2,926 matches
-
de semnături și sîcÎitorii de prin comitete, toți inșii ăia de care oamenii ca tine și ca mine fug mîncînd pămîntul. Ei sînt cimentul, sau măcar tencuiala. SÎnt vitali, ca instalatorii sau ca ăia care Întrețin sistemele de televiziune. Un obsedat cu PC și cu imprimantă, care scoate un newsletter al asociației rezidenților, valorează mai mult decît o duzină de romancieri sau de buticari. Nici cumpărăturile, nici artele nu creează comunitatea, ci datoria asta pe care o avem toți la ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Începe să-i intereseze călătoria și următorul port unde se face escală. — Dragă Charles... (Paula mă luă de mînă și mă trase spre oglindă, adresîndu-i-se imaginii mele reflectate, de parcă se simțea mai În largul ei În lumea aceea Înversată.) Ești obsedat de el. Tot farmecul ăla copilăros, figura de tînăr ofițer de armată care-i trezește din amorțeală pe băștinașii vlăguiți... — Și ce-i rău În asta? Îmi pare o descriere destul de corectă. — Tu n-ai văzut decît stadiile premergătoare, bombele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
te-a făcut să crezi că m-aș fi Întors acolo? — Priveai la casa aia de cîte ori aveai prilejul, spuse Paula. (Întinse mîna și mă atinse pe piept, zîmbind pentru prima dată.) Bietul de tine, erai de-a dreptul obsedat de ea. Și Crawford a băgat de seamă - de-aia te-a dus pînă la treptele către platforma de observație. Încă de pe-atunci te pregătea pentru următorul mare incendiu. — Dar nu știa de cheile care mă așteptau În livadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spun ceva, orice, numai să plec cât mai repede... să nu-i mai văd. Mă fixau cu ochi goi, reci, fără milă. ― Inchizitorii nu știu să surâdă. ― La un moment dat, aproape că nu mai auzeam ce mă întrebau. Mă obsedau ochii lor. Pustii, cruzi... ― ... o cruzime uniformă... ―... și plini de frig, mai ales. Erau pironiți asupra mea ca asupra unui obiect oarecare. Asta mă făcea să nu-i mai pot îndura. Niciodată nu m-am simțit mai desființat. Nu mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
preferat exemplele despre cum se poate trăi? ― Martirii au demonstrat, oricum, că o moarte poate fi transformată în nemurire. Nu vrei să observi, Galilei, că martirii și-au ratat, poate, viața, dar nu și-au ratat moartea. Pe tine te obsedează doar spaima prin care ai trecut. III ― Ciudat e că aproape același lucru mi l-a spus și Ana. ― Cine e Ana? ― O femeie pe care o visez de la un timp, fără s-o cunosc. I-am dat un nume
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mine"..."Rămîn, a șoptit Ana. Rămân căci avem o cicatrice comună." Vorbele ei mi-au dat curaj, cu toate că nu le-am înțeles. Dar, peste putină vreme, eram iarăși singur. Și mă gândeam că acum singurătatea mea devenise aproape destin. ― Te obsedează, vezi, singurătatea. ― Și ce-ar trebui să fac? ― S-o împarți cu cineva. S-o împarți cu oamenii, Galilei. Nu cu arborii. Nici cu pietrele sau cu cerul. ― Lucrul de care am cea mai mare nevoie acum e liniștea. ― Impresia
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fusese înălțat rugul, mi l-am închipuit cuprins de flăcări, încercînd să blesteme cu limba legată... numai în biserica Sant' Onofrio de pe Gianicul, unde m-am dus să văd mormântul lui Torquato Tasso, am mai simțit un asemenea frig. ― Te obsedează, observ, toți cei care au avut de-a face cu Inchiziția. ― Dar Torquato Tasso n-a fost hărțuit de Inchiziție. S-a hărțuit singur, din pricina bolii care i-a tulburat din ce în ce mai mult viața. ― L-ai întîlnit vreodată? Eu i-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
numirii)/Mare uniformă (cu pantalon) și bicorn/ Mica uniformă (ținuta de Curte)/Pelerină lungă neagră”1. Am copiat doar a treia coloană (tradusă din franceză), În care sunt notate „piesele de achiziționat În cazul unei numiri În diplomație”. Meticulosul personaj obsedat de high life parcă vrea cu orice preț să se Împotrivească vorbelor zvârlite Într-o doară de Ion Luca, pe când veneau Împreună de la Iași, În tren: „N-ai să fii nimic, din toate câte le visezi, nimic, nimic”. Cuvinte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de la monumentalul Oscar Wilde (1987) al lui Richard Ellmann la fastuosul The Wilde Album (1997) al lui Merlin Holland, nimeni altul decât nepotul În linie directă al lui Oscar! - va fi surprins de accentul pus pe generozitatea acestui personaj egocentric, „obsedat de imagine”, cum s-ar spune azi, oscilând tiranic - așa cum sugeram mai sus - Între „machiaj” și „mască”, adică Între Încercarea de corectare a realității și ascunderea acesteia. Marea majoritate a scrierilor sale - eseuri, piese de teatru, povești și, bineînțeles, romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
relația dintre viață și artă. Susținător al taberei „decadente”, pentru care viața e doar o imitație a artei, Wilde Își concepe romanul ca pe un segment dintr-o bătălie canonică, din Înfruntarea reiterată a „tradiționaliștilor” și a „modernilor”. Om vechi obsedat de „lumea nouă” a ideilor, Wilde conferă mitului faustic al vânzării sufletului În schimbul tinereții veșnice doza de sfidare, de poză, de artifical, de ireverențios, de lubric pe care nici unul dintre antemergătorii săi n-ar fi Îndrăznit s-o propună. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fiecare zi, aplecându-se pe malul tău, spre a-și admira frumusețea În apele tale. Dacă-l iubesc, răspunse râul, e pentru că atunci când se apleca asupra apelor mele Îmi vedeam propria reflexie În ochii lui. O Întrebare: de ce un autor obsedat de originalitate, de anihilarea prin parodie a marilor teme acceptă confruntarea cu un mit a cărui expresivitate fusese stoarsă de marile nume ale culturii, de la Ovidiu la Balzac? Wilde Însuși vizitează și revizitează mitul lui Narcis (și al florii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
interesant, comentai eu. Ignorându-mă, continuă: — Frecam cu toții menta prin preajmă. Eu am stat pe coșul meu toată după-amiaza, asta, bineînțeles, când nu tropăiam pe scenă, să-mi rup picioarele, nu alta, ca să-i fac pe plac nu știu cărui guru luminist obsedat de energie, dar cine naiba o să spună că așa a fost? Absolut nimeni n-o să poată să dovedească faptul că n-ar fi putut să dea o fugă până-n biroul lui Philip, să-l umfle cu insulină. —Dar MM? întrebai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la maxim, stomacul care ți se zbate nebunește, și, pe de altă parte, îți pui ochelari de cal și te repezi cu capul înainte, în ciuda tuturor avertismentelor, ignorând, în mod voit, cele mai puternice semnale cum că persoana care te obsedează nu e cum credeai tu. Dacă Hazel nu ar fi avut nevoie de Ben la începutul carierei sale, cu atât mai puțin avea nevoie de el acum, când deja își făcuse un nume. Și, din câte se spuneau, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe podea, astfel încât să aterizeze lângă Ben. De fapt, cred că ar fi observat-o cineva dacă ar fi fost acolo de la început. Toți mașiniștii au priviri foarte agere, ca să nu mai vorbim de Bez și de Steve, care e obsedat de măturatul podelei. Sigur ar fi zărit-o unul dintre ei în momentul în care s-ar fi întors pentru începerea spectacolului. Nu-mi imaginez cum ar fi putut rămâne acolo cam până aproape de prima pauză fără s-o observe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
respectă Întotdeauna... Vă dați seama că, teoretic vorbind, la limită, Centrul ar putea chiar să-i distrugă pe Ceilalți, livrându-le informații false și tendențioase? - Nu cred că e cazul să reluăm această problemă care am impresia că Îl cam obsedează pe domnul Zoran, a replicat cu voce iritată Eveline Fontaine. Am mai discutat și altă dată, ce rost are...? Distrugerea Lor ar Însemna implicit și distrugerea noastră! - Poate da, poate nu, a insistat Zoran. Depinde În ce punct al evoluției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
comportamentului omului religios, însă golite de orice semnificație religioasă. Orice ar face, poartă o moștenire și nu-și poate aboli trecutul, fiind el însuși produsul acestuia. Omul areligios este alcătuit dintr-un șir de negări și de refuzuri, dar este obsedat în continuare de realitățile de care s-a lepădat. Ca să aibă o lume a lui, a desacralizat lumea în care trăiau strămoșii, fiind nevoit să adopte un comportament contrar celui de dinainte, dar pe care îl simte mereu, sub o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
liniștea semenului său și nu vor păgubi colectivității. Libertatea precedată și nutrită de caritate, este climatul optim îngăduit desăvârșirii omului. Dar cât de departe este această libertate creștină în dragoste, de maxima rabelaisiană, "fais ce que tu vouldras!", care a obsedat atâția din visătorii doctrinari ai secolului XVIII!... Statul salazarian, stat creștin și totalitar, se întemeiază, înainte de toate, pe dragoste. Afirmația aceasta poate părea, în ochii competenților, o iresponsabilă exclamație de diletant. Dar ea nu e decât o reducere la elementele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asupra coloanelor de cifre, trudindu-se zi și noapte să reducă, să echilibreze, să economisească. Nu vedea aproape pe nimeni, lucrând exclusiv cu funcționari de la Ministerul Finanțelor refuzând să ia parte la ceremoniile oficiale, refuzând să apară la banchetele diplomatice - obsedat de un singur gînd: echilibrarea bugetului. "Flecărim prea mult!", se adresase el, cu două luni mai înainte, lucrătorilor catolici din Coimbra. Era fericit că cel puțin acum putea să muncească fără să-și mai anunțe, să-și explice și să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
revoluționară. Ea trebuia, însă, ajutată să-și spună cuvântul. Căci, de la cea dintâi Constituție liberală Portugaliei masa aceasta se păstrase în marginea istoriei. Istoria modernă a Portugaliei au făcut-o anumite grupări politice și anumiți intelectuali, nutriți de idealuri străine, obsedați de transformări himerice. De când o mână de doctrinari și revoluționarii portughezi hotărâseră omogenizarea Portugaliei, marea majoritate a neamului se mulțumise să suporte experiențele lor, visurile lor, extazele lor. Portugalia devenise monarhie constituțională, devenise apoi republică, și ar fi putut deveni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Îndeosebi În primele capitole. S-au deschis câteva paranteze strânse, lăsându-le să-și reverse conținutul Încă activ. Sau un obiect oarecare, o simplă ficțiune aleasă la Întâmplare, fără vreo semnificație faptică În relatarea unui eveniment important, continua să mă obsedeze de fiecare dată când reciteam acel pasaj În timp ce corectam șpalturile la diverse ediții, până ce, În cele din urmă, făcând un mare efort, ochelarii aleși În mod arbitrar (de care ar fi avut nevoie Mnemosina mai mult decât oricine) s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fi putut evolua. Auzi! „Lupta pentru supraviețuire!“ Blestemul bătăliei și al trudei readuce omul Înapoi la starea de zimbru, la obsesia de nebun a sălbăticiunii care mormăie disperată În căutarea hranei. Tu și cu mine am observat deseori licărirea de obsedat din ochii unei gospodine care-și face planuri În timp ce Își plimbă privirea peste alimentele dintr-o băcănie sau prin morga unui măcelar. Truditori ai lumii, Împrăștiați-vă! Vechile cărți greșesc. Lumea a fost creată Într-o duminică. 2 Pe parcursul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o peșteră mare, care În felul acesta se transformă Într-un fel de cămară de ființe vii, care aveau nevoie de foarte puțină Îngrijire și hrană, Însărcinîndu-l pe chilian să aibă grijă de ele și să le numere. Acesta trăia obsedat de ideea de a evada și Începuse să ascundă În acest scop cîțiva bușteni pe care Îi aducea marea pe coastele răsăritene, Însuflețit de speranța că Într-o zi avea să fie În stare să contruiască o plută, pornind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Cum? m-am auzit spunând, să fug de-acasă? Eu? Ca un puști c-o băsmăluță cu buline legată de un băț? Pardon - ce-ai spus? Nu cred că te-am auzit bine - să plec de-acasă pentru că am ajuns obsedat de o fată grasă care muncește la supermarketul de la colț? Oh, da, e de-a dreptul incredibil, nu? Adică, e perfect logic... ca eu, un avocat respectabil, să-mi părăsesc familia, să plec departe de confortul casei, pe care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Goya. Femeia cu evantai. Ionescu simți că-i vine amețeala. ― Numai atît? Nu mergeți cu lingurița... " Sigur că nu, zâmbi Melania Lupu. Ești o nebună, draga mea, și băiatul acesta, poți paria pe oricât, te crede schizofrenică. Surâsul ei te obsedează. Îl vrei pentru tine, să-i atingi grumazul, să-i simți răcoarea evantaiului. Femeia trebuie să fie a ta." ― În momentul de față, una din aripi se află în renovare. Muzeul fiind închis, furtul va fi descoperit destul de târziu. ― O
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu chibrituri... Am o adevărată slăbiciune pentru povestea asta. Da, presimt că vom petrece o seară ad-mi-ra-bi-lă. * Își luă mâinile din dreptul gurii și rosti încet: ― Caută-mi, te rog, telefonul Melaniei Lupu. Locotenentul Azimioară îl privi surîzînd: ― Personajul vă obsedează. ― îhî... Dacă aș fi fost mai tânăr mi-e teamă că m-aș fi îndrăgostit de ea. Azimioară examină amuzat chipul maiorului. Fuma dus pe gânduri, ochii înguști zâmbeau. ― Ea, vreți să spuneți... ― Nu, nu, dragul meu, vorbeam despre mine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]