2,953 matches
-
ce a fost copilăria ta? Trecutul tău și al tuturor celorlalți a fost șters de pe fața pământului, ca să nu mai existe decât viitorul, pretext sublim pentru ticăloșie, adică nimicul, nimicul care va fi. Nimicul care a fost se transformă În nimicul care va fi, prin care veți rătăci toți alergând spre nicăieri, printre blocuri identice, pline de oameni identici, necesari noului nimic. A vrut să facă un duș rece, dar apa era oprită Între orele două și șase ale după-amiezii, așa că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
decât viitorul, pretext sublim pentru ticăloșie, adică nimicul, nimicul care va fi. Nimicul care a fost se transformă În nimicul care va fi, prin care veți rătăci toți alergând spre nicăieri, printre blocuri identice, pline de oameni identici, necesari noului nimic. A vrut să facă un duș rece, dar apa era oprită Între orele două și șase ale după-amiezii, așa că s-a apucat să scrie. Își aduse aminte cum vorbeau Între ei, copii fiind, cu groază, că sfârșitul lumii va fi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pe cer Întârzierile nu au sens, iar târziul e Încă departe. A rămas câteva clipe nedumerit apoi, intrând În redacția Vieții Buzăului. Era prea liniște, nu râdea nimeni, nu se auzea nici un acord de chitară, nu se certa nimeni pe nimicurile care Îi animau de obicei, doar fumul ieșea În vălătuci grei pe ușa deschisă a Încăperii unde se țineau lucrările marelui cenaclu. — Bună seara, a zis timid, vă rog să mă iertați pentru Întârziere, dar... — Las-o moartă, știm noi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
degeaba că ăștia au rămas În viață. Cât a stat acolo cu ei, la masă, nu a scos nici un sunet, nu a făcut decât să zâmbească și să dea din cap aprobator, ridicând Întruna spre cer trofeul speranței ucigașe, lacrimile nimicului, care, șerpuindu-i prin sânge, În inimă, deveneau lacrimile lui. Nu putea nici să plângă, nici să privească fețele mutilate de alcool care se aplecau asupra lui râzând și pupându-l pe obrajii Îmbujorați de rușine, pașaportul lui către finețea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
se simte bine înainte de a adormi, cum sufletul ostenit // se simte bine și liniștit înainte de-a-și închide-ntineritele sale frunze scrise. Insens devii în somn, insens în moarte. Încet - încet [nu] mai auzi bătând decât visurile ce pătrund *** - dup-aceea nimic. Somnul te-a închis în imperiul lui de pace! ["MOARTEA ESTE STINGEREA CONȘTIINȚEI... "] 2255 Moartea este stingerea conștiinței identității numerice. Dar identitatea numerică a unui individ nu este decât o frunză din miile de frunze-n generații pe cari arborul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu le punem încă în sfera celor ce sunt în aieve. Așadar ceva sau un ce logic este aceea ce se află în sfera acelor ce se pot cugeta; aceea ce nu se află în această sferă se numește un nimic în privința logică, iară ceva în privire aievnică este aceea ce se găsește în sfera acelor ce sunt aievea; ce e din contra se numește un nimic în privirea aievnică. Când cugetăm noi ceva, cugetarea noastră se urmează prin mijlocirea unor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să-mi spuneți ce primește în schimb băiatul ăsta? El zice că primește în schimb pacea. Puteți să-mi spuneți ce este pacea? Ați văzut vreodată pacea?“, întreba ironic. „Am construit în cinstea ei și un templu. Un templu închinat nimicului.“ Lacus Nemorensis Într-o dimineață ploioasă, Împăratul și-l aminti pe tatăl său, Germanicus, evocând, în fața bazinului secat al lacului sacru de la Sais, în Aegyptus, un misterios lac aflat la sud de Roma: „Munții sunt acoperiți de păduri și formează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de altfel primiți veșnic cu ostilitate. De cîte ori e vorba de un gînd adevărat închis într-o formă originală, critica se sperie ca de roșu și, ațîțată că s-a trecut peste puterea ei de pricepere, caută, oftînd după nimicurile ușor digestibile, să insinueze că literatura ar fi în decadență. (...) Există totuși o literatură decadentă la noi. Ea se îndeletnicește, sub pretext de tradiție, cu exhibarea cotidiană a muzelor dospite de vreme. În locul poeziei lui Eminescu, ni se dă limonadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apare sub specia absolutului — mitul romantic al geniului cunoaște astfel o metamorfoză avangardistă, sub semnul „infinitului mic”. De fapt, avem de-a face cu un „negativ” al Romantismului Înalt, o variantă răsturnată a acestuia. Urmuz devine astfel un profet al Nimicului, al arbitrariului metafizic și al vidului, al antiumanului, al apocalipsei derizorii și al subversiunii generalizate într-o lume pe dos, „fără rost și necesitate”. O chintesență a spiritului modern și a artei moderne: originalitatea „absolută” se asociază imaginii mitice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poem, din două versuri care sună exact așa: „Un om din Tecuci, avea un motor/ Ce nu folosea la nimic”. Strașnic poem, nu credeți? Aplauze, vă rog! Ei, dragii mei, acest om care făcea în acest fel fascinanta teorie al nimicului, integrându-se personal, voluntar și total, în acest concept al vidului absolut, a fost pus să conducă destinele unei instituții de artă deosebit de importantă. Bineînțeles că s-au găsit oameni, care să observe chiar și fără ochelari, mintea găunoasă a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
soarele amiezii. Numai părul ei îl zărea pregnant printre ceilalți trecători și îi venea greu să-și continue drumul. În orice caz, perechea nu-și mai balansa mâinile iar curând i-a pierdut în mulțimea de pe bulevard. Discutau aprins, posibil nimicuri iar el mergea cu capul întors spre ea, fiind atent la trecători, să nu se tamponeze cu vreun distrat. O proteja și ei îi plăcea! Concluzia care o putea trage, băiatul o iubea, nici nu punea problema, și ea era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tu, mă voi mărita curând și o să plec din acel serviciu. Mai am cam o lună până vine soțul. Nu îmi mai dă voie să lucrez, însă acum, în seara asta eu vreau să mă plimb cu tine, restul sunt nimicuri, nu mă interesează! Și deodată, grăbindu-se nepermis de mult, îi spuse întinzându-se dintr-o răsuflare: - Dacă ai fi aflat ce mult te-am visat când eram mai mică! Și, hotărâtă, adăugă precipitat. Nu mai mergem în oraș, ne
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
trebuie că plec, poate vii cu fata pe aici să mâncați o friptură bună, mici, mă rog ce vreți, știi tu orele când nu dai peste Marusea! Marusea era nevasta lui. Unchiul-său îl sfătuiește mereu cu tot felul de nimicuri însă știe că sunt foarte utile; de exemplu i-a luat când a intrat la facultate, un portofel frumos. - Când vei avea un Bălcescu trebuie să te agiți că nai bani, eu când am mai puțin de 30-40, trebuie să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Duncan. Sună plină și grea. Este sunetul blestemului. Este blestemul abătut asupra vecinului meu de deasupra. Îi pun capăt vieții; am rostit întregul poem. Așa cum sunt, ud leoarcă, mi se ridică părul pe ceafă. Mi s-a tăiat răsuflarea. Și... nimic. De deasupra se aude bubuitul muzicii. Din toate direcțiile se aud discuții la radio și la televizor, împușcături slabe, râsete, bombe, sirene. Latră un câine. Cică așa ar fi ora de maximă audiență. Opresc apa. Îmi scutur părul. Trag perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șobolani, zice Helen. Stridie împletește cioburile de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de felinar. I-a prins în păr plasa Navajo pentru vise, pietrele chinezești de ghicit, mărgelele de sticlă și sforicelele. Nimicurile alea din pene albaste și roz. — Am căutat toată seara, zice Helen. Am luat la mână fiecare carte din rafturile pentru copii. Am căutat în rafturile de știință. În rafturile de religie. În rafturile de filosofie. De poezie. De povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care am uitat-o în marea de vise, pasărea duce în zbor fulgul de ieri, de azi și de mâine ce albește Bradul de Crăciun scăldat de lacrima iernii. Lacrima cerului devenită stea, alunecă spre cealaltă parte a sufletului amintiri, nimicuri dureroase, poleite cu zăpada speranței, inimă de gheață, speranță de gheață, lumină de gheață, îngrămădite în întunericul ce dă sens răului. Cunosc zâmbetul jalnic al fulgului și prietenia fățarnică a a omului ce topește troianul înainte de vreme, zăpada a acoperit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
anilor și timpul în care sapă după stele pe boltă să afle cu degetele goale semințele cuvintelor saltă prin zi descheiat la ultimul nasture de la piept prin care izvoare telurice umplu suflete flămânde se înțelege cu păsările cu iarba cu nimicul ridicat la rang înțelept. Nu-l rătăciți va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc omoară orele celelalte toate orele sunt sugrumate de incertitudinea zilei care suprimă timpul rămas neterfelit într-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o balenă eșuată cactusul risipind albul un roi de stele pe post de coadă niciunei comete sirene chemându-mă nicăieri cu disperare un singur sfârșit de lume din când în când un dezastru pe post de știre în loc de desene animate nimicul din spatele nimicului precum o dovadă că se poate număra infinitul cum îmi pot număra și eu viețile nu cele care nu au fost nici cele care nu vor fi cine știe poate că o scrisoare îmi pot permite la urma
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eșuată cactusul risipind albul un roi de stele pe post de coadă niciunei comete sirene chemându-mă nicăieri cu disperare un singur sfârșit de lume din când în când un dezastru pe post de știre în loc de desene animate nimicul din spatele nimicului precum o dovadă că se poate număra infinitul cum îmi pot număra și eu viețile nu cele care nu au fost nici cele care nu vor fi cine știe poate că o scrisoare îmi pot permite la urma urmei nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de lumină, Poate e planeta Marte Sau imaginația mea suspină. E mândru Soare sau mândra Lună. Și departe văd sclipind: E un glas ce nu mai sună, E mintea mea înflorind. Întunericul mă prinde, La închisoare eu mă simt, Și nimicul mă vinde, Și făr’ să vreau eu mă mint. Dar stelele mă salvează Și de ele am povestit Ce pe foaie mi se dictează Din Universul Nesfârșit. Timpul Timpul trece cu mânie, Nicăieri nu se oprește, A trecut peste o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Infinitul Aș vrea să stau în umbra unui nor de staniol Întinsă pe o floare cu zâmbetul gol Să-ți desenez pe cerul înstelat chipul, Să se oprească în loc timpul. Să alerg cu umbra ta printre nisipuri Pictând stele prin nimicuri Cu zâmbete de sticlă să ne alintăm, Printre ierburi infinitul să îl căutăm! Joc din plumb Mă desprind ușor - El nu mai e. Aceeași întrebare: De ce? Se agită încet, Șoptește dependent, Simte cenușa, Plumb în aer trist Și greu. Se
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
transformă-n cuvânt, Apoi înțelegi că nu are sens, Dar continuu și continui să reacționezi Știind că ești și vei fi un soi de...nimic Ofilit în mărăcinele sufletului Ce mai târziu o să te-nvețe C-ai fost nimic în nimicurile vieții! Ar trebui să taci! Și când te vezi că ești doar o lumină Ce-abia mai poate să privească-n jur, Ar trebui să taci. Să taci din gură Și să asculți ce vreau să spun! Când te gândești
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am renunțat... Priveam cum visul meu ceda și nu-mi păsa de multitudinea acelor idei pe care le refuzam, Dar am acceptat gândul De a nu fi pierdut absolut nimic. Dar visul meu era distrus. Mai aveam măcar... nimic? Din nimicul acela nu puteam să pierd, puteam să reușesc Să construiesc o punte de curcubeu peste disperarea Care-și făcuse loc în scoarțele visului meu din care lipsesc... Doar eu pot lipsi cu desăvârșire din propriul meu vis. Un răspuns la
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mărunte care o făceau să-și uite mîhnirea. Milic cunoștea bine chipul Mariei, căci Îl avea În suflet. De aceea, de cum veni spre el, o puse să strîngă vechiul năvod pe care tocmai Îl reparase. Vorbi despre tot soiul de nimicuri și răspunse fără urmă de neîncredere la Întrebările pe care i le punea fiica lui În legătură cu copilăria fraților ei. - Trebuie că era o bandă tare afurisită de ștengari, nu e așa? Cine era șeful? - Micuța Le Bihan. - Gwen? O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
liniștit ultimele fumuri ale țigării de foi. Somat să dea explicații, atît de către polițiști, cît și de soția sa, fiul lui Arthus se mulțumi să spună că se dusese să dea ocol insulei. Pe jos, da. Nu era În asta nimic ce ar fi putut justifica desfășurarea trupelor de jandarmi. Armelle nu gustă deloc ironia vorbelor lui. Nu-i venea nicidecum să glumească. Mai ales după povestea cu cimitirul. PM făcu ochii mari cînd află că trupul lui Erwan nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]