13,698 matches
-
în prima jumătate a secolului trecut, și de comunism, în a doua, sunt păcate contra omenirii ce nu trebuie prescrise niciodată. Exterminarea unui semen pe bază de rasă, în cazul fascismului, sau clasă, în cazul comunismului, sunt pete rușinoase pe obrazul speciei umane și nu avem nici un drept să le trecem sub tăcere. Altminteri, le vom repeta la nesfârșit și, peste o sută de ani, intelectualii secolulul al douăzeci și doilea se vor întreba, așa cum o facem, acum, perplecși, noi înșine
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
să-și smulgă părul din cap, dar când a dat de o biată șuviță-meșă de culoare stacojie - cât îi mai rămăsese de la bătălia cu o vecină la emisiunea ,Folclorul contraatacă" de pe Antena 1, și pentru un pensionar văduv, cu pielea obrazului ca de hrean deshidratat, s-a răzgândit... Ah, pensionarii, acești inși cu chip de înțelepți, unii chiar de înger și cu suflet atât de plin de înțelepciuni că noi, tinerii, neînțelegându-i mai niciodată, îi numim cu seninătate senili... ...Surorii
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]
-
roșesc, și-ndată am pălit! Dar mândru și semeț, deși cam rău făptaș, Chipeș june, inimi întruna sfărâmând, Așa cum vedem zeii sau cum te vede Fedra, Al tău port îl aveau, și ochii și limbajul, O nobilă sfială îți năpădea obrazul, Pe când a Cretei valuri le străbătea în jos, De-a fiicei, vrednic, dorință, a lui Minňs... Și ce făceai tu, oare? De ce, în lipsa ta Eroi din Helada se adunară - așa? De ce, prea june încă, nu ai putut, tu, dar, Să
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
rădicase cap împotriva romanilor ce să afla în Eghipet, la Chiriiani, care zic că au fost ucis ovreii până la 40.000 de oameni, și nu numai atât au făcut, ci și carnea ucișilor au mâncat și cu sângele lor pe obraz s-au uns. Această dară crudă și vrăjmașă obrăznicie și cutezare a ovreilor ca să potolească acea răzmeriță și să-i pedepsească. Miră-să însă mulți acea sculare a ovreilor și grozăvie ce făcuse romanilor (...) Că iată, de la Tit-Vespasian, dintr-al doilea
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
o percepem mereu: stinsă. 2513. A deschide ușa adevărului este ca și cum ai accepta sfârșitul lumii. 2514. Adevărul este limbă care tace când rostește un cuvânt și strigă când nu spune nimic. 2515. Adevărul este palma primită de această lume pe obrazul făgăduinței Lui Dumnezeu. 2516. Adevărul este părintele păcatului. 2517. Adevărul este pustnicul Morții și călăul Vieții. 2518. Adevărul este liniștea de dinaintea furtunii. 2519. Adevărul nu primește niciodată oaspeți la masa cunoașterii sale. 2520. Adevărul nu a îmbrățișat niciodată mai mult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și inegali, prin noroiul slinos, lipicios, aluneca din când în când, gata să pice, dar se redresa deîndată și mergea mai departe, vântul năprasnic, șuierând dinspre răsărit, îi răvășea și răsucea în spirale pletele bălaie, mii de ace îi înțepau obrajii, lacrimi, de ger, îi umeziseră ochii... Pornise în marea aventură coreeană... își luase doar un geamantan cu lucruri de strictă necesitate, oficialii Ambasadei Coreei de Nord care îi aprobaseră plecarea îi promiseseră că acolo va avea tot ce e necesar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și chiar de-aș fi avut, ar fi încetat să bată pe rând precum ceasurile uitate la amanet. Nu-mi doresc ca cineva să mi se alăture, căci dorul este precum un ciob ce-mi străpunge tâmplele și-mi biciuiește obrajii, lăsând tălpi de durere în suflet. Taci! Nu spune nimic, lipsește un os... Ultimele gratii Sub palmele umezite de-atâta așteptare gratii șifonate alunecau pe-un cântec amăgitor în nopțile primăvăratice. Rând pe rând oasele au pălit până ce din pereții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
macra vanității mijind de după scuturi. PIERSICA Din voluptăți piezișe pârgu-n trup mi se iscă îndestulat molatec de o cerească hrană. în penumbra pudorii ce-abea abea îl riscă, Zahăr viu aburind suava lui membrană, Pe ramuri bizantine spre dinți de odaliscă Obrazul mi-l întind, nerăbdător de rană. PE UN CUȚIT UITAT Mi-o sete știrbă de omor între frați, De nunți cu mirii spintecați pe mese, Pluti-le-ar măruntaiele peste sânge alese, Taie-le, taie-le, și seamănă-le prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
încă iubește mult viața și ce face cu ea: și-o închină unei pasiuni care frizează absolutul. E târziu, Mario Vargas Llosa se ridică ceremonios de la masă, își îmbrățișează prietenii con besos en cada una de las mejillas, pe fiecare obraz, cum îi place să spună în dedicații, la rugămintea lor mai face o ultimă fotografie, se urcă în mașină și dispare undeva în noapte. N-am îndrăznit să-l mai reținem, el aparține tuturor, e o voce a timpului nostru
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
motivele sale de a nu se întoarce acasă. De unde, atunci, va scoate autoritatea de o ureche, dintr-un joben, scuturând un șal ori bătând din palme, un mare și autentic corupt? Va fi el biped, cu doi ochi axiali pe obraz, mono sau bipari-copitat, va avea darul vorbirii? Va fi mascul sau femelă? Va fi tânăr, matur, bătrân? Se va putea aclimatiza în penitenciarul model în care va fi depus, într-o specială celulă de patru sute de metri pătrați, cu parchet
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
transmite un nou episod super din ,Aventurile familiei Vijelie" (că poate nu-l vede Ralu Filip-Argus...), astfel că, după primele 3-4 pahare, la îndemnul șoptit al neveste-si Claustrina, prietenul se repede la soacră, o îmbrățișează țucând-o pe ambii obraji cu grimasa unuia care sărută o broască râioasă, dar zicându-i: -Ehe, mamă-soacră, dacă n-ai fi fost mataliiii... rămâneam holtei. Iar apoi, mie, la ureche: -... Și ce fain era! Închis paranteza. Unde am rămas? A, da... Da, sau nu
Dezlegarea lui Haralampy la pălincă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11043_a_12368]
-
cu valoare intensivă introduse de conjuncția pînă, pentru toate tipurile semantice enumerate mai sus, poate chiar cu mai multă libertate descriptivă: ,am râs până m-au durut fălcile" (desprecopii.com), ,de-a dreptul genial, am râs până m-au durut obrajii și maxilarele" (drumandbass.ro), ,am râs până am căzut pe jos" (forum.proarena.com), ,am râs până am rămas fără aer" (xtrempc.ro) etc. O altă modalitate de a exprima intensitatea rîsului e cea care pune în prim plan consecința
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]
-
mijloc. Ea se lăsă cu capul în jos și mușcă urechea. Îi șopti ceva în limba ei și-l gâdila cu limba ei lungă, subțire, despicată-n vârf. Își înfipse ghearele-n carnea lui și-l mușcă cu putere de obraz. El se tăbărî peste fată, iar iubirea începu. Au trăi Grigore cu străina câteva luni de zile fericiți, dar după o vreme fetei îi crescuse burta. Moșul plângea de bucurie că o să aibă un fecior, iar sărmana slugă de rușine
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
căci după cum i-a fost scris, așa o și pățit. Pe patul de moarte striga nemaibăgând seamă de Sfântul Maslu, de popii din jurul lui: „Șerpoaica mea, de ce m-ai lăsat?” A murit Grigore cu pielea rece și cu lacrimi pe obraz.
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
ușii. În stația de autobuz, după ce s-au Împrăștiat oamenii, la numai câțiva pași de casa ei, Elena m-a Îmbrățișat, apoi ne-am despărțit. Era un fel de a-mi mulțumi. Aș fi vrut să o sărut măcar pe obraz sau pe frunte, Însă m-am mulțumit cu o strângere de mână și am plecat. - Ne vedem mâine! Să vii, că o să taie porcul! Te aștept! Auzi, să vii!- a Îndrăznit ea, copilărește. Când am intrat În casă și le-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
nimic, nu-l opresc, mie gestul lui mi se pare cutremurător. Pleacă fără să-mi mulțumească, apoi se Întoarce, fărâmând farfuria, rupându-mi pătura pe care stau. M-am așezat pe nisip și el mi-a tras o palmă peste obrazul stâng, Încă o palmă peste obrazul drept, un picior În burtă și cu o privire disprețuitoare, oribilă mă scuipă În față iar eu Îngheț, nu atât de loviturile lui cât de privirile lui. IMAGINEA A DOUA Rămân răvășită În drum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
lui mi se pare cutremurător. Pleacă fără să-mi mulțumească, apoi se Întoarce, fărâmând farfuria, rupându-mi pătura pe care stau. M-am așezat pe nisip și el mi-a tras o palmă peste obrazul stâng, Încă o palmă peste obrazul drept, un picior În burtă și cu o privire disprețuitoare, oribilă mă scuipă În față iar eu Îngheț, nu atât de loviturile lui cât de privirile lui. IMAGINEA A DOUA Rămân răvășită În drum, având În memorie primul lui gest
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
disprețuitoare, oribilă mă scuipă În față iar eu Îngheț, nu atât de loviturile lui cât de privirile lui. IMAGINEA A DOUA Rămân răvășită În drum, având În memorie primul lui gest, al zâmbetului, al strângerii de mână, al sărutului pe obraz, acea căldură a respirației și a mâinii care mi-a strâns mâna, Întrun gest prietenesc, și cad În stare de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
plânge Închid ochii și mă las transfigurat În vremea aceea de demult. Aici au murit oameni, aici un zid de beton a separat familii, a strivit iubiri, a distrus tot ceea ce oamenii aveau mai scump. O lacrimă Îmi alunecă pe obraz. Dar soarele o usucă repede, iar peste ultimele rămășițe ale zidului văd două flori apropiate, două flori care se ating. Mă uit atent și văd cum fiecare are rădăcinile Într-una dintre părțile zidului. Iată că mamutul care a despărțit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
o sobrietate profund sensibilă, accentuând o stare de melancolie, cu învăluiri aureolate de mister, poezia de final, Nebunul vânt, impresionează prin tonalitatea imnică, cu învăluiri și inflexiuni energetice purtătoare de mesaj (nebunul vânt „... se oprea prin vechi vitralii / sărutând timid obrazul lunii...”, „plonjând”, „dunărind...”), anticipând, am crede, o posibilă nouă abordare, degajată, sensibil-optimistă, noi reverberații și sclipiri ale poeticului. Avem a reține că sinteza, bine cizelată, a creației sale poetice, intitulată: Ne pleacă poveștile din aripi este mult apreciată de colegii
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
ar fi crezut în stare de așa ceva. Părea un papă-lapte. Acesta însă nu terminase. Punându-i palma dreaptă pe umăr peste tresa lui lată, de tinichea, aurie, de sergent, pe care o simți rece ca gheața, îl bătu apoi pe obraz ușor, părintește, îi trase brusc pe frunte boneta bleu, fără cozoroc, duse un deget la tâmplă, cum salută generalii pe front, și plecă spre cazarmă cântând în glumă prin gerul tăios Pe-al nostru steag e scris unire... n
Recrutul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10219_a_11544]
-
cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvînt și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropie-te cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o ceață subțire/ răspîndește lumea, nepregătită încă/ pentru căldura trupului tău" (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
Șfichiurile bicelor de căruțaș (loviturile lor erau cauza acelui zgomot ritmic și mătăsos), de mai multe ori înnodate, făceau din ele arme cumplite. Viorica era goală pușcă. M-a cuprins un tremur: trupul ei apărea mai înalt, sculptural, în umbră obrazul perfect, incendiat. Nu mai era mica știoalfă din târg târând papucii, ci subțire, cu burta impecabilă, plată, țâțele ca niște mici piramide cu vârful spre orizont, pubisul acoperit de o blăniță neagră, rebelă. Brațele-i, cu care lovea, erau frumos-vânjoase
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
o avea. Se înfrâna pentru a nu ucide. Clar-obscurul părea să emane din trupul prințului, zebrat de șuvițe întunecate. Loviturile cădeau des, cu un zgomot de ploaie măruntă pe frunziș. Se auzea geamătul înăbușit al martirului, discret ca o foșnire. Obrazul victimei era îndreptat spre tavan și-mi puteam imagina ochii, privirea extatică. Am rămas cu ochiul lipit de gaura din perete. Să mă crezi, murmură povestitorul cu un murmur care te putea face să te gândești la rușine (de fapt
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
de cai. Pe Stan și Băcanu, fiindcă nu-i putuse prinde, le luaseră jandarmii tot, fără să mai întrebe dacă vor sau nu colectivizare. La poartă, au rămas Anica și Băcănica cu mâinile împleticite de durere și cu lacrimi pe obraji. Vremea că Cioaca să intre în mormânt sosise. Boderică și Boade au pus cosciugul pe loitrele carului. Crucea au așezat-o lângă el. Popa și gornistul au luat-o înaintea boilor. Lângă mort, bocea femeia lui Vărzaru. Din mers, în urma
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]