2,809 matches
-
și ocrotire. Cu bune și frățești mulțumiri și cu urări de bine, omului politic. Sâmbătă 19 septembrie [1947] Azi de dimineață, după nelipsitul popas la Muedin, am făcut plaje într’o barcă. Meltemul de trei zile ne astupă ochii, urechile, nările și dinții cu nisip fin, cernut mărunt. În barcă, izbită furios de vânt, am făcut cea mai bună plaje a zilelor din urmă. - Te înștiințez că de acum înainte când îți voi vorbi de simpatia lui Mihai, de acum 2
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cafea americană, descoperirea zilei de azi. Eram la masa mea între ele de o parte și Suchi... (en bonne aventure cu Tăutu) de cealaltă. Ca să-ți pot reda exact atmosfera. Delureanu, natural, un bețiv care a braiat, astupându-și o nară, „Mai am un singur dor“ (versiunea lui). Era un râs unanim. În vreme ce îți scriu, jos la Comino cântă iar Chevaliers de la Table ronde. Monica dragă! După masă, am stat la mine în cameră până la ora 7, când m’am dus
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s-a întâmplat așa... pentru că tu ți-ai asumat tot meritul singură! Vai, ce bine m-am simțit când i-am spus asta! De ce oare nu i-oi fi spus eu mai de mult lui Elinor ce-am pe suflet? Nările îi freamătă vizibil și văd foarte clar că e extrem de nervoasă, dar singurul lucru pe care îl spune este: — E o versiune ușor trunchiată asupra adevărului. — Ba nu e trunchiată deloc! Te-ai folosit cu nerușinare de Luke! — Nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-se În jurul capului (credință probabil din Moldova ; <endnote id="cf. 162, pp. 172-173"/>). Vârticușul e Dracul. Vârticușul [se] zice că ia toamna un jidan, În ziua lor cea lungă. Ei atunci iau toți o găină albă și ceară de lumâ nări, de la creștini, de se apără ; și numai găina ce rămâne se cunoaște că unul nu-i. [...] Jidanii dau În toți anii, la sărbătorile de toamnă, dijmă Dracului un jidan (credințe din Bucovina ; <endnote id="cf. 259, pp. 34 și 419
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
remarcabil, legat de trecutul istoric și cultural al poporului, autorul enumera În rîndul faptelor de cultură și existența În acest loc a criptei lui Take Ionescu, ilustrată cu fragmente din discursurile politice pronunțate de el În parlament”. Aruncând flăcări pe nări, cenzorul vitriolat a sesizat redacția „...pentru a scoate textul lui Valer Mitru ca fiind inoportun”. c.j. Covoarele persane - secrete de stat! Mergând pe linia unei aprige și, credem noi, inutile secretizări a activităților economice, În volocul cenzorului A. Iordăchescu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
deranjînd poporul de viermi dinăuntru. O alta este să coboare la nivelul pămîntului și s-o ia pur și simplu pe cîmp și peste pietre, și peste apă, și prin apă. în fine, o alta este să facă treișpe-paișpe între nările fremătînde ale lui Grenouille și frunzele fremătînde ale unui copac, așteptînd să apară un miros. și apare ? Eu unul n-am simțit decît mirosul disperării și al tehnologiei suprasolicitate. Opintelile vizuale ale regizorului german în direcția dimensiunii inaccesibile a mirosului
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui, Zohan poate demonta arma din mîinile unui terorist în mai puțin timp decît îi ia acestuia să apese pe trăgaci. Dacă teroristul apucă totuși să tragă, Zohan poate prinde glonțul din zbor ; dacă are mîinile ocupate, îl prinde cu nara. Atacat cu pietre de un grup de femei și copii, pe o stradă din Beirut, Zohan prinde toate proiectilele și, în cîteva secunde, face din ele o jucărie pe care i-o aruncă înapoi unei fetițe. Căci (după cum am aflat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se perindau imagini înfricoșătoare. Buturuga găsită de Gheorghe lua forme diferite, ba părea un cioroi fioros, ba o vietate de spaimă, cu două coarne și barbă ca de țap, ba devenea un taur ce scotea două fuioare de aburi pe nări. Se trezi, sări din pat repede și bău două guri dintr-o fiertură de mac după care reuși să adoarmă fără vise urâte. Când se trezi, soarele răsărise și razele luminau un nor ce parcă îl apăsa în jos. Marița
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în discursul parla- mentar, în cel politic ? În opinia mea, el reprezintă o mutație „monstruoasă” a sensibilității romantice, o grefă nereușită a acestei sensibilități în spațiul public și la rigoare politic. Cum își constituie discursul subiectul și care sunt incar- nările lui ? În mod generic, în lumea lui Caragiale acest personaj primește numele de Mitică. Dacă trecem în revistă pe cei care formează publicul țintă al „gazetei” ne regăsim în clasa de mijloc, o midlle class alcătuită din ipistați, din mici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
violenței comicului absurd : „Trecerea realităților existențiale în coșmar, traducerea ei în expresie grotescă, dilatarea acesteia până la paroxism, până la acel «insoutenable», care după Ionescu e «violent- comic, violent dramatic» și «singurul profund tragic, profund comic, esențialmente teatru» , constituie și viziunea origi- nară, fundamentală, a lui Caragiale. «Simț enorm și văz monstruos» e formula ce-i rezumă estetica.” Și în acest caz, lentila e de vină în ceea ce privește interpretarea lumii caragialești ca una coșmarescă. Alexandru Paleologu este prizonierul unui regim totalitar - la fel și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să participe la ele, dar se deosebesc esențial de imaginile din vis, căci el este stăpân pe simțurile lui. Deseori sunt grotești. Sunt sâcâit de profiluri de tâlhari, de câte un pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine sau mici papagali negri dispărând Încet-Încet, printre munți Înzăpeziți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mare sub brazii, mestecenii și plopii din parcul nostru, Îndeosebi În partea sa veche, la est de drumul de trăsuri care Împărțea parcul În două. Adăposturile sale umbroase emanau pe atunci mirosul specific al boletelor care fac să se dilate nările rusului - acel amestec maroniu, jilav, plăcut, de mușchi umed, pământ rodnic și frunze putrezite. Dar trebuia să scotocești și să te uiți bine după o ciupercă gustoasă, În timp ce umblai prin frunzișul ud de sub copaci, până să descoperi și să extragi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
puțin timp În urmă Își trimisese soția, Însărcinată În ultima lună, la moșia ei de lângă Voronej, și abia aștepta să termine mai repede cu duelul - și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să se ducă la ea. Parcă simt pe piele și În nări asprimea plăcută a primăverii nordice care i-a Întâmpinat pe Pușkin și cei doi secunzi ai lui când au coborât din caleașcă și au pătruns pe aleea de tei din spatele brazdelor Încă negre, virgine, ale moșiei. Îi văd limpede pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înmiresmat s-au ivit În fața ochilor mei Polenka și alți trei, patru copii În pielea goală care se scăldau la câțiva metri mai Încolo, printre ruinele unui vechi corp de cabine pentru baie. Udă, gâfâind, picurându-i apa dintr-o nară a nasului cârn, cu coastele trupului de adolescentă arcuite sub pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un pieptene curbat sclipind În părul devenit negru fiindcă era ud, se lupta să scape de fâșâitul și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
veșnic zâmbitor, veșnic transpirat. În timp ce discutam politicos cu el despre brusca hotărâre a tatei de a pleca la oraș, am Înregistrat simultan și cu egală claritate nu numai florile veștejite, cravata care-i flutura și coșurile de pe volutele cărnoase ale nărilor lui, ci și glăsciorul plicticos al unui cuc ce se auzea de departe, strălucirea unui fluture Queen of Spain, odihnindu-se pe drum și imaginea bine Întipărită În mintea mea a tablourilor (dăunători agricoli măriți și scriitori ruși cu barbă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu purta gulerul sufocant al uniformei școlărițelor din Rusia. Ori de câte ori făcea o remarcă nostimă sau rostea cu un glas de clopoțel o mostră din vastul ei bagaj de poezie minoră, avea un fel al ei, cuceritor, de a-și dilata nările, pufnind amuzată. Totuși nu știam niciodată cu precizie când era serioasă și când nu. Râsul ei generos și unduitor, vorbirea rapidă, r-ul rostogolit și foarte uvular, strălucirea umedă, tandră a pleoapelor inferioare - Într-adevăr toate trăsăturile ei mă fascinau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sufletului. Am căpătat cu timpul o mare admirație pentru acest om Înverșunat, alcătuit din ironie și o genialitate metalică, a cărui poezie era un miracol de complexitate, ca poezia lui Tiutcev sau Blok. Aspectul lui fizic era bolnăvicios, cu niște nări disprețuitoare și sprâncene proeminente și când Îi reconstitui imaginea În minte, el nu se ridică niciodată de pe scaunul tare pe care stă cu picioarele lui subțiri Încrucișate, cu ochii sticlind de atâta sănătate și spirit, În timp ce degetele lui lungi Înșurubează
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în noapte, pe străduțe dosnice, fugeam, căutam să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri. Îmi stăruie și acum, în nări, duhoarea aceea pestilențială de hoit putrezit, miasmă puturoasă a Iadului: Apocalipsa pe Pământ. Maria! Te rog! Ajunge! Mi-ai povestit! Nu vreau mai departe! Știu ce urmează! Nu vreau! Nu pot să ascult! De ce trebuie să te sfâșii!?! De ce?! Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar mi-au pierdut urma. Taica făcuse din mine un călăreț neîntrecut. Când se crăpa de ziuă, calul a poticnit, s-a culcat cuminte în frunzele ruginite era toamnă târzie și l-a podidit sângele și pe gură și pe nări. Mă privea blând și ochii i se abureau încet... I-am încolăcit grumazul, mi-am ascuns fața în coama lui și am izbucnit în hohote de plâns. Urlam, mă tăvăleam prin frunzele ce foșneau uscat... Aș fi vrut să mor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să strig și să urlu, pentru că „asta nu se face”. Mă mulțumesc să-mi presez nasul de geamul dând înspre lume, respirând foarte puternic și foarte repede pentru a crea o brumă, pentru ca trecătorii să nu vadă din mine decât nările. Voi deveni un maestru în arta camuflajului! Mă gândesc la astrologul care era un amator și care, făcându-mi horoscopul, a refuzat să mi-l dea. Totuși mi-a spus că trebuie să mă tem de apă, de alcool, pentru că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bucuria de a vedea cum ochiul soarelui și cel al lunii au creat frumusețe pentru orbi. Am desenat flori în agonie, frunze galbene, crengi uscate, în albul foii de hârtie ce strălucește ca zăpada al cărei miros îl presimt în nări, pe nervi, în același fel, poate, ca și câinele polar al vecinului, care e apatic în anotimpurile calde și alert și vesel când simte subtil apropierea primei ninsori în nordul țării. Seamus Heany este premiatul Nobel pentru 1995. Enecunoscut, deși
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am simțit bine în prezența lor. Acel activist era masiv, corpolent, fără a fi gras. Capul lui era mare și acoperit cu un păr rar, ce avea o culoare nedefinită, avea ochii mici și apropiați, nasul mare și neted cu nările care fremătau într-una, parcă ar fi adulmecat, iar buzele erau cărnoase, umede și roșii. Fața era albă și vara și iarna, de un alb cadaveric, la fel era și gâtul gros și lung. Mâinile nefiresc de mari, albe și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
metru sau să atingă tricoul ud al lui Niculescu. Aceste călătorii de marketing extracompetițional mai relevă ceva. Anume, că există viață și dincolo de marile bulevarde ale Bucureștiului. Provincia caută fotbalul cu sete și, cînd îl are aproape, îl respiră cu nările dilatate. Privat de spectacole de calitate, „răsfățat“ doar cu mediocritatea ligilor inferioare, pe care o tratează cu absență justificată, provincialul merită astfel de răsfățuri. Pe vremuri, acest gen de meciuri amicale erau prilejuri de-un șpriț rustic, plus o păstrugă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă, Sorin Bocancea (coord.) Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Exil în propria țară, Constantin Ilaș (coord.) Feminin-Masculin. Povestiri de carieră-viață, Alina Hurubean (coord.) Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Mit, magie și manipulare politică, Nicu Gavriluță Moartea care mă apasă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nouă e o vamă a muierilor în care se pedepsește sulemeneala, și una pentru aceia care beau tutun sau trag tabac. Aci dracii sunt plini de fum și stau toți cu lulele în gură, având și tabacheri, și slobozesc pe nări fum ca din cuptor. Economia infernului este însă rudimentară, fără o ierarhie rațională a pedepselor. O biată femeie care a tras cu urechea este spânzurată de respectivul organ. Foarte răspândite au fost textele ocultistice (conjurații, descântece, amulete, horoscoape, zodiace), rojdanicele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]