2,868 matches
-
Niña Carmen pentru unii - se Întoarse În casa părinților ei, refuză să dea vreo explicație despre eșecul căsătoriei sale, chiar și surorii ei văduve, cu care petrecea lungile ceasuri de singurătate și tăcere, și refuză la fel de ritos să primească vizitele neliniștitului și Îndrăgostitului ei văr Roberto. Aflînd despre moartea soțului ei, se Îmbrăcă În doliu și asistă, impasibilă, la funeraliile dedicate sufletului celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba un sex care acum era rigid și uscat, pentru a se cocoța mai tîrziu pe ea și a o pătrunde cu stîngăcie, cu neliniștită grabă, terminînd Într-o clipă, Încurcat În haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră, șopti ceva printre dinți și adormi. Niña Carmen rămase foarte liniștită multă vreme, contemplînd tavanul gînditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și harponul greu de vînător de balene, se cățără fără zgomot pe culme. Văzu focul de pe plaja din dreptul ansei și observă, de asemenea, luminile velierului. Așteptă ascultînd În beznă, dar nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări neliniștite și mîrÎitul unui lup de mare care-și aștepta moartea la numai cîțiva metri distanță. Începu să se miște cu grijă cunoscînd fiecare potecă, fiecare piatră și fiecare tufiș de pe insulă, capabil s-o facă cu ochii Închiși, fără zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-mi pierdusem vremea îngrijorându-mă, iar explicația lui perfect rezonabilă, cum că stătuse la coadă la o casă înceată, mi-a subliniat propria prostie. Mi-am revărsat asupra lui ușoara iritare, acuzându-l, irațional, că mă făcuse să mă simt neliniștită. Sunt melancolică uneori când mă gândesc la discuțiile noastre: cele mai multe dintre ele deveniseră o chestiune de înscris puncte invizibile și, câteodată, mă întreb când și cum am ajuns la etapa în care simpla plăcere de a petrece timpul unul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
el să știe nimic și i-am rostit numele tare. Nu păru să audă, iar eu am mers repede spre el și am rostit din nou: „Charlie!“. Atunci am observat că avea ceva în mână și m-am simțit vag neliniștită. Dacă ieșise doar ca să se plimbe puțin și să-și adune gândurile, de ce luase ceva cu el? Și de ce continua să se îndepărteze de casă? Probabil că mersese cam trei sferturi de oră câtă vreme eu mă agitasem și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar se întâmplă des să nu le asculte, deci nu e obligatoriu să însemne ceva că nu m-a sunat încă. Ceea ce m-a îngrijorat într-adevăr a fost că atunci când i-am spus lui Sally, a părut pe cât de neliniștită mă simțeam eu- eram atât de sigură că o să mă acuze ca de obicei că exagerez, dar n-a făcut-o: a luat-o în serios într-adevăr și mi-a zis printre dinți ceva de genul „Mă așteptam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fapt, dacă n-aș ști, aș fi tentat să-l alung de la intrarea personalului - are o privire ciudată-n ochi. Ea s-ar descurca mult mai bine de una singură. Charlie Ș tiam eu că am dreptate să mă simt neliniștit pentru că vine la noi prietena ei din scrisori. Au trecut deja șase zile de când au venit și tot nu-mi vine să cred că „ea“ s-a dovedit a fi un „el“. Îmi place să cred despre mine că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
soț de soția și copiii săi, este puterea sacrificiului personal pentru binele aproapelui, este minunea credinței mărturisite cu tărie. De aceea, oamenii preferați ai Lidiei Vrabie sunt cei apropiați de Biserică, care se regăsesc în rugăciune, care-și descoperă după neliniștită căutare, sensul existenței în mărturisirea credinței în Dumnezeu, și, smeriți și cu nădejde sfântă, cer ajutorul sfinților Săi. Sfinți care făptuiesc minuni, ca cea a reunirii familiei, făptuită de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Oamenii preferați de Lidia Vrabie sunt cei care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ducă undeva, trebuia să ai și combustibil, deoarece mașinile nu circulau din cauză că era mare dificit de acesta. Mă gândeam că poate rabdă până se face ziuă, că dimineața circula un autobuz cu care ne puteam duce la spital. Eram foarte neliniștită, mă temeam mult pentru copil, să nu i se întâmple ceva. După un timp, îmi păruse că se mai liniștise. Nu se mai auzea gemând. În acel moment, pusem capul pe pernă și adormisem. Nu pot să spun cât timp
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
împiedice. ― Cei patru ostatici constituie o garanție sigură. Vă vor însoți până la destinație. ― Care destinație? Îi cerem pilotului să ne ducă la Honolulu și ne debarcă în Sighetu Marmației! Vedeți-vă de treabă! ― În regulă! Poți pleca. Inginerul se foi neliniștit: ― Spuneți, domnișoară, credeți sincer în combinația asta? În cazul cel mai fericit, depășind cu succes toate etapele, vă dați seama că înainte de a ateriza statul român va alerta toate aeroporturile? ― Nimeni nu va ști de furtul tablourilor cel puțin câteva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se pleoștiră și începu să plângă cu capul pe umărul lui Scarlat. ― Tu ești prietenul meu... Nu trebuia să plec. Șerbănică Miga se strecurase din nou în colțul lui și tresărea la fiecare mișcare. Florence îl privea cu ochi mari, neliniștiți. Melania Lupu își țuguie buzele subțiri. " A intervenit ceva, draga mea, asta e sigur pentru că altfel se întorceau amîndoi? Văd că a adus niște pânze, dar printre ele nu e cea care te interesează pe tine. Nu, fetițo, nu intra
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se agăță de brațele fotoliului. Simțea că amețește. "Muzeul Chiusbaian... Acolo au expus Femeia cu evantai!" Revăzu surâsul din spatele dantelelor albe apoi un altul, ofilit, dar încă fermecător: surâsul Melaniei Lupu. * Inginerul își privi ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea impresia că se sufocă, voia cer deasupra și nu tavanul cu lustră scânteietoare din care picurau stropi de cristal, nu mai suporta figurile livide ale bătrânilor, maimuța spânzurată în mijlocul odăii, fără un ochi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deci pe 14... Se răsuci spre cutia de țigări arătîndu-și talia bine conservată. Purta o rochie bleu, din flanel moale, cu un medalion greu de argint, ostentativ barbar. Trase adânc în piept fumul și spuse pe o voce joasă ușor neliniștită. ― Bănuiesc că s-a întîmplat ceva dezagreabil... ― Îi cunoașteți cumva pe vecinii domnului Vîlcu? ― Destul de vag. De ce mă întrebați? ― Profesorul Panaitescu s-a sinucis, iar Valerica Scurtu a dispărut. Femeia făcu ochii mari. ― Panaitescu?! Nu se poate! ― Din nefericire, da
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urmărea cu buzele strânse. Doina Popovici își trecu degetele prin părul cărunt. Figura plină se întunecă de parcă și-ar fi adus aminte dintr-o dată de ceva neplăcut. ― De altfel? ― Nimic... ― Ce înseamnă "nimic"? Femeia aprinse încă o țigară. Părea nervoasă, neliniștită. Cristescu o examină contrariat: "O indispoziție bruscă și inexplicabilă. Ca și cum ar fi primit un semnal, ceva recepționat numai de ea, care o avertizează că s-a întîmplat sau e pe cale să se întîmple un lucru îngrozitor..." Întrebă încet: ― E mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fixând profilul slăbit al tânărului apoi reluă: ― Poate sosi din clipă în clipă. ― Cine? A, da... olandezul! Nu, n-o să mai vină! Niciodată. Popa avea dreptate... Unchiul Alecu... Îmi vine să cred că l-am cunoscut. Melania Lupu îl privi neliniștită. ― Vorbeam despre domnii de la Miliție. Se vor interesa de prietenul nostru, iar noi nu sîntem deloc pregătiți. ― Mat inevitabil... Fără soluție... ― Nu-mi plac simbolurile, domnule Matei. De altfel, vă înșelați, există o soluție. Sculptorul ridică din umeri. ― Nu m-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
parte, ca în cazul de față. Chiar trăgând de timp, patru minute au fost de ajuns pentru ca urna să-și primească primele unsprezece voturi. Și așteptarea, nu exista altă soluție, începu. Încă nu trecuse o jumătate de oră când președintele, neliniștit, sugeră unuia dintre membri să se ducă să arunce o privire ca să vadă dacă nu venea cineva, poate că veniseră alegători, dar dăduseră cu nasul de ușa pe care o închisese vântul și plecaseră imediat protestând, dacă alegerile fuseseră amânate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la prima vedere, nu le găsește. Magazinele și marile complexe comerciale sunt deschise, cu toate că nu par să facă cine știe ce comerț, automobilele circulă fără alte impedimente, în afara unor ambuteiaje nesemnificative ici și colo, la ușile băncilor nu sunt cozi de clienți neliniștiți, cele care se formează întotdeauna în momente de criză, totul pare normal, nici un singur furt prin smulgerea obiectului, nici o singură ceartă cu focuri de armă și cuțite, nimic altceva decât această după-amiază luminoasă, nici rece, nici caldă, o după-amiază care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
părea astăzi supraomenesc. Ieși și se duse la un restaurant. Era deja așezat la masă și în timp ce aștepta să fie servit, îi telefonă soției, Cum merge treaba, o întrebă, Fără prea multe probleme, și tu ce faci, Bine, doar puțin neliniștit, Nu te întreb de ce, cu situația asta, E ceva mai mult, un fel de freamăt interior, o umbră, ca o prevestire rea, Nu te știam superstițios, Întotdeauna vine ceasul fiecărui lucru, Aud zgomot de voci, unde ești, În restaurant, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de oră privind în tăcere spre palatul închis, apoi s-au dispersat și, unii mergând pe jos, alții cu autobuzele, alții cu mașinile unor necunoscuți solidari, s-au dus acasă. Ceea ce bomba nu reușise să facă, a făcut manifestația pașnică. Neliniștiți, speriați, votanții infailibili ai partidelor de dreapta și de centru, p.d.d. și p.d.c., își reuniră respectivele lor consilii de familie și hotărâră, fiecare în castelul său, dar unanimi în deliberare, să părăsească orașul. Considerau că situația creată, o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cărora probabil le-au jefuit casele, dacă o fi așa, oricât ne-ar durea faptul că trebuie s-o spunem aici, va trebui să se ceară socoteală unui guvern care a ordonat retragerea din capitală a breslelor polițienești, cu sufletul neliniștit întrebăm cum se va putea evita, dacă așa ceva încă mai este posibil, vărsarea de sânge într-o confruntare fizică ce se apropie în mod evident, domnule președinte, domnule prim-ministru, spuneți-ne unde se află polițiștii ca să-i apere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întâlnește, adică, rutina unei investigații primare, recunoașterea terenului înainte să trecem la abordarea directă, Îl lăsăm să-și dea seama că e urmărit, întrebă primul adjutant, Nu în primele patru zile, dar după aceea, da, vreau să-l știu îngrijorat, neliniștit, Cum a scris acea scrisoare, trebuie să se aștepte să vină cineva să-l caute, Îl vom căuta noi când va sosi momentul, ceea ce doresc eu, iar voi să faceți în așa fel încât să se întâmple, este să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
italiană din secolul al XVIII-lea, cu buchete de trandafiri argintii realizați manual prin imprimarea modelului pictat de pe bucăți de lemn? — Sună minunat... dar poate nițel prea mult pentru noi, am replicat, Încercând să fiu politicoasă. Mă simțeam un pic neliniștită: orice făcut manual Îmi suna alarmant de costisitor. Ce altceva am putea face? —Sylvie, am o idee și mai bună. Vopsea Farrow și Ball Pink - sunt obsedat de ea. Este cea mai rafinată vopsea roz din Anglia, ar arăta atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trimis ca dar de nuntă. Este uimitor cum uneori nici măcar o lenjerie de 600 $ din olandă țesută În Portugalia, cu fețele de pernă cusute de mână, tivite cu dantelă nu poate face nimic ca să te Înveselească. Mă simțeam mult prea neliniștită ca să mai am chef de ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am răspuns, cu ochii Închiși. Sunt obosită. —Pari tristă, insistă el, mângâindu-mă pe păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
purta aseară, așa că am Întrebat-o de unde Îl are. Ea zise doar: „El mi l-a dăruit.“ Parcă așa zise, cred... da... sau... — Da’ spune odată! o muștrului Lauren. Nu mă mai stresa atâta. Încerc să redau exact, replică Marci neliniștită. Am tras adânc aer În piept și mi-am ținut respirația, Înspăimântată la culme. —Așa, i-am spus Sophiei că „El i-a dăruit și soției lui același colier“, la care Sophia zise că El trebuia să facă asta după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
i-a spus: „Ia te uită, te-ai trezit și tu?“ Vorbise cu glas tare, așa că nevasta i-a răspuns cu un ton sec: „De când! Doar mă scol în fiecare zi înaintea ta.“ Ceva mai încolo, Cercel îi spusese burții neliniștite: „Hai, porumbițo, să mâncăm!“, iar nevasta crezuse că despre ea e vorba și se cam mirase. Acum, la serviciu, burta era supărată pesemne că a trebuit să înfrunte viscolul ca să stea la muncă și duminica, și-l înțepa cu răutate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]