5,311 matches
-
sună cu o ironică disperare în peisajul românesc al domnului Manea. Dacă pentru Havel filozofia morală a indicat calea spre disidență în Europa de Est, pentru domnul Manea delirul și alienarea motivează, pe rând, vanele manevre ale celor fără putere contra unui monstru raportat mai curând la Kafka... În Plicul negru el oferă portretul panoramic al societății românești înaintea căderii lui Ceaușescu și evocă, de asemeni, fantomele istoriei românești din cel de-al doilea război mondial. Romanul domnului Manea propune o continuitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ușa s-a deschis și a apărut Minor în carne și oase, un bărbat înalt și prezentabil, de vreo patruzeci de ani, cu păr negru, pieptănat atent și ochi albaștri și blânzi. În ultimele luni făcusem din el un asemenea monstru, că m-a șocat să constat cât de benign arăta, cât de normal. Dacă era să îi găsesc ceva ciudat, acela era faptul că purta cămașă albă cu mânecă lungă și o cravată albastră, înnodată strâns la gât. Ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar o refuz. Cred că dacă o să mă așez acum, nu o să mai vreau să mă ridic. Și, în plus, eu nu citesc ziarele - sunt prea deprimante. Pline de șomeri, prețuri în creștere la proprietăți imobiliare și povești însângerate despre monștri care trăiesc în America Centrală. Dar Debbie spune că ar trebui oricum să iau o pauză și o ascult. E o plăcere să te duci la clasa întâi. Mereu mă uimește cât e de liniște aici, în timp ce la doar câteva scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
masa cu capete leonine sculptate pe picioarele groase cam cât un trup de copil, până în bucătărie, unde mama s-a pus pe plâns când a văzut cât era de stânjenitoare prin comparație cu masa ei ușoară cu picioarele de aluminiu. Monstrul de lemn îi bloca accesul și la chiuvetă, și la plantele de interior care trebuiau udate, și... Mary mă lasă să fumez o țigară din cinci-șase înghițituri, după care pornim să mutăm, prin ușa prea îngustă, monstrul în living room
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
picioarele de aluminiu. Monstrul de lemn îi bloca accesul și la chiuvetă, și la plantele de interior care trebuiau udate, și... Mary mă lasă să fumez o țigară din cinci-șase înghițituri, după care pornim să mutăm, prin ușa prea îngustă, monstrul în living room, unde Figaro l-a luat îndată în stăpânire. Da’ să știți, dragă, că nici asta nu-i o soluție, să nu mai ajung la lăzile de cartofi, o aud în urma mea pe mama, recunoscătoare pentru truda noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
robustețe de case vechi boierești, dar lăsate într-o paragină jalnică, fără geamuri pe fațada de la stradă, cu reliefurile de pe aceeași fațadă mâncate, cu feroneria ruginită care probabil nici nu se mai deschide ca să intri din stradă în curte... Asupra monstrului vegetal îmi atrăsese și mie atenția, acum câteva zile, un copil al străzii, o puștoaică de cinșpe-șaișpe ani, care dimineața stătea ca într-un jilț imperial la prima ramificație a trunchiul arborelui, între două crăci mai groase decât trunchiurile copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mitinguri în timpul Revoluției Culturale. Mama e șocată în clipa în care îi arunc înainte fâșiile de cârpă urât mirositoare și îi arăt picioarele. Sunt galben-vineții, umflate și supurând de puroi. Câteva muște se așază pe cârpe. Grămada arată ca un monstru mort, o caracatiță cu o sută de picioare. Îi zic mamei: Dacă încerci să-mi pui la loc picioarele în fașe, o să mă omor. Vorbesc serios. Am găsit deja un loc în care să mă odihnesc în veci. Templul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Interzis, avându-l ca ghid pe Mao. Mărețul nostru Salvator stătea lângă mine. Geamătul neconsolat al vântului peste Lacul Zhong-nan-hai devenea din ce în ce mai puternic. El îmi arătă spre barca-dragon antică, pe jumătate scufundată, a cărei coadă ieșea în afară ca un monstru. Am discutat despre istoria răscoalelor țărănești. El a explicat eroismul. Sunt sigură că fața mea radia precum cea a unei eleve de școală. Eram complet fermecată. Mi-am dezvăluit gândurile și i-am spus că fusesem o pesimistă. În urma învățăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai lucid și mai abètut, Alcoolul, departe de a-mi anihila luciditatea, mi-o intensificè pânè la limite extreme, greu de suportat chiar și de cètre mine, Ioana e acum în brațele mele, dansèm, dar eu, cu o rècealè de monstru insensibil o încurajez în jocul perfid al excitației calculate pe care, cu rafinatè științè, i-o stimulez, Mi s-ar fi dat acolo în fața tuturor fèrè sè realizeze ce i se întâmplè și, în timp ce o trag dupè mine, spre unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un girofar. Culmea nebuniei e că, din cauza fermoarului, dintre noi trei, cel mai mult Traian a stat de vorbă cu tata, deși bine ar fi fost să nu fi avut ocazia asta! Acum nu ar mai căra după el ditamai monstru de geamantan și tata n-ar mai Înghiți Extraveral, Valium și Distonocalm, de câte ori Își amintește. * Așa că stăteam cu un ochi la Traian, care se pregătea să intre În vamă, cu un ochi la uriașul ceas electronic și ascultam vocile bărbătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe acest făgaș. Pare un tip foarte de treabă. Jade a clătinat din cap, înghițind gura de șampanie, ca să poată vorbi. —Așa și e. Când eram mai mici, a avut momente în care s-a purtat cu mine ca un monstru, dar acum ne înțelegem de minune. Și mi s-a părut că s-a înțeles de minune și cu Deborah. În sinea ei, Julia s-a felicitat pentru introducerea delicată în subiectul despre care chiar voia să discute. — Da. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
venea să-i tot tragă palme lui Luca, până când bărbatul avea să-și dea seama cum o rănea cu atitudea lui încăpățânată și răutăcioasă pe femeia pe care pretindea c-o iubește. Luca o făcea să se simtă ca un monstru, ca o creatură incompletă, ca un rebut sterp. Și, pentru asta, Alison îl ura. Dar, în egală măsură, îl și iubea și, din acest motiv, știa că ea trebuie să joace rolul persoanei mature și să-și îngroape amărăciunile. Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asortată. —Aaaaa, te face să te gândești la un copil al tău, nu? îi zisese vânzătoarea în timp ce scotea etichetele. Nu, absolut deloc, i-a răspuns Julia cu un zâmbet scurt. Femeia o privise curioasă, de parcă Julia ar fi fost un monstru, un exemplar feminin anormal. Oare sunt anormală? s-a gândit Julia în vreme ce ținea salopeta suspendată în fața ochilor și-o învârtea ca s-o privească din toate unghiurile. Nu. Nimic. Nici cel mai mic fior în ovare. Pentru Julia, salopeta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cincisprezece metri de tabără. Orice semn de viață și orice mișcare încetase la vederea lor. Ochii targuí-ului, ai nevestei lui, ai copiilor lor, ai sclavilor și chiar ai animalelor erau ațintiți asupra coloanei de fum și a cenușiului întunecat al monștrilor mecanici, și copiii și animalele se traseră înapoi îngroziți, în vreme ce sclavii fugeau să se ascundă în cel mai retras colț al corturilor, departe de ochii străinilor. A înaintat încet, și-a acoperit chipul cu vălul ce arăta condiția lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de două brațe oscilante, dar tot nu auzea doritul vâjâit al motorului. în cele din urmă, văzu o cheie într-o broască. O scoase; nu se întâmplă nimic. O băgă la loc, cu același rezultat. încercă s-o răsucească și monstrul mecanic prinse viață, tuși de trei ori, se zgâlțâi dintr-o parte într-alta și amuți. Ochii i se umplură de bucurie când înțelese că era pe drumul cel bun. Răsuci cheia cu o mână, în timp ce cu cealaltă învârtea volanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
umplea de fum și funingine pe pasageri și că se oprea cu exasperantă regularitate în toate orașele, comunele, satele și micile cătune de pe traseu. Când îl văzu ivindu-se în gara strălucitoare, urlând și azvârlind jeturi de aburi ca un monstru mai potrivit cu poveștile negrului Suilem decât cu realitatea, pe Gacel îl cuprinse o senzație de panică incontrolabilă, și trebui să apeleze la tot curajul lui de războinic și la tot controlul său de inmouchar al gloriosului „Popor al Vălului“ ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
uriașă încearcă să-l sufoce, fiindcă, pentru prima dată în lunga sa viață, dormise sub un acoperiș de ciment și între patru pereți. Ieși în prag. La o sută de metri distanță, marea era albastră și liniștită, foarte diferită de monstrul înspumat și înfuriat din ziua anterioară, și un soare strălucitor și puternic o împodobea cu reflexe argintii. Cu o încetineală aproape ceremonioasă, deschise pachetul cu ce cumpărase în prăvăliile din casbah și întinse totul pe pătură. Fixă o oglinjoară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ea un băiețel pe care Devon l-a recunoscut. Sări În picioare, alergă spre el și-l bătu cu palma pe umăr, strigând: În regulă, Tariq? Janice se uită În direcția lor. — Bună, Sue, o salută ea pe mamă. Scoți monstrul la plimbare? — Mda, Îl mai duc să ia aer din când În când. Se pare că-i priește. Sue se sprijini de adăpostul de pe refugiu și a scos un pachet de țigări, oferindu-i una celeilalte femei, după care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care-i despărțea pe cei doi frați, când și-au dat seama că, de la Începutul lunii următoare, vor fi lăsați pradă jafului, violului și masacrului, a apărut Marea Spaimă. Mai rău decât violul este violul anunțat, așteptarea pasivă, umilitoare a monstrului inevitabil. Dughenele se goleau, bărbații se ascundeau, femeile, fiicele lor Îi vedeau plângând din cauza neputinței. Ce era de făcut, cum să fugi, pe care drum? Cotropitorul era pretutindeni, soldații săi cu părul Împletit dădeau târcoale prin bazarul din Piața Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
clipă pentru acest tip de Întreceri, apoi devine neatent, privirea Începe să-i rătăcească. Vizirul Înțelege că e vremea plecării, cinstiții invitați Îl urmează. Muzicanții și dansatoarele le iau locul pe dată, ulcioarele cu vin se leagănă În mers, cheful monstru, blând sau nebunesc, după dispoziția prințului, se lungește până dimineața. Între două acorduri de rebec 1, de lăută sau de târ, cântăreții improvizează pe tema lor favorită: Nizam al-Mulk. Incapabil să se lipsească de puternicul său vizir, sultanul se răzbună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar nu vreau să am nimic de-a face cu acest nebun. E un martir În viață, așa mi-a spus Maestrul. I-am răspuns: ar fi mai bine să fie unul mort! Nu mă priviți așa, nu sunt un monstru, dar bărbatul acesta a suferit atâta Încât are mintea cu totul tulburată; ori de câte ori deschide gura, face rău cauzei noastre. — Unde se află acum? De câteva săptămâni, trăiește În mausoleul de la Șah-Abdul-Azim, vagabondând prin grădini sau pe coridoare, printre clădiri, vorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar el trebuia să menajeze fobiile cititorilor. Ca să mă facă s-o Înțeleg mai bine, acest tată de familie serios și Încărunțit se ridică, scoase un răcnet, arboră o grimasă caraghioasă, Își chirci degetele ca și cum ar fi fost ghearele unui monstru. — Lumea feroce se apropie cu pași mari de Annapolis, iar dumneavoastră, Benjamin Lesage, aveți misiunea de a vă liniști compatrioții. Grea răspundere, de care m-am achitat fără strălucire. Sursele mele de informație erau articolele confraților din Paris, Londra, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adunați ciotcă jos și eu singură sus. Și ușile de la apartamente deschise. Am crezut că înțepenesc de groază când m-am trezit și am văzut că nu mai e picior de om în tot blocul. Băutura ți-a topit mințile, monstru ce ești.” Doamna Petrea a ținut-o așa un timp, domnul Petrea se străduia zadarnic s-o liniștească, iar toți ceilalți urmăreau desfășurarea evenimentelor. Unii își dădeau cu presupusul, întrebându-se cum e posibil să uiți de cineva într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ceva, spuse ginerele, Ce, Să mergi cu mine la poliție, așa nu va trebui să mergi tu din poartă-n poartă, prin tot satul, ca să povestești oamenilor oribilele crime pe care le-am comis, Închipuiește-ți, paricid, infanticid, doamne sfinte, ce monștri trăiesc În casa asta, N-aș povesti În acest fel, Știu, vii cu mine, Când, Chiar acum, trebuie să batem fierul cât e cald, Haidem. N-au fost nici condamnați, nici judecați. Ca un fitil aprins, vestea se răspândi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mare ghinion le-ar veni rândul, Își petreceau acum timpul pândind din spatele perdelei de la fereastră să vadă dacă nu cumva venea poștașul sau tremurând că trebuia să se Întoarcă acasă, unde temuta scrisoare de culoare violetă, mai rea decât un monstru sângeros cu fălcile căscate, ar putea să se afle după ușă ca să sară pe el. În biserici nu exista nici un moment de răgaz, șirurile lungi de păcătoși pocăiți, reîmprospătate În mod constant ca și cum ar fi fost niște linii de montaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]