2,642 matches
-
virga") care stabilesc modurile ritmice. Acestea au apărut în sec. XII în repertoriul catedralei Notre-Dame din Paris. Formă neumelor folosite în cantul gregorian prezent a apărut în sec. al XII-lea. În timp, neumele cântării gregoriene au evoluat în notele notației măsurate și, ulterior, în notele muzicale actuale. Manuscrise din sec. IX conțin o notație ecfonetică originală. Un sistem propriu, numit "khaz", inexact în înălțime, a apărut cel mai devreme în secolul XII. Absența unei notații exacte a dus la imposibilitatea
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
Notre-Dame din Paris. Formă neumelor folosite în cantul gregorian prezent a apărut în sec. al XII-lea. În timp, neumele cântării gregoriene au evoluat în notele notației măsurate și, ulterior, în notele muzicale actuale. Manuscrise din sec. IX conțin o notație ecfonetică originală. Un sistem propriu, numit "khaz", inexact în înălțime, a apărut cel mai devreme în secolul XII. Absența unei notații exacte a dus la imposibilitatea unei cunoașteri exacte a interpretării compozițiilor medievale în acest sistem. La începutul secolul XIX
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
gregoriene au evoluat în notele notației măsurate și, ulterior, în notele muzicale actuale. Manuscrise din sec. IX conțin o notație ecfonetică originală. Un sistem propriu, numit "khaz", inexact în înălțime, a apărut cel mai devreme în secolul XII. Absența unei notații exacte a dus la imposibilitatea unei cunoașteri exacte a interpretării compozițiilor medievale în acest sistem. La începutul secolul XIX a fost, în final, înlocuit de un sistem exact. Neumele au apărut în cantul georgian în Evul Mediu, fiind înlocuite în
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
gândim că structura geometrică a spațiului fazelor este cea a volumelor obiectelor, dar că există o geometrie mai subtilă pe acest spațiu. Teorema lui Poincaré este un rafinament al teoremei lui Liouville. Pentru a o enunța trebuie să introducem câteva notații. Pentru toate valorile formula 9 cuprinse între 1 și formula 10, notăm formula 11 proiecția spațiului fazelor pe un plan formula 12. Este deci funcția care asociază pe formula 12 la formula 6. Teorema lui Poincaré afirmă că: pentru toate suprafețele formula 15 din spațiul fazelor, suma
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
reprezintă un sistem de notație a ritmului unei compoziții care a fost formulat în secolul al XIII-lea și a fost utilizat până aproximativ în 1600. În notația măsurată s-a renunțat la ligaturi între neume (caracteristice modurilor ritmice subordonate accentelor din text) și s-
Notația măsurată () [Corola-website/Science/317872_a_319201]
-
reprezintă un sistem de notație a ritmului unei compoziții care a fost formulat în secolul al XIII-lea și a fost utilizat până aproximativ în 1600. În notația măsurată s-a renunțat la ligaturi între neume (caracteristice modurilor ritmice subordonate accentelor din text) și s-au folosit "note". a evoluat în timp la forma actuală cu metrul indicat la începutul compoziției sub forma de proporție și măsuri separate
Notația măsurată () [Corola-website/Science/317872_a_319201]
-
numai relațiile descrise de "tempus" și "prolatio" exista 4 combinații ale acestora (imperfect și minor indică un raport de 1:2, perfect și major indică un raport de 1:3) care au stat la baza metrilor din coloana din dreapta (în notația actuală). Notația măsurată permite reprezentarea unor ritmuri mult mai complexe decât cele ilustrate mai sus. "Ars subtilior" a reprezentat un exemplu de utilizare sofisticată a acestor ritmuri. Ars subtilor a avut o dezvoltare relativ restrânsă probabil din două motive. Ritmuri
Notația măsurată () [Corola-website/Science/317872_a_319201]
-
descrise de "tempus" și "prolatio" exista 4 combinații ale acestora (imperfect și minor indică un raport de 1:2, perfect și major indică un raport de 1:3) care au stat la baza metrilor din coloana din dreapta (în notația actuală). Notația măsurată permite reprezentarea unor ritmuri mult mai complexe decât cele ilustrate mai sus. "Ars subtilior" a reprezentat un exemplu de utilizare sofisticată a acestor ritmuri. Ars subtilor a avut o dezvoltare relativ restrânsă probabil din două motive. Ritmuri foarte complexe
Notația măsurată () [Corola-website/Science/317872_a_319201]
-
complexe au devenit din ce în ce mai dificil de executat. Cu trecerea veacurilor tempo-ul muzicii a crescut, dar raportul dintre durata notelor a rămas același. Când durata notei a devenit efectiv egală cu un timp, bara de măsură a fost introdusă și notația modernă a devenit standard.
Notația măsurată () [Corola-website/Science/317872_a_319201]
-
că ecuația (2.12) este satisfăcută pentru orice (x,y,z) în această vecinătate. Condiția (2.12) poate fi scrisă în mod simetric fata de coeficienții a(x,y,z),b(x,y,z),c(x,y,z) (revenind la notațiile inițiale înlocuind in (2.12) a(x,y,z) și b(x,y,z) cu a(x,y,z)/c(x,y,z) și b(x,y,z)/c(x,y,z):formula 36 Remarcă:dacă b=0, atunci condiția (2
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
condițiile de integrabilitate pentru un n oarecare într-un mod care este formal invariant, atât la schimbarea lui n, cât și la schimbări ale coordonatelor. Arătăm cum se face aceasta pentru n=3 și enunțăm rezultatul în cazul general. Folosind notațiile x=x, x=y, x=z, a=a,a=b,a=c și D din (1.11), rescriem condiția (2.12) sub forma: formula 45 unde u = (c,0,-a), v=(0,c,-b) sunt doi vectori, ale căror componente le
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
este formula 16. Dacă formula 1 este de dimensiune finită formula 25 atunci spunem că formula 19 est de dimensiune finită: formula 27 fiind dimensiunea spațiului proiectiv. În particular: Dacă spațiul formula 1 este un spațiu vectorial de dimensiune formula 25 "tipică" adică formula 34 atunci avem o notație specială pentru spațiul proiectiv formula 35 în loc de formula 36.
Geometrie proiectivă () [Corola-website/Science/318095_a_319424]
-
ce se cunoaște despre poezia din acea perioadă se bazează pe analize moderne. Prima teorie importantă a fost creată de Eduard Sievers în (1885). Acesta a găsit cinci tipuri de aliterație. Teoria lui John C. Pope din 1942, care folosește notații muzicale pentru a analiza versurile, a găsit ecou la unii cercetători. Cam tot la zece ani a apărut o nouă teorie, care apoi a fost dezbătută pe larg. Cea mai des citată teorie este totuși teoria aliterației a lui Sievers
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
exprimat ca o sumă de operatori corespunzând energiei cinetice și energiei potențiale ale unui sistem, scris sub forma: De notat că operatorul V este de această dată o funcție de spatiu și timp, adică, "V(r,t)". S-a păstrat totuși notația clasică datorită simplități ei. Operatorul T corespunde energiei cinetice și este construit prin analogie cu formula clasică: Schrödinger a construit operatorul moment folosind substituția: unde formula 4 este operatorul gradient, "i" unitatea imaginară, iar formula 5 este constanta lui Planck redusă. Combinând
Hamiltonian (mecanică cuantică) () [Corola-website/Science/319827_a_321156]
-
a și b. Astfel, Ab1 se referă la obiectul A (Tahua), primul rând de pe fațeta b. Cele șase fațete ale Tabacherei sunt notate cu litere mici de la a la f. Aproape toate studiile și articolele referitoare la scrierea rongo-rongo folosesc notația lui Barthel. Înafară de aceasta se mai folosește și notația lui Fischer, bazată pe un sistem de numere. Au fost descoperite și glife necizelate pe câteva pietre precum și pe alte fragmente de lemn, dar despre acestea se crede că sunt
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
Tahua), primul rând de pe fațeta b. Cele șase fațete ale Tabacherei sunt notate cu litere mici de la a la f. Aproape toate studiile și articolele referitoare la scrierea rongo-rongo folosesc notația lui Barthel. Înafară de aceasta se mai folosește și notația lui Fischer, bazată pe un sistem de numere. Au fost descoperite și glife necizelate pe câteva pietre precum și pe alte fragmente de lemn, dar despre acestea se crede că sunt falsuri create pentru a stimula turismul. O parte din cele
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
e o suprafață închisă, întrucât ecuația (2) reprezintă frontiera regiunii în care se află toate stările cu energie mai mică decât sau egală cu formula 13 Volumul acestei regiuni este unde pentru elementul de volum în spațiul fazelor s-a folosit notația condensată formula 16 formula 17 este o funcție monoton crescătoare de formula 18; pentru sisteme cu un număr mare de grade de libertate ea este o funcție foarte rapid crescătoare. O consecință importantă a ecuațiilor canonice, numită "teorema lui Liouville", poate fi enunțată
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
diminuarea lucrului mecanic produs de turbină, lucru luat în considerare la calculul randamentului termic al ciclului prin randamentul interior al turbinei, respectiv randamentul adiabatic al pompei. Randamentul termic al unui ciclul Clausius-Rankine se poate calcula folosind metodologia obișnuită în termodinamică. Notații: Din bilanțurile energetice (conservarea energiei) pe un volum dat, se pot scrie relațiile: Randamentul termic al ciclului este: Puterea consumată de pompă este mult mai mică față de puterea furnizată de turbină, de exemplu pentru ciclul de mai sus, care funcționează
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
Lăuta a fost foarte răspândită în Europa în sec. al XVI-XVIII-lea, în timpul Renașterii și a Barocului, fiind utilizată inițial doar ca acompaniament pentru voce, apoi și solistic. Popularitatea i s-a datorat și faptului că majoritatea partiturilor apărute foloseau tabulatura (notație alfabetică sau numerică în care liniile de portative, utilizate în prezent, erau înlocuite de o grilă de linii orizontale care nu reprezentau linii de portativ, ci chiar corzile instrumentului, iar notația care era trecută în tabulatură reprezenta exact indicația așezării
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
datorat și faptului că majoritatea partiturilor apărute foloseau tabulatura (notație alfabetică sau numerică în care liniile de portative, utilizate în prezent, erau înlocuite de o grilă de linii orizontale care nu reprezentau linii de portativ, ci chiar corzile instrumentului, iar notația care era trecută în tabulatură reprezenta exact indicația așezării degetelor pe grifura instrumentului), care le era accesibilă și celor care nu cunoșteau notația muzicală. Dintre compozitorii vremii care au scris lucrări pentru lăută, trebuie menționați John Dowland (1563 - 1626) în
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
de o grilă de linii orizontale care nu reprezentau linii de portativ, ci chiar corzile instrumentului, iar notația care era trecută în tabulatură reprezenta exact indicația așezării degetelor pe grifura instrumentului), care le era accesibilă și celor care nu cunoșteau notația muzicală. Dintre compozitorii vremii care au scris lucrări pentru lăută, trebuie menționați John Dowland (1563 - 1626) în Anglia, Adrian Le Roy (c. 1520-1598) și Robert de Visée (ca. 1655 - 1732/1733) în Franța, Sylvius Leopold Weiss (1686 - 1750) în Germania
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
latin "quaestiō" (qvaestio), ce înseamnă "întrebare", ce a fost abreviat ca "Qo" în timpul evului mediu. Litera mare "Q" a fost scrisă deasupra literei mici "o", iar acest simbol s-a transformat în simbolul modern. Totuși, nu există dovezi ale folosirii notației lui "Q" deasupra "o" în manuscrisele medievale, ba chiar dimpotrivă, din manuscrisele medievale pare că semnul evoluează către un q. În unele limbi, ca spaniola, galiciana și leoneza, pe lângă semnul de întrebare normal, înaintea propozițiilor interogative se folosește un semn
Semnul întrebării () [Corola-website/Science/316307_a_317636]
-
cu toate sistemele de operare de tip UNIX. mân este comandă care afișează această documentație. Fiecare pagină este un document de sine stătător. Pentru a accesa o pagină de manual se folosește comandă Paginile sunt menționate în mod tradițional folosind notația "nume(secțiune)": de exemplu, "FTP(1)". Numele aceeași pagini poate să apară în mai multe secțiuni ale manualului, în special când același nume este un apel de sistem, o comandă, sau un pachet macro: "mân(1)" și "mân(7)", sau
Man (Unix) () [Corola-website/Science/320102_a_321431]
-
este zero pentru orice altă pereche de vectori ai bazei. În acest caz forma simplectică se reduce la o simplă formă pătratică. Dacă "I" este matricea identitate , atunci matricea "Ω", a acestei forme pătrate, este dată de matricea (): Există multe notații geometrice naturale ale submulțimilor unei mulțimi simplectice. Cel mai important caz al submulțimilor izotrope este acela al submulțimilor Lagrangianului. O submulțime Lagrangiană este prin definiție o submulțime izotropică de dimensiune maximă numită jumătatea dimensiunii mulțimii simplectice înconjurătoare. Submulțimile Lagrangiene rezultă
Mulțime simplectică () [Corola-website/Science/320153_a_321482]
-
trigonometrice, care trebuie să fie simplificate. O aplicație importantă este aceea a integralelor care nu conțin funcții trigonometrice, dar care implică folosirea acestor funcții prin aplicarea metodei substituției variabilelor, iar apoi simplificând integrala rezultantă prin identitățile trigonometrice. În general, pentru notația unghiurilor se folosesc literele grecești, precum alpha ("α"), beta ("β"), gamma ("γ"), theta ("θ"), etc. Sunt larg răspândite câteva modalități de măsurare a unghiurilor care folosesc unități de măsură precum radiani, grade sexagesimale și grade centezimale. Următorul tablou arată conversiile
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]