2,919 matches
-
Heidegger, "Postfață la 'Ce este metafizica?' ", în vol. Repere pe drumul gândirii, p. 283-284; Cum se explică faptul că ființarea se află pretutindeni în prim plan și reclamă pentru sine orice 'este', pe când ceea ce nu este de ordinul ființării adică Nimicul înțeles ca ființa însăși rămâne dat uitării?" Idem, "Introducere la ' Ce este metafizica?' ", în vol. Repere pe drumul gândirii, p. 364. 179 Introducere la "Ce este metafizica?", p. 359. 180 Idem, "Timp și ființă", în vol. Despre miza gândirii, p.
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
contrariat și intru în joc. Nu mai spuneți! Cine-i savantul?! Onofrei, bătrînul. A făcut o farfurie zburătoare! Și zboară? Da, zboară, strigă în cor. Mai mîngîi cîteva căpșoare și urc în mașină, în admirația tuturor. Iu, iu, iu și... nimic. Mai dau o dată la cheie și iar nimic. Apăs pedala de accelerație la fund și iarăși iu, iu, iu și tot nimic. Încep să transpir. Țîncii se amuză din ce în ce mai copios. Îi rog să mă împingă. Mașina este luată pe sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cei apropiați. Poți, de asemenea, să te plictisești în tihnă, să nu faci nimic. Dar una e să nu faci nimic privind fix spre cutia cu imagini din fața ta, și alta e să nu faci nimic dinaintea propriei tale singurătăți. Nimicul fără televiziune e abisal, policrom, monumental, în vreme ce nimicul trăit dinaintea ecranului e vid, sau populat de fantasme. În primul caz, te confrunți cu nimicul tău. În al doilea, cu un nimic străin, fabricat, destinat să provoace uitarea (sterilă) de sine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în tihnă, să nu faci nimic. Dar una e să nu faci nimic privind fix spre cutia cu imagini din fața ta, și alta e să nu faci nimic dinaintea propriei tale singurătăți. Nimicul fără televiziune e abisal, policrom, monumental, în vreme ce nimicul trăit dinaintea ecranului e vid, sau populat de fantasme. În primul caz, te confrunți cu nimicul tău. În al doilea, cu un nimic străin, fabricat, destinat să provoace uitarea (sterilă) de sine. O altă consecință, esențială, a anulării televizorului este
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cutia cu imagini din fața ta, și alta e să nu faci nimic dinaintea propriei tale singurătăți. Nimicul fără televiziune e abisal, policrom, monumental, în vreme ce nimicul trăit dinaintea ecranului e vid, sau populat de fantasme. În primul caz, te confrunți cu nimicul tău. În al doilea, cu un nimic străin, fabricat, destinat să provoace uitarea (sterilă) de sine. O altă consecință, esențială, a anulării televizorului este reorganizarea problematicii zilnice. Faptul de a te decupla de la „actualitatea“ calendaristică are un prompt efect eliberator
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
urmat de 31 de zerouri, când Universul avea, la fel de inexprimabil, doar 0 urmat de alte 42 de zerouri, secunde. Ce temperatură o fi avut În momentul zero? Desigur infinită. Ce dimensiune ar fi avut? Un punct... Nici infinitul temperaturii, nici nimicul spațiului nu le putem concepe. Dar În ele rezidă saltul calitativ, schimbarea radicală prin care o lume anterioară, rămasă pentru totdeauna o enigmă, legi și substanță dar tot materie, devenea - nu dădea naștere, precum mineralul vieții biologice ori animalul omului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
amândoi credem În reîncarnare - scade entropia acelei ființe, adică crește polarizarea, maximul fiind un singur inel colorat și antiteza sa, albul. Dar aici geșește nițeluș: maxima evoluție e trădată de o codiță neagră de tot, ce-și află antiteza În nimicul din jurul pisicii. Ca mine... Cât mi-am ferit codița, tot n’am scăpat de puricii din ograda radioului. Așa că Înțelegeți-mi retragerea; precipitată, dar bine motivată. „Meridian“, 16 martie 2001, ora 12,50 23. Mă cheamă Moti. VIII Noaptea, toate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
timp pentru a impune un mod de viață și, mai ales, de gândire. Dar nașterea ei a coincis cu dezagregarea Imperiului roman - poate chiar a provocat-o -, existența exclusivă a lumii vremii, dar care nu Însemna decât entropia exclusivului În raport cu nimicul din jur, cel puțin din punctul de vedere al lumii civilizate de atunci. O lume nouă se năștea, Înzestrată firește cu negentropia specifică acestui moment. Care Însemna că diversitatea caracteristică și ea acestei stări se traducea În dobândirea identității de către
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de fapt dorința de acaparare de piețe de către cei care și-o pot permite. Finalul nu poate fi decât o existență națională nesemnificativă, compensată de un nou Imperiu, de astă dată financiar. Din nou e vorba de entropia exclusivului În raport cu nimicul din jur... Dar și acest Imperiu va vedea evadarea negentropiei, fragmentându-se În noi identități, În virtutea altui principiu, și el generator de Imperiu. Entropic. Iar asta pentru că lumea nu poate avea sfârșit. Până la urmă Însă, entropizarea e un proces spontan
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
174, căci până și insectele erau îmblânzite în acest rai175, la care poetul revine obsedant, neputând (din fericire) să-l uite. Din clipa în care iubește, cel mai înțelept om nu mai vede nici un obiect așa cum e... Nu mai atribuie nimic hazardului; pierde sentimentul probabilității. Un lucru imaginat e un lucru care există pentru efectul lui asupra fericirii sale176; iar ceva mai departe, Jean-Pierre Richard adaugă un aspect esențial pentru ceea ce ne-am propus să demonstrăm: dragostea e o idolatrie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sombre palate/ De luna regină pe rând vizitate 209. Imprecații dramatice, ca cele din Mortua est!, translează în miezul bolții cerești eternitatea morții, plină de cele mai adânci mistere: Se poate ca bolta de sus să se spargă,/ Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,/ Să văd cerul negru că lumile-și cerne/ Ca prăzi trecătoare a morții eterne...210 (s.a.). În structura solidă a poemei Luceafărului, cerul și marea vor fi entități similare: Un cer de stele dedesubt/ Deasupră-i cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prezintă o foarte bizară excepție, oferindu-i loc onorabil, într-un clasament exclusiv african, lui... Mahatma Gandhi. De ce și cum nu știu. Oricum, pretutindeni s-a vrut să se evidențieze contribuțiile remarcabile ale fiecărei etnii și nu văd în asta nimic excesiv naționalist, xenofob, condamnabil. Doar nu vă închipuiți că nemții ar include, în primii zece germani, un ne-neamț. Noi, generoși și mai democrați decât englezii, francezii, americanii, am oferit două locuri din zece lui Wurmbrand (exemplu de manipulare prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
românesc nu-i traversată de accidente, cabale, gonflări artificiale, aranjamente... chiar de culise Ion Toboșaru o examinează olimpian, de sus, atent doar la articulațiile majore ale fenomenului și ignorând programatic ceea ce ar putea coborî teatrul în prea lumeasca împărăție a nimicului banal. Dar de ce contururi crepusculare? Thalia să fi ajuns pe traiectorie descendentă, după apus urmând intrarea în umbra eclipsei eterne? Blaga spunea (în "Discobolul") că, pe timpul eclipsei, nu soarele este atins de întuneric, ci acei care-l privesc. Chiar dacă teatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
știu că se luptă între ele ca să pună stăpânire pe trupul meu, ca o locuință posibilă. Au nevoie de trupuri de nou-născuți; nu de un hoit puhav ca al meu, bineînțeles. Licărire Ființa mea nu-i decât o licărire a nimicului înlăuntrul nimicului. Cred că singurul lucru care-mi mai rămâne de făcut este să dispar cât mai repede în abisurile uitării. Dar, orișice-aș face, nu pot să-mi ogoiesc foamea de nemurire. Răzgândire Nu mai simt nici o nevoie, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se luptă între ele ca să pună stăpânire pe trupul meu, ca o locuință posibilă. Au nevoie de trupuri de nou-născuți; nu de un hoit puhav ca al meu, bineînțeles. Licărire Ființa mea nu-i decât o licărire a nimicului înlăuntrul nimicului. Cred că singurul lucru care-mi mai rămâne de făcut este să dispar cât mai repede în abisurile uitării. Dar, orișice-aș face, nu pot să-mi ogoiesc foamea de nemurire. Răzgândire Nu mai simt nici o nevoie, n-am nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fi în stare să se confrunte cu propriu-i destin. Moartea, însă, pune în cele din urmă capăt încercărilor sisifice ale existenței și-l conduce pe ins înapoi, la starea originară, redându-l increatului. Dorința supremă este aceea a recuperării nimicului. Sufletul fiind nemuritor se reîncarnează în alte forme. În realitate, noi am dori să nu ne fi născut niciodată, să nu fi fost niciodată creați. Religia locală exorcizează existența cu ajutorul unor ritualuri caracterizate de o violență fundamentală. Violență împotriva vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iubire absolută, trăită cu cea mai mare intensitate cu putință, încât a sfârșit prin a-i fi osândă. Să renaști în toată amplitudinea trăirii erotice, să te negi ca ființă individuală, să tinzi către androginie, aspirând astfel la inexistență, la nimicul suprem. Sunt fericit: adică voi fi astfel atunci când voi ști că Medeea nu mai simte nici un fel de remușcări pentru faptele ei. Liber În ultima clipă, mi se pare că aud vocea Aiei: „Ai murit deja. Știu asta după felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu trupul și cu scriitura lui Ovidiu se petrece ceva în care îmi iau libertatea de a citi simbolurile la care făceam mai sus referire, în chip confuz: „Să renaști, să tinzi către o androginie abstractă, aspirând la inexistență, la nimicul suprem”. Mi s-a întâmplat să scriu, într-o culegere de aforisme de acum câțiva ani, că sfârșitul omului înțelept este acela de a se epuiza în înger. Cer scuze că mă autocitez, dar m-am întrebat dacă cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
diverse: copiii, opera, casa, invenția, renumele etc. Toate sunt forme ale efortului de a ne așeza cumva în Istorie, salvându-ne de neant. Istoria un alt nume contemporan al ființei este semnificantul major sub umbrela căruia ne refugiem din calea nimicului. Avem cuvinte ce rezumă excelent și sprijină moduri de-a vedea lumea, stând cumva în același timp la capătul și la temelia weltanschauung-ului căruia îi aparțin. Spre exemplu: sufletul, omul, rațiunea, ș.a. Atunci când cineva folosește un astfel de cuvânt
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
M-ai adus la moarte - pentru că (hotărâtă) mă omor Înainte de izbucnirea scandalului, astăzi, acuma, aici! - m-ai adus la moarte, și mă poți scăpa, și mă lași să mor... (Plânge.) TIPĂTESCU: Zoe! Zoe! ZOE: Lasă-mă... Dacă ambiția ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de rușinea mea, de viața mea, lasă-mă! Să mor... (Plângând.) Să mor cu siguranța că opt ani de zile m-ai amăgit În fiecare minută, că nu m-ai iubit niciodată... niciodată... niciodată
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
flexibilizează ferm codul moral și e preocupat de menținerea aurei onorabilității, a aparențelor. Din dorința de a-și conserva imaginea de sine derivă teama de compromitere și de situații compromițătoare, Însă nu și de compromisul moral: „Dacă ambiția ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de rușinea mea, de viața mea, lasă-mă!”; „Mă ia la Ploiești, Îmi zdrobește cariera de la percepție.”; „Nene Dumitrache, nu-mi asasina viitorul!”; „trebuie mai Întâi să-mi fac o carieră...”; „Sunt compromentată... Mi-
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
vreo două-trei schimburi... Nu v-ați Întors degeaba. E foarte interesant că v-ați riscat viața Întorcându-vă după niște lucruri absolut banale, niște haine, și de fapt ați salvat această carte unică. A fost și asta. Ce lucruri? Niște nimicuri, v-am spus. Dar aceste nimicuri atunci aveau o Însemnătate. M-am bucurat când tatăl meu mi-a pregătit la Botoșani o rochiță, că n-aveam nici o rochiță, și o pereche de pantofi, că v-am spus că am venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întors degeaba. E foarte interesant că v-ați riscat viața Întorcându-vă după niște lucruri absolut banale, niște haine, și de fapt ați salvat această carte unică. A fost și asta. Ce lucruri? Niște nimicuri, v-am spus. Dar aceste nimicuri atunci aveau o Însemnătate. M-am bucurat când tatăl meu mi-a pregătit la Botoșani o rochiță, că n-aveam nici o rochiță, și o pereche de pantofi, că v-am spus că am venit cu sandale cu talpă de lemn
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
perioada de dezumanizare cum vă Înțelegeați Între voi, cei care nu vă cunoșteați? Erau certuri, bătăi? Nu, nu. Eu, cel puțin, n-am văzut. Mă rog, certuri erau, Îndeosebi mai târziu, când foamea era deja de groază: se certau pentru nimicuri, stresul era extraordinar, se certau pentru că porția lui de pâine era mai mare sau mai mică... - dar asta nu Înseamnă că nu au fost și discuții normale Între oameni normali. Vreau să spun că, de exemplu, În baracă, seara se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
recunoscut-o: era nevasta unui medic din Budapesta care a lucrat aici la sanatoriu și ea venea pe la noi, că Îi invitase fratele meu. Avea un păr lung, blond, frumos, minunat - n-am recunoscut-o, bineînțeles. Lucrurile astea au fost nimicuri față de ce ne aștepta. După aceea, normal, ne-au luat lucrurile, au furat și pantofii, dacă erau buni... Ne-au dat haine, ce să vă spun... Eu am primit un fel de stofă bordo, așa, roșu, și cămașă cu conturul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]