 1619, când s-
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
va avea o prietenie de-o viață. Parte din intenția Complotului Prafului de Pușcă din 1605 a fost să o răpească pe Elisabeta care avea nouă ani și s-o pună pe tronul Angliei (și, probabil, Irlandei și Scoției) ca monarh catolic după asasinarea tatăl ei a aristocrației protestante engleze. Acest lucru nu s-a întâmplat, Guy Fawkes a fost capturat de soldații regelui înainte ca el să aprindă pulberea. Elisabeta a primit o educație cuprinzătoare pentru o prințesă la acel
Elisabeta de Bohemia () [Corola-website/Science/317826_a_319155]