73,760 matches
-
ca o servitoare bătrână care nu mai poate să muncească din cauza anilor, dar se străduiește să păstreze casă curată și muscatele mereu roșii în geam." Realitatea contrazice brutal această duioșie, atât de inspirat descrisă de prozator. Simțind ostilitatea mediului, Geo moare în timpul unei emisii. Se lasă dus, cu alte cuvinte, la cimitirul de mașini. În Iluzia, Telefonul, K 49, Povestitorii ( Întotdeauna va veni toamnă), Înainte asemenea izbucniri de sentimentalism, întotdeauna de bun-gust, sunt frecvente. Spre deosebire de mulți dintre colegii săi de generație
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
acum redusă, prin reforma agrara din 1945, la jumatate (vreo 50 ha). Dar nici așa nu o putea scoate la capăt, vînzînd pogoane din moșie pentru a se putea întreține. Norocul lui era că a doua sa soție (prima îi murise demult), mai tînără decît el, era întreprinzătoare, ocupîndu-se de tot ceea ce privea gospodăria. Trăia mai mult în Butoiestii natali (unde avea acea sfoară de proprietate), la București ajungînd numai în perioada sesiunilor Academiei sau, în 1947, și în timpul iernii, îngrijindu
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
Francisco (eu consider San Francisco - capitala cerșetorilor lumii) ar rămâne muți de uimire în fața noii și ingenioasei „invenții”. Numai să găsească o... „mamă”. Deci, iată despre ce este vorba: O bătrână galbenă la față, întinsă pe o pătură, trage să moară, sau se preface. Lângă ea, un tânăr în genunchi, face plecăciuni la pământ, repede, repede - amețitor de repede, rugând pe trecători să-l ajute să-și salveze mama. Ce trecător ar avea așa inima de piatră să nu fie impresionant
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
guvernului, de redistribuire a mijloacelor financiare. Unde ne situăm noi în acești ani ai unei tranziții prelungite, ai unei tranziții - o numim cu toții! - nefericite? Evident în zona jumătăților de măsură care nu te lasă nici să trăiești și nici să mori. Sunt gânduri prilejuite de situatii ce devin simptomatice pentru starea instituțiilor de cultură, pentru starea culturii, la noi, în acest sfârșit de secol. Sunt gânduri prilejuite de situațiile de precaritate în care se află, spre exemplu, importante colective simfonice ale
...mimând normalitatea vietii de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17868_a_19193]
-
Sanda Anghelescu - 28 martie 1926, se naște la Ilovăt, jud. Mehedinți. - 1940 - moare tatăl său. Familia se mută la București, unde Ion Ioanid urmează primele clase la liceul Sf. Sava, iar pe ultimele - la Spiru Haret. - 1945 - intra la Facultatea de Drept. Este exmatriculat în anul al III-lea, din pricina originii sociale (fost
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
obiceiul să spun, nu că am venit în Germania, ci că am plecat din România. Nu m-am gîndit o clipă și nu mi-am dorit să realizez aici o situație materială bună. Spuneam chiar că aș fi fericit să mor de foame pe malurile Senei, Tibrului sau Izarului, numai să plec de-acolo. Or, degeaba am spus mereu "am plecat de-acolo", pentru ca tot "acolo" am ramas. Tot cu ideea de a ma întoarce trăiesc. N-am uitat nimic din
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
colaboratorul de prestigiu al unei publicații de extremă dreaptă, ce-i drept organul unei dizidente în mișcarea legionara. Și aceasta o face scriitorul care, în 1933, scrisese Omul care nu adera la nimic, adevărat manifest apolitic. Cînd, în 1935, a murit Istrati, revista a aparut îndoliata iar într-un articol se spunea: "Romanismul nostru va fi acela pe care-l slujeai: nobil și creator". Ciudată, într-adevăr, opțiune de final a lui Istrati. Ea, repet, trebuia consemnata în această ediție. Al.
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
scrisului lui Mircea Dinescu îl constituie și laconismul abuziv, preludiu al sterilității. Sărind etapele alcătuirii unui mesaj, metaforizând mai peste marginile iertate, poetul expediază adeseori în lume comunicate ininteligibile: "În septembrie când explodează fierea îngerului/ (și zace fără să poată muri)/ vino tu plină de promisiuni că o farmacie/cu grația și roiul de viespi golănite sub piele/ și piaptănă oasele noastre-ncâlcite/ și clatină sarea din noi în sitele tale/ și apa/ și fierul din belciugul jugănitului taur/ ce ne
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
are gînduri mari": detaliul - nările fremătînde - naște întregul (Pip-Narcisa, Piticul, "martorul" și personajul-narator). E un balans - un dans - halucinant între starea și adevărul lăuntric; personajele sînt într-o stare de excitație permanentă, de continuă ardere, ele se nasc pentru a muri într-o singură pagina numai (larva și fluturele!). Prozatorul nu caută subiectele, ele i se oferă într-o mișcare burlesca, într-o atmosferă carnavalesca, sfîrșind adesea în farsă. Protagonistul, ca și în alte cărți, e orașul, o geografie asumată, filtrată
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
clasă și am fost surprins să aflu că în ultimele decenii devenise el însuși preot, fapt inexplicabil pentru mine sau explicabil oarecum prin aceea că provenea dintr-o familie de slujitori ai altarului. Se stabilise la Paris, unde a și murit, în 1992". Mișcător e și portretul lui Emil Gulian, sobrul poet al unui singur volum de versuri (1934), remarcabil, Duh de basm, sfios, evitînd boema literară a vremii, mai mult cunoscut ca traducător al lui Edgar Allan Poe (Poemele lui
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
care s-au afișat prin ură sau dispreț pentru că torsiunea nașterii într-o zodie dublă mă pregătește pentru saltul de arc în vid, moartea și răutatea oamenilor condiționîndu-se reciproc. Cumplita scenă din Zorba Grecu; o bătrînă care nici n-a murit bine și-ntreg satul se repede să-i fure avutul: obiecte sărăcăcioase ale unei vieți de mizerie, care își vor prelungi mizerabilitatea în alte mîini, în alte cocioabe, în alte suflete care le vor îndrăgi". Așadar conotațiile unei "morți vii
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
sfîrșitului. Poetul are viziunea unei morți universale, urmare a asumării absurdului: Cum va fi clima pe pămînt cînd eu nu voi mai scrie? Acum ca și altădată: aș vrea să fac ceva imposibil, să trăiesc o viață a altcuiva, să mor o dată cu un întreg continent". E un cult al sfîrșitului care cristalizează în ideea supremației ultimului asupra începutului, speculația crepusculară cu diamantine iradieri: "Elasticitatea memoriei și a impusurilor. Cineva care nu e nimeni, ceva care este nimic - se contopesc într-o
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
complementare, compun portretul destul de clar al unui scriitor care rămăsese învăluit în mister, din cauza morții lui la numai 36 de ani. Atât, numai 36 de ani (neîmpliniți) a trăit Cristian Popescu! S-a născut la 1 iunie 1959 și a murit la 21 februarie 1995. în acest scurt interval a reușit să-și facă studiile ( a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București în 1990), să publice trei cărți (Familia Popescu, poeme, col. "Cartea cea mai mică" a revistei Convingeri
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
portretul care rezultă din combinarea acestor evocări-caracterizări este coerent. Cristian Popescu avea destin de scriitor, nu era doar o persoană care scria. Scrisul reprezenta sensul însuși al vieții lui. Despre Cristian Popescu nu se poate spune: a trăit și a murit. El și-a cheltuit viața, dând-o în schimbul literaturii. Schiorul de pe pachetele de țigări "Bucegi" Nu este deloc exagerată comparația care s-a făcut între manuscrisele eminesciene și cele rămase de la Cristian Popescu. Se poate sesiza, bineînțeles, o diferență de
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
Romanul (Regulile de la casa cidrului) a apărut în '85. Odiseea lui cinematografică a durat 13 ani. Proiectul inițial s-a născut (în livingul lui Paul Newman) în colaborare cu un regizor care, pe traseu, a făcut un cancer și a murit, la 41 de ani. A trebuit să treacă timp pînă cînd proiectul s-a urnit din loc, cu un nou regizor - Lasse Hallstrom ( de origine suedeză, lansat pe plan mondial cu un film pe care l-am văzut, în '86
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
Barbu Cioculescu Într-un manual din categoria: Vrei să înlături primejdiile?, pe prima filă ai citi sfatul: "Vezi, să nu mori!" Odată împlinit acest deziderat de neocolit, restul decurge de la sine, dintr-o problemă de principiu, în una strict pragmatică, cea de a doua poruncă fiind: Apoi, stăpânește-ți firea!" Cum însă cu toții muritori suntem și ceea ce necurmat s-a întâmplat
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
întâmplat, fiecăruia la vremea lui, unui lung șir de înaintași, de la Adam și Eva încoace, ni se va întâmpla și nouă, mai devreme sau mai târziu, oricât ne-ar repugna, tot ce se poate negocia în domeniu este: "Să nu mori la timp nepotrivit", adică: "dacă tot mori, atunci să fie cât mai târziu!" Deziderat ce ar pleca de la observația că, dacă se sting cei care nu mai au nimic de spus și făcut, mai pier unii, din neglijență iar, când
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
jumătate boem, și-a găsit culcușul zilnic în clădirea azilului din Meindling (fundație evreiască!); iar pictorul de origine semită Reinhold Hanisch i-a procurat de lucru pictorului eșuat, asigurîndu-i aceluia ce "crăpa de foame " supraviețuirea... Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești!" Fapt este că individul în cauză - fie Hitler, fie Haider - nu-și dă sema de caracterul patologic al obsesiei sale, motiv pentru care n-are nici cum să se lupte cu sine, în primul rînd
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
A fost, din 1881, la propunerea lui Alecsandri și Maiorescu și membru al Academiei Române, fiind, pe rînd, vicepreședinte al Secției literare, vicepreședinte, secretar general (1915-1922) și chiar președinte în două legislaturi (1910-1912; 1923-1926). A avut parte de o invidiabilă longevitate, murind tocmai în 1932, la nouăzeci de ani. Cît privește opera literară, deși, în 1893, și-a publicat-o, la Socec, într-o ediție de 7 (șapte) volume de Scrieri complete, poate doar Amintiri din Junimea (redactate în 1889-1890, dar publicate
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
lucidă (și asumată ca atare) a unui poet pe deplin conștient de faptul că, uneori, prin simpla enumerare, cuvintele descătușează energii nebănuite și conduc la acumulări de tensiuni din care se naște, în cele din urmă poezia: "în fiecare zi mor din ce în ce mai chinuitor, convingător, dezgustător, interior, înfiorător, înfricoșător, înjositor, nălucitor, năucitor, obositor, odihnitor, răbdător, șovăitor, temător, tulburător." (p. 13) Enumerații de tipul acesta ca și efectele ce derivă din procedeele de insolitare a mecanismului asociativ ne duc cu gândul, iarăși și
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
ceea ce nu uit - este avîntul inspirat cu care am scris Blocada în liniștea nopților de pe strada Rotașului nr. 8, ca pe o luminoasă destăinuire, cu un fel de grabă neînduplecată ca și cum aș fi presimțit că nu peste mult libertatea va muri odată cu idealurile noastre. I.C.: Am dedus idealismul dvs. și risipirea tuturor năzuințelor din romanul Hotarul de nisip din care în ultimii ani ați publicat câteva capitole. Ce v-ați propus să relevați în această carte? Care este tema acestui roman
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
un cuantum de suferință. E o iubire amestecată cu milă și disperare, îndreptată nu asupra celorlalți, ci asupra sinelui care astfel își confirmă sieși că viața e grea și nu merită trăită. De altfel, după ce duce o viață semi-sinucigașă, Debora moare la aflarea veștii că fiul mai mare a fost răpus pe front. Miriam, fiica, înnebunește, iar Ionas, fiul mai mic, este dat dispărut în război. Singurul care supraviețuiește este Mendel, dar și el trăiește obsedat de ideea întoarcerii, a regăsirii
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
de Roth, ca și Malamud în Cîrpaciul, sub forma alegorică a unei fericiri uriașe: găsirea, după mulți și mulți ani, a lui Menuhim cel rămas în Rusia, între timp vindecat și devenit genial compozitor. Rămas singur, după ce Debora și Șmarie mor, Miriam înnebunește iar Ionas e dat dispărut, ca și Iov, Mendel nu mai crede și nu mai așteaptă nimic de la Dumnezeu. Pentru el moartea e singura izbăvire. Apariția lui Menuhim nu e reală, ea nu e o minune, cum lesne
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
a ros/ Se plîng ca oamenii întregi și vii.// Trei zile stau la loc de închinare/ Și se-aduc flori la capetele lor/ Și li se spune cine s-a mai născut/ Și li se dau în grijă cei ce mor.// Apoi începe să ne doară capul/ De crinii de pe ei și rînd pe rînd/ Ne-ndepărtăm de flăcările-albastre. Cîntînd pentru întoarcerea-n pămînt.// Gropari tocmiți pe capete de mort/ La potrivita vreme se adună/ Și-i lasă-n gropile în
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau c-o mînă capul, cu cealaltă restul,/ Și le schimb cînd mi se pare greu,/ Pînă nu sînt moarte, să mai stea legate/ Cel puțin așa, prin trupul meu.// Însă capul moare mai devreme,/ Ca și cum n-a fost tăiată bine,/ Și să nu se zbată trupul singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine" (Pasărea tăiată). O altă imagine elocventă e cea a boului dintr-un abator. Irezistibil atrasă de detaliile
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]