5,657 matches
-
Baia Mare, 1980, vol. I, Poezia, p. 17) (RETROVIZOR) Teristule, s-a Întâmplat o mare nenorocire. Știu, nu te grăbi, știu că Gelu e În armată și că Ana, pe care a lăsat-o gravidă, e de negăsit. Nu asta e nenorocirea. De găsit se vor găsi ei cumva. Doar nu i-o veni În minte zăltatei să plece abia acum după familia ei! Nenorocirea e alta. A murit profesorul Valedulcean. A murit pe la sfârșitul lui februarie și eu n-am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În armată și că Ana, pe care a lăsat-o gravidă, e de negăsit. Nu asta e nenorocirea. De găsit se vor găsi ei cumva. Doar nu i-o veni În minte zăltatei să plece abia acum după familia ei! Nenorocirea e alta. A murit profesorul Valedulcean. A murit pe la sfârșitul lui februarie și eu n-am știut nimic și i-am tot scris de atunci Încoace. Săptămâna asta, nu mai știu În ce zi, iartă-mă, am fost eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Apropiindu-se de el a întâlnit o tânără fată care plângea amar. Aceasta era Flordelis, al cărei iubit, Florismart, după cum am povestit mai sus, avusese soarta lui Roland și a atâtor altora căzând victimă cupei vrăjite. Ea-și povesti Angelicăi nenorocirile, rugând-o s-o ajute la salvarea cavalerului ei și a celorlalți. Pândind un moment prielnic, Angelica a pătruns, grație inelului său, nevăzută în castel, într-un moment când porțile se deschideau spre a primi o altă victimă. Aici ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui Rogero din ascunzătoarea sa nu exista decât un singur mijloc. Acesta era un inel al Angelicăi, prințesa Cathay-ei, un talisman împotriva tuturor vrăjilor. Dacă se putea dobândi acest inel, totul avea să meargă bine; fără el, întreprinderea era o nenorocire. Rodomont a întâmpinat cuvintele bătrânului profet cu dispreț, și desigur, că ele ar fi avut prea puțină greutate în sfat, dacă bătrânul nu și-ar fi dat sufletul repetându-le. Aceasta a făcut o impresie atât de adâncă asupra sfatului
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tot aastfel stătea Sacripant năucit, zdrobit de umilire că suferise o asemenea înfrângere înaintea Angelicăi. Prințesei i s-a făcut milă de elși l-a mângâiat cum a putut. -Nu te mai căina degeaba, Domnul meu, i-a spus ea, nenorocirea aceasta s-a întâmplat numai din pricina calului tău, care eraq slăbit și care avea mai degrabă nevoie de odihnă și de hrană, decât de o astfel deciocnire. Și nici adversarul tău nu are vreun merit din moment ce s-a grăbit să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
făcea să prețuiesc viața, nu am pentru ce să mi-o mai feresc și sunt gata la orice; trebuie însă să-și spun că mari primejdii te pasc în ceea ce vrei să întreprinzi. Iar dacă ți se va întâmpla o nenorocire, să nu mi-o impuți mie. După aceste cuvinte ei au luat drumul castelului, dar au fost întâmpinați de către un mesager venind dinspre tabără și care fusese trimis în căutarea Bradamantei, spre a o chema îndărăt, în mijlocul armatei, unde era
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
după asta, o fată de la școală m-a anunțat că aromele o făceau chiar și mai bună. Restul a venit de la sine și a scăpat cu totul de sub control. Mi-aș dori ca măcar o dată să refuze să-mi facă nenorocirea asta și să spună: „Vino-ți În fire, Sammy. Fii bărbat și bea dracului o cană de cafea normală“. Dar ei nu fac niciodată asta și, vai, nici eu. Și cu asta plecă. Am privit cum fata care servea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
realizarea „omului nou” bun creștin în slujba Neamului și a Bisericii lui Hristos. Între legile lăsate de Căpitan pentru buna funcționare a cuibului, piedestalul pe care se înalță zidirea legionară, este și Legea ajutorului reciproc. „Ajută-ți fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa. Suntem poporul cu cei mai mulți delicvenți întru căpătuire prin nemuncă și hoție, egoism împins până la dezbinare, trădare și crimă.” De aceea, Căpitanul nu se limitează prin legea menționată mai sus numai la fratele de sânge sau numai la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
s-a numit și se numește și astăzi „Drumul Hoților”. ― Auzi dumneata. „Drumul Hoților!” Brrr! Te trec fiorii! - s-a minunat unul care ședea lângă povestitor. ― Dar asta nu înseamnă să nu continui povestea - l-a îndemnat învățătorul. ― Era mare nenorocire să te apuce noaptea sau chiar doar înserarea pe această cale. Una-două te trezeai că ieșeau din codru câțiva lotri cu pistoale la chimirul ghintuit, care te întrebau unde ți este punga cu parale. Și să te fi ferit Sfântul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răspuns el strângându-i mâna. Mâine seară să mă vestești dacă nu-i vreo primejdie pe aici. Voi veni și poate aduc leacul care trebuie, ca să-ți liniștești bărbatul... ― De ce nu te cumințești matale, bădie? Vrei să se întâmple vreo nenorocire? ― Nu te teme. Nu se va întâmpla nimic... În acest răstimp, hangiul și-a terminat treburile prin beci. După ce a tras o raită și prin curte, să vadă dacă lucrurile sunt în ordine, strigând la un argat sau la altul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lotrului. Era lipsit de sânge. I-a ascultat răsuflarea. Nici un semn că trăiește... A luat o lumânare de pe pervazul ferestrei și a aprins-o. Și-a făcut cruce și i-a așezat-o la căpătâi. ― Asta da! Zic și eu nenorocire! Cum se vor descurca? - s-a auzit un glas. ― Îl vor îngropa creștinește. Ce alta pot face? - și-a spus părerea un altul. ― Da’ tu ai uitat cine era mortul? Cum te apuci tu să îngropi la vedere pe șeful
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bun început: metalic, acid. Danny puse încet jos trusa pentru probe, scoase pistolul și pipăi peretele, în căutarea unui comutator. Degetul mare dădu peste unul și apăsă pe el brusc înainte de a-și calma nervii. Apoi se uită. Văzu o nenorocire de cameră transformată în abator. Sânge pe pereți. Dungi lungi, uriașe, inconfundabile, cu urme de scuipat exemplare, de manual: asasinul eliminase guri pline, împroșcând cu roșu printre dinți și desenând modele mici pe tapetul ieftin, cu flori. Patru pereți plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui, în ziua cînd străinii îi luau averea, cînd străinii intrau pe porțile lui, și aruncau sorțul asupra Ierusalimului, și tu erai atunci ca unul din ei! 12. Nu trebuiai să te uiți mulțumit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, și nu trebuiai să vorbești cu semeție în ziua strîmtorării! 13. Nici nu trebuiai să intri pe porțile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, și nu trebuiai să vorbești cu semeție în ziua strîmtorării! 13. Nici nu trebuiai să intri pe porțile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, și nu trebuiai să pui mîna pe bogățiile lui în ziua prăpădului lui! 14. Nu trebuiai să stai la răspîntii, ca să nimicești pe fugarii lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, și nu trebuiai să vorbești cu semeție în ziua strîmtorării! 13. Nici nu trebuiai să intri pe porțile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, și nu trebuiai să pui mîna pe bogățiile lui în ziua prăpădului lui! 14. Nu trebuiai să stai la răspîntii, ca să nimicești pe fugarii lui, și nici nu trebuiai să dai în mîna vrăjmașului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
datorez talentul.“ — Dar tu cum simți? — Eu am luat cetățenia franceză când am cerut azil politic. A fost un gest de legitimă apărare în 1947. Dar bucuria de a trăi îmi vine din rădăcini, pentru că românii rămân veseli, chiar în nenorocire. Apoi, eu pictez cu 112 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE lumina cerurilor de la noi. Știi, chiar departe fiind, am ciulit tot timpul urechile să aud și să înțeleg ce se întâmpla în biata noastră țară. — Când te-ai întors
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
fost în Piața Universității... Era o atmosferă formidabilă. — Am fost, mai târziu, să mă închin și să mă rog pentru toți cei care au murit acolo... Am pictat și afișe cu „Jos comunismul!“, având dedesubt colaje de fotografii cu imaginile nenorocirilor noastre. Pe urmă mi-am făcut un tricou pe care am scris „Sunt golan“. Mă oprea pe stradă lumea să mă întrebe de unde l-am cumpărat. Mulți ro mâni de aici voiau să poarte așa ceva, pe atunci. În atelier păstrez
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
acolo? râse Ioana. Eu o să mai zăbovesc în Purgatoriu... m-am zbenguit un pic prea mult pe pământ. — Care ar fi fost cel mai rău lucru din viața ta? — Să nu fi putut iubi. — Care ar fi cea mai mare nenorocire care ți s-ar putea întâmpla? am cercetat-o mai departe. — Să-mi pierd fiul, se întunecă Ioana. Care ar fi pentru tine? — Cel mai groaznic lucru ar fi să-mi pierd credința în Dumnezeu, pentru că fără ea n-aș
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
diferite corpuri geometrice: cilindri, prisme, piramide, conuri și sfere, pregătite din ajun, pentru lecția de Geometrie pe care-o avea la clasa a IV-a. Încruntat, se așază la birou, scoate o carte de vizită și scrie! Respir ușurat... dar, nenorocire, tata se oprește din scris și își îndreaptă privirile ucigătoare spre mine: ― Ce să-i scriu, nerușinatule, răspunde-mi? Cum o să-i scriu că mi-a plăcut anecdota necuviincioasă pe care fiu-meu a avut neobrăzarea să i-o povestească
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe scaun, pentru că drumul pe scări, de la Cancelarie până la clasă, îl obosea nespus de mult. De data asta, însă, a rămas în picioare, făcîndu-ne semn să ne așezăm. Văzîndu-i ochii înlăcrimați, ne-am gândit că i s-a întîmplat vreo nenorocire în familie. Dar era cu totul altceva. A tăcut câteva clipe, mișcîndu-și buzele și părând că vrea să-și aleagă cuvintele. Apoi a rostit încet, ca și când ne-ar fi împărtășit o mare taină: ― Băieți... am să vă dau o veste
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aruncat demonstrativ afară din bancă, profesorul a început să-l întrebe, după vechiul său obicei: ― Te doare? Ce-ai făcut? Cu ce medic te tratezi? La acestea răspundeam mai mult noi decât Simulescu, care era prea obosit și plictisit de nenorocirea ce i se-ntîmplase, ca să mai poată răspunde cu suficientă seninătate la firescul interogatoriu ce i-l lua fiecare profesor! Rămăsese stabilit că-și luxase piciorul drept din genunchi, că era strâns bandajat, întrucît profesorul-doctor Amza Jianu hotărâse că nu este
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
s-au născut "sublimele" versuri care, gândeam eu, aveau s-o facă pe Viorica să... " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi, tare...!" Păi, când i-oi citi-o, praf o fac! Și am continuat pe același ton. Nenorocirea era că nu puteam să i-o citesc Viorichii până duminică, ziua hotărâtă de mama pentru o vizită la tanti Marioara, și cum eu țineam s-o citesc cuiva, iar soră-mi nu îndrăzneam, de frică să nu mă spună
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
hotel! Cu cântec, înainte, marș! comandă Moscu militărește, și băieții, aliniați, începură să-și răpăie ghetele pe caldarâm, cântând cu entuziasm frumosul și mobilizatorul imn al lui Ciprian Porumbescu: "Pe-al nostru steag e scris unire!" până la hotel. Dar aci, nenorocire! Scara principală era de lemn și scârțâia îngrozitor. Oricât de încet și de atent ai fi mers, nu se putea să nu se audă. Și acum, în liniștea impresionantă a nopții, orice zgomot, oricât de mic, căpăta o rezonanță neașteptată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
căutarea lui, Însemna că exista o comunicare secretă Între vechiul templu și lumea de dincolo de Zid. - Să mergem, spuse, apoi, simplu. - Să mergem? se miră călugărul. Unde? - Unde ai misiunea să mă conduci. La templul Shaolin. - Dar... credeam că... toată nenorocirea asta care se apropie de oamenii din Luoyang... - N-are nici o legătură cu noi. - N-are? Dar binele și răul? Dar agresiunea și apărarea? Dar ajutorul pe care l-ai putea da amărâților ăstora care nu au cum să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a-și lua rămas bun de la prietenii pe care și-i făcuse la Shaolin. Dar simțise că fiecare clipă pierdută În așteptare va fi greu de recuperat pe lungul drum care Îl aștepta. Avusese tot mai limpede sentimentul că o nenorocire se apropia cu pași repezi. Ea era extrem de departe În timp și spațiu, dar se ivise deja la orizontul simțurilor lui. Părea inevitabilă, dar pentru un Ninja inevitabilul nu exista. Undeva, departe, Începuse o goană spre el. Și mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]