2,596 matches
-
ca scriitorul, luat de avântul propriei sale expresivități, să nu-și trateze suferința (ori presimțirea acesteia) ca pe o temă literară. Nu de exhibiționism e vorba aici, cât de amânarea, ca pe o nouă povestire a Șeherezadei, a unei sentințe nemiloase. Atât Pavese, cât și Sylvia Plath (ca să luăm doar două exemple sugestive) trăiesc cu blestemul morții la modul cât se poate de direct: așa cum Își poartă și cum Își acceptă celelalte caracteristici fizice. Moartea, vidul, neființa Îi dau târcoale, mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
bun caz, e, ca mai toți autorii, „un fiu al propriului scris”. Drieu - personaj livresc? Fără Îndoială, În măsura În care Își trăiește fantasmele cu o Încăpățânare și o lipsă de umor pe care o au doar ființele de hârtie, eroii de ficțiune. Nemilos, de o Înaltă exigență față de angajamentele de onoare luate, el nu face nici un fel de compromis cu himera care-l urmărește. Testamentul său, scris la 15 septembrie 1939, e un document al radicalismului de o virulență rareori Întâlnită În cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
martorilor (deci a alterității) e o moștenire În egală măsură plină de avantaje și insuportabilă. „Dezbaterile” petrecute În liniștea complice a paginii de hârtie vor migra, ca sub un semn al predestinării, spre În afară, spre „forul extern” al confruntării nemiloase, al obiectivării și, poate, al (auto)negației. Textele jurnalelor intime relevă mai multe categorii ale intimității. Există, pe de o parte, o intimitate de tip mediteraneean. Strălucit reprezentată de un Cesare Pavese, ea cade În tentațiile lui maso, găsind o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
filozofiei disoluției. El organizează nu doar segmentele, fragmentele, așchiile de realitate, ci și energia internă a eului. Mobilizat și adus la suprafață, acesta suferă un proces de obiectivare ce scapă de sub controlul tiraniei auctoriale, oferindu-se, În schimb, acesteia, drept nemiloasă oglindă. E greu de găsit vreun exemplu În care autoportretul din jurnalul intim să nu fie un eu prins În chingile alterității, pentru ca, În cele din urmă, să nu devină o forță autopropulsat orie. Autodescrierea nu e, În acest context
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cohorte înarmate din tabere adverse, cu avantgardă și ariergardă, cu cercetași, informatori și spioni, cu ambuscade și răpiri, cu infanteriști și artilerie grea, cu luptători din linia întâi și din spatele frontului, o luptă pe viață și pe moarte, un război nemilos al „stelelor” imunocitare, cu invadatorii distrugători de „civilizații” celulare. Descriem astfel sistemul imunitar, nu neapărat prin prisma amprentei puse asupra intelectului nostru de civilizația tehnocrată și belicoasă, în a cărei pânză de păianjen suntem captivi, ci mai curând, sub imperiul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mă aflam. Depresia pune stăpânire pe întreaga persoană, emoții, funcționarea organismului, comportament și gânduri. Cea mai frecventă emoție în depresie este tristețea. Această tristețe nu este de tipul celei obișnuite pe care o simțim cu toții uneori, ci o durere adâncă, nemiloasă. În plus, mulți dintre cei diagnosticați cu depresie declară că și-au pierdut interesul legat de toate aspectele vieții un simptom numit anhedonie. Chiar și atunci când încearcă să facă ceva plăcut, ei nu pot avea o reacție emoțională plăcută. În
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
o săvârșise. Fugit de la ocnă și ajungând, printr-o ciudată potriveală a sorții, tocmai acum în sat, nefericitul - care se sinucide - va fi unealta inocentă a răzbunării. Anca îl va învinui pe Dragomir de moartea bietului Ion, învinuire nedreaptă și nemiloasă, dar care îi oferă prilejul de a glăsui patetic, înaintea ultimei căderi de cortină: „pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă”. Drama este concepută sub imperiul unor rigori clasicizante, convocând puține personaje și respectând cu strictețe unitățile de timp și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
a vorbi despre noi înșine? Ei bine, să ne scrutăm actele. Cu siguranță, vrem desigur să admitem că acești numeroși publiciști care, în zilele noastre, vor să înăbușe în inima omului până și sentimentul interesului, care se arată atât de nemiloși față de ceea ce ei numesc individualism, a căror gură se umple fără încetare de cuvintele devotament, sacrificiu, fraternitate; vrem desigur să admitem că ascultă în mod sublim exclusiv de aceste mobiluri pe care le recomandă altora, că dau exemple tot atât
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
milioane pentru a transporta în Algeria nefericiți meșteri parizieni, nu acționa câtuși de puțin din duritatea inimii, ci asculta, dimpotrivă, de un sentiment luminat de simpatie pentru clasele muncitoare. Se știa că este un veritabil filantrop, deși respingea în mod nemilos toate măsurile care sugerau o filantropie superficială sau ipocrită. Nu a putut, fără îndoială, să prevină toate greșelile care au fost comise; nu a reușit întotdeauna să îi facă pe colegii săi să guste acest adevăr atât de simplu, dar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Poloniei și războaiele napoleoniene, balanța puterii este incapabilă să își îndeplinească funcția sa de a asigura stabilitatea internațională și independența națională." (1948:163-5) În tragicul secol în care trăim, acest cod de conduită este atacat permanent de forțele incompatibile și nemiloase ale universalismului naționalist. " În timp ce selecția democratică și responsabilitatea democratică a guvernanților au distrus moralitatea internațională ca sistem eficient de restricții, naționalismul a distrus societatea internațională în interiorul căreia acea moralitate operase" (1948: 189). Prin urmare, orice sistem internațional ordonat, deci pașnic
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
căreia F. îi rămâne fidel. În Reminiscențe naive (1977), Gulliver (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Istorie personală (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între notația ecourilor senzoriale și conceptualizare. Poezia își păstrează „caracterul unei blânde confesiuni directe, asumat prozaice” (Mircea Zaciu). Dar, cum s-a observat, această „simplitate” rămâne aparentă, este un efect al lipsei de artificii, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
Românilor Liberi a generalului Nicolae Rădescu devine mai vizibilă. „Am pornit la drum în singurătatea apăsătoare a exilului” - arăta directorul, schițând Drumul „Orizonturilor” (36/1950) și insistând asupra faptului că această inițiativă publicistică va continua „oricât de aspre, dure și nemiloase vor fi momentele create în viața exilului”. La rândul lui, în același număr George Uscătescu preciza că periodicul „a abordat cele mai diverse probleme ale comunității românești și ale noilor sale posibilități de încadrare în peisajul cultural european”. Colaborările reflectă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288587_a_289916]
-
se acuza și ea de a fi cauzat moartea soțului. În 1932 C.W. Zimmermann 38 raportează din nou vina lui Ovidiu la Agrippa Postumus. El este de părere că trebuie insistat asupra faptului că succesorul lui Augustus a fost nemilos cu poetul nostru, în timp ce lui Silanus, protagonistul scandalului, i-a permis să se întoarcă la Roma, arătând astfel că nu acordă prea multă importanță delictului amoros al Iuliei minor. Deci, vina lui Ovidiu nu are legătură cu adulterul lui Silanus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
meu nu a fost decis de un judecător special (selecto iudice)114; certându-mă cu cuvinte triste, lucru demn de un principe, te-ai răzbunat singur pentru jignirile primite (offensas tuas), așa cum se și cuvenea. Adaug faptul că edictul, deși nemilos și amenințător, a fost totuși îngăduitor în ceea ce privește pedeapsa (in poenae nomine lene fuit); într-adevăr, în acesta sunt definit drept relegat și nu exilat; practic destinul meu a fost cruțat 115 (parcaque fortunae sunt data verba meae)"116. În versurile
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fortuna tenax, votisque malignum Opponit nostris insidiosa pedem. De data aceasta " Soarta tenace și perfidă" i-a adus lui Ovidiu un doliu foarte grav: moartea lui Paulus Fabius Maximus. Epitetele "tenace și perfidă Soartă" marchează, fără îndoială, și aici voința nemiloasă care a determinat exilul poetului, care a persistat în decizia de a nu-l lăsa pe Sulmonez să se apropie de orașul etern și care și mai grav a determinat, din răzbunare față de atitudinea lui Ovidiu, dispariția prematură a rudei
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe lângă elegiile: III, XI; IV, IX; V, VIII din Tristele și elegiile IV, III și XVI din Ponticele, și poemul satiric Ibis: este vorba de C. Iulius Iginus 303. În scrisoarea Tristele, III, XI, 31 și urm. Ovidiu îl apostrofează: "Nemilosule, de ce chinui o umbră, un simulacru, cu cuvintele tale amare? Crezi că toate delictele mele sunt adevărate, dar în același timp, gândește-te că în ele e mai mult greșeală decât vină; și iată că, exilat din Roma, am plătit
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exilului". Mai jos (v. 51 și urm.) Ovidiu face trimitere la tiranul Siciliei, Falaris, care, așa cum se știe din legendă, l-a aruncat în taurul de bronz încins pe inventatorul celebrului mijloc de tortură. Îl avertizează, deci, pe acel prieten nemilos: până la sfârșit, Augustus l-ar putea suspecta și pe el și l-ar putea pedepsi în mod exemplar, așa cum a făcut tiranul Falaride cu Perillus. În acest fragment trebuie subliniate două elemente: în primul rând, trimiterea la Falaris, pentru a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de aprecierea aristocrației: Epicedion-ul lui Germanicus fusese citit în prezența marilor Doamne, în casa lui P. Petronius. Tot în Epist. ex Ponto, IV, XVI, 31 se face trimitere (alături de Varus sau Varius) la Gracchus, care "punea în gura tiranilor cuvinte nemiloase". Cum Varus Gracchusque darent fera dicta tyrannis. Pe urmele lui Weichert 311, acesta este asimilat cu Ti. Sempronius Gracchus, amantul Iuliei, care a fost asasinat la ordinul lui Tiberiu. "Les rapports d'Ovide, qui cite le nom de Gracchus le
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
stins focul cu fulgerele sale, Phaeton nu trebuia să fie renegat de ai săi? Semele nu s-a înstrăinat de tatăl ei Cadmus, pentru că a pierit datorită ambiției rugăciunilor sale? Nici ție concluzionează Ovidiu pentru că eu sunt lovit de fulgerele nemiloase (saevis ignibus) ale lui Jupiter, roșeața purpurie să nu-ți invadeze dulcele chip, ci, mai degrabă, aleargă să mă protejezi, fii pentru mine exemplul soției bune și împlinește-ți cu virtute trista ta datorie" (v. 63-73). Exemplele mitologice și legendare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ca Ovidiu, învinuit de lezmajestate... Dar, nu aceasta ni se pare a fi esența sentimentului ovidian, atunci când solicită curaj de la Paulus. Expresiile care urmează, în ciuda echivocității lor voite, sunt foarte clare: "cu cât soarta [a se înțelege: Augustus] este mai nemiloasă, cu atât tu rezistă, având însă mare grijă, așa cum se cuvine, să nu fii învins de ea [soarta = Augustus]. Tu să lupți bine, pentru că există un dușman care luptă bine". Cred că nu mai este nevoie de alt comentariu. Dar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ovidiu și ale lui Fabius, unul adula, celălalt accepta, favoriza, alimenta această exaltare din partea unui prieten apropiat și rudă. Nu era loc de iluzii. Augustus a ținut bine minte atitudinea lui Paulus și cu următoarea ocazie avea să se arate nemilos față de el. Ovidiu și Marcia aveau, deci, dreptate când se acuzau de moartea lui Paulus. Nu se poate afirma cu precizie dacă acea ocazie trebuie pusă în legătură cu scandalurile legate de Iulia Minor (nu prea credem acest lucru din motivele deja
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
realitate, retractilitatea este semnul atitudinii critice care nu disprețuiește ceea ce întâlnește în cale. Căci atunci când e cazul, "gheara" acestui critic (care este tocmai calibrul său intelectual), tânăr șef de școală academică ieșeană, se vede de departe, și tăietura ei e nemiloasă. Cititorul să se îndrepte spre paginile care vorbesc despre ambiguitatea conceptului de "purificare" din estetica lui Aristotel și despre greșita interpretare nietzscheeană a semnificației corului antic, despre fondul melodramatic al dramaturgilor moderni, precum Camil Petrescu și Eugene O'Neill, și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fantasme se face deseori cu ajutorul erosului, scrie Culianu. Mai mult, erosul este gradul zero al magiei, felul ei natural și inconștient de a fi. Realmente spectaculos este jocul erotic al fantasmei persoanei iubite care pătrunde în inima îndrăgostitului practicând un nemilos vampirism intelectual. Toate ideiile, teoriile și reprezentările îndrăgostitului sunt devorate definitiv și irevocabil. Rămâne ca fetiș doar fantasma persoanei iubite. Un alt mijloc de manipulare a fantasmelor a fost și arta memoriei. Ea a funcționat pe baza principiului aristotelic al
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Uniunii Sovietice, a literaturii sale Închegată pe norme și pe dimensiuni inedite”. Redăm aproape În Întregime această scrisoare deschisă pentru că este simptomatică pentru comportamentul ulterior al unei anume categorii de intelectuali din vreme: foarte activi pe linia Îndoctrinării comuniste, lovind nemilos cu halebardele În aproape toată moștenirea noastră culturală, În toata civilizația apuseană, izolând și călăuzind nefiresc cunoașterea și informația din vreme doar spre „răsărit”, proslăvind ia modul deșănțat regimul „tuturor libertăților”, recomandându-l tinerilor, decapitându-i dacă nu-l servesc
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
păsărilor pe ramurile abia Înverzite? Se poate spune doar că fiecare vârstă a poeziei și-a vrut anotimpul ei, din care-și culegea simbolurile și culorile preferate. A fost o epocă polară, când poezia era invadată de ghețuri și zăpezi nemiloase. Fie că scriau În mansarde friguroase, fie că-și compuneau stihurile pentru a fi cetite În saloane glaciale pentru un public cu sânge de reptilă, poeții au preferat În acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]