2,575 matches
-
nervul mentonier ("Nervus mentalis"). Gaura mentonieră reprezintă orificiul anterior al canalului mandibular. De la tuberculul mentonier, sub gaura mentonieră pornește, în sus și înapoi, o creastă - linia oblică ("Linea obliqua") - care se termină pe marginea anterioară a ramurii mandibulei. Pe linia oblică se inserează unii mușchi pieloși: anterior se inserează mușchiul coborâtor al buzei inferioare ("Musculus depressor labii inferioris"), iar posterior și sub această inserție se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mandibulei. Pe linia oblică se inserează unii mușchi pieloși: anterior se inserează mușchiul coborâtor al buzei inferioare ("Musculus depressor labii inferioris"), iar posterior și sub această inserție se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea externa a acesteia, se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
lipsi. Deasupra spinelor mentoniere adesea se află gaura linguală (geniană) ("Foramen linguale") ce duce într-un canal ce străbate mandibula și care conține o ramură a arterei linguale ("Arteria lingualis"). Pe fața internă a corpului mandibulei se află o creastă oblică - linia milohioidiană ("Linea mylohyoidea") - ce se extinde de la un punct aflat sub spinele mentoniere până la marginea anterioară a ramurii mandibulare posterior de ultimul dinte molar. Linia milohioidiană împarte fața internă a corpului mandibulei în două porțiuni: una deasupra acestei linii
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
molari și pe creasta buccinatorului (ce se află posterior de ultimul molar pe porțiune inferioară a marginii anterioare a ramurii mandibulei) se inserează mușchiul buccinator ("Musculus buccinator"). Ramurile mandibulei ("Ramus mandibulae") sunt două lame de formă patrulateră, care se ridică oblic în sus și înapoi de o parte și de alta de la extremitățile posterioare ale corpului mandibulei. Ramurile prezintă 2 fețe: laterală, medială, 4 margini: anterioară, posterioară, inferioară și superioară, 2 procese aflate pe marginea superioară: procesul coronoidian și procesul condilian
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
inferioară a feței mediale, către unghiul mandibulei, se află o suprafață rugoasă - tuberozitatea pterigoidiană ("Tuberositas pterygoidea mandibulae") pe care se inserează mușchiului pterigoidian medial ("Musculus pterygoideus medialis"). Marginea anterioară a ramurii mandibulei este ascuțită, se continuă în jos cu linia oblică de pe corpul mandibulei. Pe fața medială a ramurii mandibulei lângă marginea anterioară se află o creastă - creasta temporală ("Crista temporalis") care coboară pe fața medială a procesului coronoidian de la vârful lui până la un punct aflat posterior de ultimul molar. Pe
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
punct aflat posterior de ultimul molar. Pe creasta temporală se inserează mușchiul temporal ("Musculus temporalis"). Posterior de ultimul molar se află o depresine rugoasă - fosa retromolară ("Fossa retromolaris"), mărginită medial de porțiunea inferioară a crestei temporale și lateral de linia oblică. Porțiunea orizontală infero-anterioară a fosei retromolare este numită triunghiul retromolar ("Trigonum retromolare"). În interiorul triunghiul retromolar se află o creastă - creasta buccinatorului ("Crista buccinatoria") ce se extinde de la baza procesului coronoidian a mandibulei până la un punct aflat posterior de ultimul molar
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mușchiul maseter: arteră maseterină ("Arteria masseterica"), nervul maseterin ("Nervus massetericus"). Fiecare din cele două jumătăți simetrice a mandibulei este străbătută de canalul mandibulei ("Canalis mandibulae"), care începe de la gaura mandibulei ("Foramen mandibulae") aflată pe fața medială a ramurii mandibulei, coboară oblic în jos și înainte străbătând ramura mandibulei, apoi merge orizontal înainte în interiorul corpului mandibulei, sub rădăcinile dinților molari cu care comunică prin niște orificii mici, și se bifurcă la nivelul primului sau al doilea dinte premolar în două ramuri: laterală
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mai mic și mai profund, fiind situat sub capul humeral, și are originea de pe fața medială a procesului coronoid al ulnei ("Processus coronoideus ulnae"). După un scurt traiect, cele două capete se unesc și formează corpul mușchiului, ce se îndreaptă oblic în jos și lateral trecând pe sub mușchii laterali ai antebrațului și se inseră în treimea mijlocie a feței laterale a radiusului, pe tuberozitatea pronatorie ("Tuberositas pronatoria"). Mușchiul pronator rotund este acoperit de piele și acoperă mușchiul brahial ("Musculus brachialis") și
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
latina" și poartă inscripții de limbă latină, respectiv icoane de tip occidental. Crucea de deasupra Coroanei a fost montată mai târziu, probabil în sec. XVI. Cu această ocazie icoana principală de pe "corona latina" a fost găurită. Astăzi această cruce e oblică probabil din cauza unui accident, când Coroana Sacră nu a fost introdusă corect în cutia purtătoare. Există o legendă de 800 de ani potrivit căreia Coroana Sacră sau cel puțin partea superioară a fost trimisă Sfântului Ștefan al Ungariei de însuși
Coroana Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/325771_a_327100]
-
curge conform Codului Civil în anumite situații expres reglementate, astfel: Conform prevederilor legale în vigoare, nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire cum nu poate fi obligat nici să renunțe la ea. Creditorii succesibilului pot accepta moștenirea, pe cale oblică, în limita îndestulării creanței lor, adică până la limita în care datoria este acoperită. Acceptarea este de mai multe tipuri, "expresă", prin înscris autentic sau sub semnătură privată sau "tacită", când succesibilul face un act sau un fapt pe care nu
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
la literatura și nomenclatura internațională vom referi acest tip de gaz in continuare ca gaz de shale. Exploatarea acestui tip de zăcământ necesită o tehnologie mai complexă decât cea implicată în exploatarea gazelor convenționale, și are ca și caracteristică forarea oblică și orizontală pe distanțe mari. Din acest motiv această tipologie de zăcământ împreună cu tehnologia implicata pentru exploatarea sa mai este denumită și neconvențională. Tehnicile de foraj au fost puse la punct și aplicate inițial în Statele Unite, unde deja există peste
Gaz de șist () [Corola-website/Science/322533_a_323862]
-
a fixa partenerul în timpul copulării sau prada în timpul alimentării, sau ca armă defensivă pentru a îndepărta agresori. În timpul zborului sunt ascunși sub tegmină (un tip de aripă modificată). Antenele au 10 sau mai multe segmente. Primul set de aripi sunt oblice, scurte, cu o textură de piele acoperind aripile posterioare foarte fine, precum elitra unui gândac, în principal cu rol de protecție nu atît de zbor. Majoritatea speciile au aceasta structură, deși Arixeniina și Hemimerina nu au deloc aripi și sunt
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
Muther(1973), fiind considerată cea mai practică și organizată metodă pentru rearanjarea amplasărilor existente sau a unor noi amplasări. Este adaptabilă pentru fabrici, depozite, laboratoare, spitale, fabricația celulară, planificarea spațiului în birouri etc. La această metodă se utilizează o matrice oblică sau un grilaj pentru a indica importanța relativă a distanțelor dintre departamente (subunități de producție), grupe de lucrări sau perechi de mașini. Aplicarea metodei SLP comportă, în principal, trei etape: 1) determinarea relațiilor între diferitele subunități de producție sau perechi
Amplasare industrială de utilaje () [Corola-website/Science/322114_a_323443]
-
care fac parte din subfamilia Anophelinae. Genul cuprinde 420 de specii din care circa 40 de specii transmit malaria. Acești țânțari sunt mici, având dimensiuni de aproximativ 6 mm și au un corp firav. Când sunt așezați au poziția corpului oblică, caracteristică, într-un unghi de 30 - 45° față de substratul pe care se află. Țânțarii din genul Anopheles, se pot întâlni peste tot cu excepția Antarcticii. Ei trăiesc în bazinul oceanului Pacific, inclusiv Noua Zeelandă, Fiji sau Noua Caledonie și pe unele insule din
Anopheles () [Corola-website/Science/329700_a_331029]
-
o accelerație de 1800 rpm. Viteza maximă era de 108 kilometri pe oră. Motorul, susținut elastic în două puncte oferea mașinii o rulare de o finețe anterior necunoscută la variantele cu patru cilindri. Cutia de viteze cu roți cu dinți oblici în patru viteze, a fost inițial sincronizată doar în două viteze superioare, iar începând din 1940 la toate vitezele. Clientul poate alege din mai multe variante de caroserie. În serie existau sedan-uri cu două, respectiv, patru uși (denumite „Innenlenkern” - închise
Mercedes-Benz W136 () [Corola-website/Science/327561_a_328890]
-
greutatea de 6 g, rar 15 g. Are corpul scurt, puternic comprimat lateral, spinarea dreaptă, abdomenul curbat cu o carenă zimțată acoperită cu 24-29 spini ventrali. Este acoperit cu solzi relativ mari, care cad repede. Botul este ascuțit, cu gura oblică în sus și cu dinți rudimentari. Înotătoarea anală este alungită, cu marginea concavă și cu ultimele radii ceva mai lungi. Nu are solzi alari la înotătoarea caudală. Spatele este cenușiu-negricios, bătând în verzui; laturile sunt albe-argintii sau galbene-aurii; irisul este
Gingirică () [Corola-website/Science/330622_a_331951]
-
mare rezistență la greutate din corpul uman. Tibia este un os lung, pereche. Are o diafiză sau corp și două epifize. Diafiza, prismatic triunghiulară, prezintă 3 fețe: medială (se poate palpa sub piele), laterală și posterioară, care are o linie oblică numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
fața superioară a condililor tibiali, și un spațiu interarticular, numit spațiul intercondilian, care separă cele două cavități glenoide. Suprafețele articulare, medială și laterală, se articulează cu condilii femurali corespunzători. Fața superioară este aproximativ orizontală fiind situată într-un plan înclinat oblic înapoi și în jos, în raport cu axul lung al corpului. Unghiul acestei înclinații este de de circa 5,6° (interval între 5 și 10 °). De notat că această înclinație (panta tibială) este mai mare decât cea a platoului tibial împreună cu meniscurile
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
cu care se articulează în articulația genunchiului. Cele două fețe articulare superioare (medială și laterală) sunt situate pe platoul tibial deasupra condililor tibiali și sunt ușor excavate (concave) în centrul lor, ele au o formă ovalară cu axul mare orientat oblic înainte și lateral. Aceste două fețe articulare sunt orizontale și privesc în sus și sunt acoperite cu cartilaj hialin. Fiecare dintre ele prezintă o margine periferică semicirculară și o margine mediană (sau o margine axială în raport cu axul osului), care este
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
tibiei ("Area inercondylaris posterior tibiae") numită și surpafața retrospinală a platoului tibial, reprezintă porțiunea posterioară a spațiului intercondilian al platoului tibial situată înapoia eminenței intercondiliene (spina tibiei) și tuberculilor intercondilieni, între fețele articulare superioare (cavitățile glenoide). Ea are o suprafață oblică, rugoasă, neregulată, de formă triunghiulară cu bază posterioară și este destul de înclinată înapoi și în jos (în spatele cornului posterior al meniscului lateral) către fața posterioară a tibiei. Aria intercondiliană posterioară este mai mică, mai îngustă și mai puțin întinsă decât
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
prevăzute cu parapofize orientate în jos. Cecuri pilorice numeroase. Colorație: de obicei cenușie spre albastră sau verde pe spate cu reflexe argintii; mai deschisă sau albă pe abdomen. Unele specii au corpul cu diferite ornamentații mai întunecate: bare verticale sau oblice sau pete în zig-zag. Alte specii au corpul cu dungi longitudinale galbene sau pete întunecate. le sunt pești marini răspândiți în apele temperate calde, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. În Marea Neagră se întâlnește o singură specie
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
trăi 20 ani. Corpul este moderat alungit, înalt, ușor comprimat lateral. Spatele ușor bombat. Partea abdominală este rotunjită. Capul este mare (mai mic decât la novac), lat, ascuțit, neacoperit de solzi, și botul rotunjit. Gura mare, orientată ușor în sus, oblică, cu buze subțiri și fără dinți. Are dinți faringieni mari, lățiți, situați într-un singur rând, câte 4 de fiecare parte; ei servesc la sfărâmarea, dar mai ales la măcinarea hranei, formată din plancton. Ochii sunt mici, distanțați și deplasați
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
CARP prezent în grup trebuie configurat cu aceiași adresă hardware virtuală, același id și ip virtual pentru client. Fiecare nod va avea și alți trei parametri pentru a funcționa corespunzător. Primi doi parametri sunt pentru schimbul de bază și schimbul oblic care influențează intervalul de verificare a nodurilor și al treilea parametru este cel de autentificare a nodului (password). Pentru a crea o interfață CARP într-un nod care va fi selectat ca nod principal se urmează exemplul. și în nodul
CARP () [Corola-website/Science/329215_a_330544]
-
Român 10 puncte” este un font, iar „Helvetica Bold Român 12 puncte” este un alt font. Caractere normale (sau standard) sunt de obicei numite "român", atât pentru a le distinge de "aldin" sau "bold", "îngroșat", cât și de "italic" sau"oblic". Cuvântul cheie pentru cazul implicit este adesea omis și niciodată repetat, altfel se spune: "Bulmer italic regulat","Bulmer bold regulat" și chiar "Bulmer regulat regulat". "Român" se mai poate referi, de asemenea, la limba de acoperire a unui font, ca
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
10-12 kg. Are corpul alungit fusiform, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi cicloizi mici. Solzii din spatele capului și regiunea pectorală formează un scut numit corselet. Capul mare este comprimat lateral și are botul alungit și ascuțit. Gura mare așezată oblic este prevăzută cu numeroși dinți puternici. Au două înotătoare dorsale apropiate, dintre care prima este alungită. În urma celei de-a doua înotătoare dorsale se află 7-9 înotătoare mici, numite pinule. Înotătoarele ventrale și pectorală sunt scurte. Înotătoarele ventrale au o
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]