3,092 matches
-
decât să exhibe teatrul unui orgoliu și al unei aroganțe nesfârșite, În ciuda aparentei și insistentei, afișatei lor modestii; și-apoi, aceiași sau alții se refugiază În religie sau În religii, care le promit o „adevărată, armonică existență”, o „recompensă pentru multele avataruri suportate În această vale a plîngerii”, aruncând, cum o spune curajosul Nietzsche (care și-a Îndurerat Mama, În primul rând, soție de pastor, prin aceea că ataca bazele creștinismului!Ă -, anatema asupra unicei noastre vieții și asupra norocului nostru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
misterioasele credințe ale dacilor (nu tocmai critic reconstituite), mitologia indiană, religiile triburilor australiene... și atâtea alte surse concură la realizarea unui profil al „omului esențial“.<endnote id="7"/> Scriitori, artiști, savanți, sportivi... Românii au o supărare (e doar una dintre multele lor frustrări). Ei cred că lumea ignoră, pe nedrept, contribuțiile lor. S-ar petrece, și În plan cultural, o discriminare. Marile puteri Își fac jocurile: În cultură, ca și În politică. O doză de adevăr există În această constatare. Ca
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un prim roman similar de succes, Lumini vii, oraș mare, despre oameni și droguri în New York, ceea ce îl catapultase în celebritate peste noapte, desemnat cel mai mare rival al meu de pe Coasta de Est, un critic remarcând într-unul din multele articole care comparau cele două romane că dacă înlocuiai cuvântul „ciocolată“ cu „cocaină“ atât Mai puțin ca zero, cât și Lumini vii, oraș mare puteau fi considerate niște cărți pentru copii, iar pentru că eram fotografiați atât de des împreună, oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de ceață. Mi-a venit pe loc chef să trag o linie masivă, ca apoi să mă alătur lor, dar chiar atunci ceva pâlpâi în spatele meu, apoi se stinse - era o aplică de perete, din fier forjat aurit, una din multele aplice aliniate de-a lungul peretelui, cam la doi metri de podea. În seara asta fuseseră toate stinse. Dar când m-am îndreptat spre una dintre ele, s-a aprins instantaneu, apoi s-a stins când am trecut de ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Monthly în timp ce își trăgea în picioare o pereche de șosete Puma după care își încercă tenișii Nike. Televizorul era pe canalul WB și, stând în cadrul ușii, am văzut un film de desene animate cam deșănțat fu întrerupt de una dintre multele reclame pentru copii pe care le uram. Un băiat curățel și arătos, cu mâinile proptite în șoldurile lui zvelte, se uita sfidător în obiectiv emițând următoarele replici cu o voce seacă, subtitrate pe o bandă roșie ca sângele: „De ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru asasinatele din Midland County, atunci cine era Clayton? Și în timp ce mă gândeam la asta am zărit ceva lângă pantoful meu. Era un desen dintr-o carte pentru copii pe care îl făcusem când eram copil. Era una din mai multele pagini împrăștiate pe podea după ce scotocisem în debara. Aceste pagini făceau parte dintr-un volum ilustrat pe care îl scrisesem când aveam șapte ani. Cartea avea un titlu. Titlul era Jucăria Bret. M-am aplecat încet să ridic pagina pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
V. Mihăilescu </citation> <citation author=”MIHĂILESCU Viorica” loc=”București” data =”8.I.1980”> Mult stimate D-le Dimitriu, Am primit cu plăcere urările Dv. cu ocazia Anului Nou 1980 pentru care vă mulțumesc. Asemenea vă doresc Dv. și familiei ani mulți, plini de sănătate și mulțumire. Cât privește (...) cataloagele sucevene În care figurează fratele meu, sunt nedumerită. Activitatea fratelui meu și-a desfășurat-o În Fălticeni, ca fiu al acestui oraș, și Fălticenii trebuie să-i recunoască, sau nu, această calitate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
În care e răspunsul d-nei Cosma la critica tânărului istoric Șt. Gorovei . În legătură cu această polemică i-am trimis d-lui Mancu o scrisoare, cu anumite sugestii de urmat, la alcătuirea Anuarului festiv al semicentenarului liceului No. 2, spre a evita multele neplăceri ivite, cu prilejul celui de la „N. Gane”. Am primit multe scrisori de protest, că „sau autozeificat” unii și s-au omis profesori și directori de valoare, că s-au mistificat multe adevăruri (pe care le-am constatat și eu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
am trimis-o imediat nepotului meu din München Günther Hierbolzer, rugându-l să trimită medicamentul „Purinor” direct la Suceava, ca să nu se Întârzie prea mult (Și asta prin Crucea Roșie). Sper acum să nu fie intervenția mea ineficace. Mulțumesc pentru multele informații relative la „Ulița” și mă bucur mult de succesul ei. Da, am primit fotografiile făcute la Buftea și le-am și mulțumit dlor Moscaliuc senior și junior („Seniorul” e așa de tânăr, că nu l-am putut deosebi mult
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a Trenului!), Thomas o face însă cu o neștirbită bună dispoziție și cu o spontană autoironie (strategia omului inteligent), care îi ridică permanent cota la bursa simpatiilor „caravanei” scriitoricești. Vine în sfârșit și momentul când nerăbdarea noastră este răsplătită. Bucate multe și gustoase, vinul - așijderea. Mai ales cel alb, excepțional. Grupurile se fac și se desfac. Îl cunosc, prin intermediul lui Alexa Rousseau, care se dovedește o mediatoare abilă, tot aici, în sala de mese, pe un tânăr scriitor originar din Belfast
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
creație a scriitorului după exponatele expuse, vizionând casete video despre traiul lui la moșia Malagar, cu tot ce trebuie pentru asta: căști și monitoare. Casa, învelită de jos până sus cu verdeață, e cu parter, etaj și o mansardă. Ferestre multe și mari, obloane date de pereți. Livadă la nord, o pajiște netedă, asemenea unui covor persan, în partea de est. Alei pitorești de plopi și carpeni deschid o priveliște adâncă, învăluită într-o ușoară pâclă, în care vezi sclipind la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
femeilor de serviciu, pentru care suntem niște occidentali ghiftuiți și nesimțiți... Pavel I a fost un bun european, un împărat cu gusturi artistice rafinate. Palatul e ticsit de tablouri pe care le-a cumpărat sau comandat unor pictori celebri în multele sale vizite în Europa. Goblenuri cu fir de aur, bijuterii, argintărie și veselă de porțelan, mobilier de lemn rar - un tezaur pe care trebuie să-l meriți ca urmaș. Pavel a avut mulți copii, iar soția sa, o nobilă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
două volume, au fost cumva recepționate din punct de vedere al valorii literare. Nu știu... Sunt tentat să cred că dacă n-ar fi fost situația aceea politică, publicul german nu l-ar fi cunoscut deloc. Acest fapt, ca și multele altele, deformează într-un fel receptarea unei literaturi, dar trebuie să spun că în Occident, mai ales în Germania, o astfel de receptare este foarte răspândită. Adică, de foarte multe ori, cărți și autori sunt citiți și mediatizați numai dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
uneori, se termina tot la mine, în partide de șah. Cu Pax al acelei vremi discutam câte în lună și în stele, politică, literatură, planuri de viitor - politice și literare! - și el mă asculta, atent, calm, fără să zâmbească la multele mele naivități sau teorii „supraetajate”, emise cu argumente excesive și pe un ton mult prea pătimaș ca să poată părea „verosimile”! Îi sunt și azi sunt recunoscător pentru prietenia sa răbdătoare și „înțeleaptă”, Panciu, unul dintre premianții clasei noastre la „Brediceanu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
transmis teoria mea „paradoxală” despre această relație, pe care, el, Bogza și alte spirite cuminți o citeau doar într-un singur sens, cel al călăului - el însuși, un călău unidimensionat și plat! - și, cum eu îi oferisem lui Nichita, în multele noastre ore de taifas intelectual, apropo de această „relație fundamentală pentru mine”, o imagine pe care o găsisem undeva, o fotografie a unei pietre babilonice, parcă, ce ilustra oarecum felul meu de a interpreta această relație - un leu, în piatră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aduce o moară "ș-o morăriță frumoasă, tânără și văduvă, cu tatăl ei", morarul; dragoste între morăriță și pândarul Halmului; imixtiunea boierului. Început în 1915, romanul Venea o moară pe Siret va fi reluat și încheiat după opt ani. Dintre multele subiecte creionate într-un carnet ori altul, unul (datat 17 mai 1927) se preta la investigații analitice complexe: "Un băiat care ajunge la concluzia logică că tatăl său a comis o crimă, întreprinde încredințarea acestui lucru, căutând a descoperi fapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a plecat pe jos spre Santiago la data de 1 mai. Nu-l dor picioarele, nu are nici o bătătură, nici o rană, se simte în plină formă și intenționează să ajungă la capătul călătoriei, la mormântul apostolului. El reprezintă una din multele surprize ce le-am avut până acum. îl rog respectuos să-mi explice care-i secretul acestei performanțe și-mi răspunde cu simplitate că nu are nici un secret. Merge în - ritmul ce i-l dictează organismul câte cinci km pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
doua zi, vineri, 22 decembrie, am plecat cu metroul până la Piața Romană, tot cu gândul să mai observ pulsul orașului. La ieșirea din metrou, în apropierea magazinului "Eva" am observat că în timpul nopții se întâmplase ceva asemănător unei bătălii, oameni mulți, agitați, ceva care îmi sugera că noaptea fusese o continuare a protestelor, ceea ce mă ducea cu gândul la evenimentele din celelalte capitale ale țărilor frățești. Când, pe la orele 11,00, am aflat despre moartea ministrului Milea, al cărui ginere îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Visa și Bunica Raveca a venit la noi să ne Îngrijească. Familia Începuse să sporească. În 1928 s-a născut fratele Ilie (Lia), apoi În 1930 Dumitru (Nitu), În 1932 prima fată Veturia și În 1935, Traian. Familie mare, greutăți multe... Situația economică a țării a Început să se deterioreze, criza economică Își lăsase deja amprentele. Tata a renunțat la atelierul de pantofărie și În majoritatea zilelor din săptămână participa la muncile agricole. Când se lumina de ziuă, sărea din pat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mai bine zis am răsfoit, o carte despre arhitectura lui Leon Batista Alberti, pictor, sculptor, poet, filozof, criptograf, preot și muzician. Omul (descris admirabil de Vasari în Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților) a fost o personalitate a Renașterii, una dintre multele care au reconfigurat harta spirituală, dar și pe cea fizică, a umanității, cel puțin a celei occidentale, aducând acel suflu nou peste o Europă scolastică și îmbătrânită în războaie și astuții provinciale. Ei bine, nu cred că noi, cei de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comună, paradigma continua experiența echinoxistă, principiile erau aceleași: spirit critic, deschiderea spre valoare autentică, prietenia bazată pe refuzul compromisurilor morale, accent pe orientările moderne ale literaturii, înțelegerea rostului tradiției autentice. În literatură, ca și în natură, funcționează miracolul continuității, în ciuda multelor rupturi și sincope și izbucniri și încrâncenări Ai vrut să te faci regizor de film, dar ai renunțat pentru că te-ai dedulcit cu dulciurile de la "Vitadulci", fabrica de bomboane din Cluj, după care te-ai refugiat la filologie...! Cam cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca aceea) și stând în fața acestei întrebări, cumva bucuros că ne apropiem de sfârșitul întrebărilor, mă gândesc și mă ridic de la tastatură, privesc pe fereastră, văd că ninge iar că în literatură, ca și în natură, funcționează miracolul continuității, în ciuda multelor rupturi și sincope și izbucniri și încrâncenări. Drept care sunt pornit să cred că literatura tânără de la noi este bună, că tinerii scriitori, cei cu har, sunt de salutat pentru că ceea ce fac ei este să intre în acel miracol al continuității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
chiar la edituri mari, aș zice că deloc. Dar cititorii, în special cei profesioniști profesori, studenți, intelectuali îmi transmit adesea semnale că urmăresc mersul ideilor critice. Care sunt vulnerabilitățile literaturii române actuale? Care sunt vulnerabilitățile criticii literare actuale? Pe lângă (prea) multele vulnerabilități sociale, literatura română mai are, astăzi, o vulnerabilitate capitală: a pierdut bătălia pentru școală. După ce, timp de două secole, națiunea noastră s-a construit și consolidat bazându-se pe binomul școală-literatură, școala românească de azi, în temeiul unor teorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și adevărată. Dar Milostivul Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Domnului și ale tuturor Sfinților Îngeri, nădăjduiesc să mă ajute să pot reda așa cum a Început totul. Îmi cer iertare și Îngăduință de la toți care mă ascultă sau citesc aceste rânduri, cu multele greșeli de exprimare sau de stil. Studiile mele sunt patru clase primare și de aceea sunt cu multele-mi greșeli. M-am născut În anul 1942, luna ianuarie, ziua 21, În județul Botoșani, În satul Răchiți. Pe tata Îl chema
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
să pot reda așa cum a Început totul. Îmi cer iertare și Îngăduință de la toți care mă ascultă sau citesc aceste rânduri, cu multele greșeli de exprimare sau de stil. Studiile mele sunt patru clase primare și de aceea sunt cu multele-mi greșeli. M-am născut În anul 1942, luna ianuarie, ziua 21, În județul Botoșani, În satul Răchiți. Pe tata Îl chema Dumitru, iar pe mama o chema Iustina. Eu eram al cincilea copil În familia mea de țărani săraci
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]