2,621 matches
-
Sf. Nicolae Domnesc și în fața turnului intrării, în 1351-1352. Noul lăcaș, conservat până astăzi în stare bună, ctitorie începută de Basarab I, finalizată de Nicolae Alexandru la 1352, aparține „variantei constantinopolitane a tipului arhitectonic de plan cruce greacă înscrisă” , cu naosul larg, sub formă de pătrat, în care 4 stâlpi susțin sistemul de boltire în formă de cruce greceacă, în al cărei mijloc se află o singură turlă monumentală. Istoricii presupun că a fost locaș al Mitropoliei până la instalarea la domnie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
acelora” . Biserica de „piatră fățuită și profilată” a lui Neagoe, decorată cu un brîu în torsadă, cu rozete, păsări sculptate și alte motive decorative de altă origine( caucaziene, georgiene, islamice, sârbești, după comentariile specialiștilor), cu „planul triconc cu turlă pe naos”, susținută de 12 stâlpi și cu alte două turle în partea vestică este un monument desăvârșit de arhitectură medievală răsăriteană, expresia unui mod original de integrare a modelului bizantin și a altor influențe stilistice în tradiția aulică valahă. Din descrierea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
său de săpături, în care a descris fondul istoric, numismatic și heraldic de o valoare excepțională descoperit:14 morminte domnești, unele neidentificate, cîteva profanate, dispuse ordonat, de parte și de alta a axei edificiului, cu două cripte situate exact în mijlocul naosului - cel al lui Vladislav I, ctitorul dintîi al bisericii și celălalt, socotit a fi al lui Radu Negru. Nu vom intra în amănunte de ordin istoric și arheologicteren al polemicilor și supozițiilor, deoarece ne interesează numai specificul și mentalitatea artistică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Pictura mănăstirii, restaurată recent, este una originală, fără egal cel puțin în spațiul românesc, purtând însemne ale stilului ștefanian și al rolului pe care l-a avut Petru Rareș în dezvoltarea artei românești. O atenție specială merită tabloul votiv din naos, în care Petru Rareș ține în mână macheta bisericii pe care o oferă Mântuitorului prin Sfântul Nicolae, patronul Bisericii. Alături sunt înfățișați Iliaș (moștenitorul tronului, al cărui chip este înnegrit datorită trecerii la islamism), Ștefan, doamna Elena și copiii mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Pictura mănăstirii, restaurată recent, este una originală, fără egal cel puțin în spațiul românesc, purtând însemne ale stilului ștefanian și al rolului pe care l-a avut Petru Rareș în dezvoltarea artei românești. O atenție specială merită tabloul votiv din naos, în care Petru Rareș ține în mână macheta bisericii pe care o oferă Mântuitorului prin Sfântul Nicolae, patronul Bisericii. Alături sunt înfățișați Iliaș (moștenitorul tronului, al cărui chip este înnegrit datorită trecerii la islamismă, Ștefan, doamna Elena și copiii mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
întoarse și pentru o clipă îmbrățișă cu privirea adunarea înmărmurită. Înaintă spre ea, se opri și făcu un semn spre mitropolit, acesta îl înțelese, se închină la cele două mari icoane, se îndreptă spre domn și alături merseră până în mijlocul naosului; acolo se despărțiră pentru ca să se așeze, unul pe tronul voievodal, altul pe cel mitropolitan. Nu răsunau saluturile și urările obișnuite. Tăcuți și demni, boierii, pe rând ca într un ritual prestabilit, treceau și sărutau mâna mitropolitului, apoi a tânărului domn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mormântului, profețind că „va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi”, aceasta fiind o apoteoză a celui răstignit. Ultima evanghelie s-a citit, piatra Mormântului s-a pecetluit, diaconii l-au ridicat pe mitropolit să-l ducă în mijlocul naosului, lângă cruce, să binecuvânteze în numele Patimilor lui Iisus și întru nădejdea Învierii Lui. Unul câte unul, primul fiind vodă, veneau spre Theodosie să le înscrie pe frunte cu mir simbolul binecuvântării rostite. Îi miruia, le spunea câte un cuvânt și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nevoie e de pace... Gândurile lui vodă, în timp ce se mustra că se lăsa năpădit de griji lumești, alergau spre treburile domniei. Când a trecut pe sub Sfântul Epitaf în biserica pustie de lume, îl aștepta sfinția sa mitropolitul; au pășit alături spre naos, maiestuos ca și cum ar fi mers prin mulțime. — Am primit o scrisoare de la mitropolitul din Odrii, măria ta, și aș dori să o citești după denie. Și noi am vrea să-l dezlegi pe coconul nostru Ștefan. Zice că a păcătuit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mijlocești dezlegarea de păcat că să te facă și pe măria ta să citești răvașul. Timpul nu așteaptă. Mi-e teamă că dușmanii ți-au lucrat o plasă de pâri și intrigi iar acum îi strâng ochiurile. Ajunși în centrul naosului, s-au închinat cu gesturi largi și s-au îndreptat fiecare spre locul lui. La miruit, mitropolitul îi strecură voievodului în mână o scrisoare cu pecețile rupte. Acesta dădu afirmativ din cap și o băgă în buzunarul de la piept al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Luni 9 aprilie 1703 seara, în biserica domnească, mitropolitul Theodosie cu diaconii săi în stihare albe argintii citeau acatist pentru însănătoșirea robului lui Dumnezeu Io Constantin Voievod. Din strane răspundeau călugări de la mânăstirile Sfântul Ion grecesc și Sfântul Gheorghe. În naos și în pronaos erau toți Brâncovenii. Din brațele doicii sale, Mateiaș privea captivat flacăra lumânărilor din policandru. Erau toți și totuși lipsea Maria, doamna Maria a Moldovei a lui Constantin Duca Vodă. Una mie, una ție În după-amiaza zilei de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mitropolitul Theodosie purta coconii prin țară pe la mânăstiri să se închine la sfinte moaște, dar de fapt ca să-i scoată de la buchisitul pe grecește și slavonește. Da, își amintea de bucata aceea de pictură umplând toată grosimea zidului despărțitor dintre naos și pronaos. Era un om - neamul lui Adam, cum spusese vlădica -, agățat cu mâinile de ramurile unui pom ce ieșea din gura hâdă a unui balaur. Sta omul cu gura căscată să prindă picăturile de miere ce se prelingeau de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la o parte ca să se pună o piatră de mormânt. Era neprinsă cu tencuială, pentru că era piatra pe care și-o făcuse arhimandritul Ioan pentru înmormântarea sa. Se uită în jur, în pronaos nu era nimeni, toți monahii erau în naos și cu glas mare cântau Sfinte Dumnezeule, cel Puternic. Prințul se întoarse spre ieșire, de sus îl priveau blând taica și maica, toți frații și surorile lui, ba chiar i se păru că Ștefan cel de pe zid îl aprobă dând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine un stat de om, așa că, pe rând, după ce verifica fiecare document să fie bine împăturit, cu perseverență de cârtiță, le da drumul să cadă, ascultând atent ca să audă așternerea pe fundul gropii. Sfârși tocmai când glasurile bărbătești îndemnau din naos: „Toată grija lumească să o lepădăm... Acum să o lepădăm!” Se afirma în ultimele note ale unisonului viguros dorința de transcendere pentru dobândirea condiției de participare la sfânta taină. Prințul păși în naos ca să spună și el amin împreună cu ceilalți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sfârși tocmai când glasurile bărbătești îndemnau din naos: „Toată grija lumească să o lepădăm... Acum să o lepădăm!” Se afirma în ultimele note ale unisonului viguros dorința de transcendere pentru dobândirea condiției de participare la sfânta taină. Prințul păși în naos ca să spună și el amin împreună cu ceilalți; tocmai atunci cei doi preoți, arhimandritul și ieromonahul, începură stihurile de pomenire la ieșirea cu Sfintele Daruri. Și iarăși îl auzi pe cuviosul Gherasim pomenindu-i pe toți voievozii și boierii pictați pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
voievozii și boierii pictați pe pereți în dunga cea mare a neamurilor Basarabești și Cantacuzinești, aducând aminte când spunea numele pomenitului de moartea de care avusese parte. Era atâta gravitate în modul în care-i pomenea, încât toți cei din naos îi simțeau pe înaintașii ctitorului mânăstirii lor, ai lui Io Constantin Voievod ca și cum ar fi fost acolo aievea la Sfânta Slujbă. Fiind Sâmbăta lui Lazăr se făcea liturghie pentru pomenirea morților, gândi Ștefan. Arhimandritul nu-l recunoscu pe Ștefan în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
soarele în apus, umbra lui se lungea neagră pe lespezile de piatră albă ici, colo cu înscrisuri de morminte pe ele. O închise grăbit și când se obișnui cu lumina puțină zări câteva femei cernite, îngenuncheate în pronaosul despărțit de naos prin câțiva stâlpi de lemn înnegrit în foc. Catapeteasma strălucea luminată de cele câteva raze de soare ce se furișau prin geamurile înguste ale turlei văruite. Biserica n-avea zugrăveală cu sfinți și îngeri și pe vremuri așa ceva i se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
n-avea zugrăveală cu sfinți și îngeri și pe vremuri așa ceva i se părea un semn de sărăcie, dar acum văruiala albă scoțând în evidență cele câteva icoane înnegrite de vremi i se părea un semn de puritate. Păși în naos tocmai când din strana din dreapta un bărbat în ițari de cânepă și o cămeșă largă din pânză groasă de in, intonând altfel decât în cântarea grecească cu care se obișnuise, citea psalmul lui David: „Fericit bărbatul carele n-a umblat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălăituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era într-un continuu du-te-vino între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până atunci. Nu am înțeles nimic și nu am simțit absolut nimic din entuziasmul care mă încercase citind Cămașa lui Cristos, de unde aflasem despre încercările și credința primilor creștini. În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și cu găurile din acoperiș, cu festivalurile ei etnice perseverente, cu orele de catehism În care moștenirea noastră Învia prin noi pentru scurt timp Înainte de a fi lăsată să-și dea duhul În marea diasporă. Tessie și compania avansară prin naos, trecând pe lângă tăvile umplute cu nisip În care se puneau lumânările de Închinăciune. Deasupra, mare cât un car de procesiune de la parada de Ziua Recunoștinței, era Hristos Pantocrator. Se curba dintr-o parte În alta a domului ca spațiul Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puțină tihnă pentru această ctitorie unică în lume. Au adunat oasele albite de zăpezi prin pădure, au săpat două gropi în care le-au așezat. Nu mai știa nimeni dacă erau creștini sau musulmani. Deasupra craniilor, s-a înălțat altarul. Naosul stă acum pe umerii uriașilor Moldovei. Fie și numai pentru această mărturie de omenie, Ștefan poate fi considerat sfânt. Apoi, un alt argument ca o minune: nu există conducător medieval în toată Europa, mic sau mare, care să fi ridicat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
nu am putut filma și în care am putut doar să-mi înregistrez în memoria vizuală o serie de imagini din sala de mese a călugărilor, unde erau puse mai multe tablouri magnifice cu viața personalităților din sec.17-18, bineînțeles naosul și pronaosul bisericii principale de la Marele Meteor, și muzeul amenajat în acest sfânt lăcaș, unde erau prezentate mai multe cărți sfinte foarte vechi, de prin anii 1400-1500, precum și veșminte de pe acele vremuri. Am ajuns la un moment dat pe un
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
pas - pentru că În câteva minute, de când intrasem, Învățasem drumul pe dinafară, iar marile țestoase de metal ce mi se-nșiruiau În laturi erau destul de impunătoare ca să le pot semnala prezența cu coada ochiului. Am revenit, cu spatele, de-a lungul naosului către ușa de la intrare, și din nou am văzut venind asupră-mi păsările acelea preistorice amenințătoare din pânză roasă și fire metalice, libelulele acelea dușmănoase pe care o voință ocultă le pusese să atârne din tavanul naosului. Le simțeam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de-a lungul naosului către ușa de la intrare, și din nou am văzut venind asupră-mi păsările acelea preistorice amenințătoare din pânză roasă și fire metalice, libelulele acelea dușmănoase pe care o voință ocultă le pusese să atârne din tavanul naosului. Le simțeam ca pe niște metafore sapiențiale, mult mai pline de Înțelesuri și de aluzii decât pretindea În mod prefăcut textul inscripțiilor ce le Însoțeau. Zbor de insecte și de reptile din jurasic, alegorie a lungilor migrații pe care Pendulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Porte St.-Denis -, dar știam cu siguranță că, de-aș fi ieșit, pe partea aceea n-aveam să mai pot intra Înapoi . Așa că trebuia să mă ascund și să rămân Înăuntru. Încercai să scap de fascinația locului și să privesc naosul cu răceală. Acum nu mai căutam o revelație, voiam o informație. Îmi imaginam că În celelalte săli ar fi fost greu să găsesc un loc unde să pot scăpa de controlul paznicilor (e meseria lor să facă ocolul sălilor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
celelalte săli ar fi fost greu să găsesc un loc unde să pot scăpa de controlul paznicilor (e meseria lor să facă ocolul sălilor În momentul Închiderii, atenți ca vreun hoț să nu se pitească pe undeva), dar aici, În naosul Înțesat, ce loc ar fi mai bun ca să te strecori ca pasager În vreunul din ele? Să te ascunzi, viu fiind, Într-un vehicul mort. Jocuri Încercaserăm noi chiar prea multe, ca să nu-l Încerc și pe ăsta. Hai, curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]