2,578 matches
-
sunt multiple, astfel Încât nu pot fi reduse la un singur centru „spiritual”, la o divinitate unică și atotstăpânitoare. Chiar dacă nenumărate, puterile care Însuflețesc universul nu sunt incoerente: ele se supun unor principii și reguli și tocmai cunoașterea acestor „legi” ale ocultului asigură eficiența acțiunii magice. Etnografii au identificat credința În asemenea forțe la cele mai diferite populații de pe glob: mana la populațiile din Polinezia, orenda, manitou, wakan, maxpe, puwa, la indienii din America de Nord, brahma la populațiile din India asiatică, tao În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
magice pot fi grupate, În funcție de obiectivele lor, În câteva familii: rituri de vindecare, rituri de divinație, vrăjitoria (modificarea fenomenelor din natură și a comportamentului oamenilor) și șamanismul (o sinteză a tuturor activităților magice, cu accent aparte asupra comunicării cu lumea ocultă În stări de transă). De asemenea, cred că, indiferent de formele diverse de manifestare, variind În funcție de continent și epocă, riturile magice relevă un nucleu de caracteristici structurale comune. După ce se va fi familiarizat cu elementele de bază ale magiei, cititorul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Sistemul vrăjitoriei creează o tensiune permanentă Între acțiunile de apărare și acțiunile de atac, acțiuni de prevenire și acțiuni de influențare. El instituie un ansamblu de referințe simbolice În care fenomenele naturale și sociale au loc În urma luptelor dintre forțele oculte, În care normalitatea este rezultatul echilibrului dat de numeroase și variate acțiuni magice, opuse, dar, În ansamblu, oarecum egale. Ceea ce Înseamnă că nimeni și nimic nu poate ieși din sfera acțiunii vrăjitorești și că nu există răgaz În ceea ce privește aceste acte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sfârșit, eficiența magică este garantată de numeroase reprezentări mitologice: mătrăguna ca plantă dotată cu un statut aparte - fetele se prosternează În fața ei; banul de argint ca obiect cu puteri ieșite din comun; miezul nopții ca moment de cumpănă, când forțele oculte sunt accesibile. Exemplul de mai sus dezvăluie „arhitectura” internă a actului de vrăjitorie: astfel, prin combinarea, conform unor reguli simbolice bine definite, a unor elemente obișnuite din lexicul cultural, se obține o configurație neobișnuită, șocantă, greu de acceptat, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
economice și politice), Înțelegere mediată de o comuniune de rudenie. Între acestea găsim alte acțiuni pe care gândirea modernă le etichetează drept magice: interpretarea morții, acuzațiile reciproce de vrăjitorie, credința În existența unor puteri mistice și a unor Înfruntări nocturne oculte, actele de divinație magică: Aceștia din urmă au Încetat să mai lucreze acele pământuri, dar mai multe persoane au murit atât din Igamba, cât și din Ibala. Și acestea au fost diagnosticate cu endassa, provocată de luptele nocturne dintre apărătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Moașele aduceau uneori pe lume copii care mureau la naștere și se credea că ele ar putea fi vrăjitoare care, În mod deliberat, omoară copiii pentru ospețe canibalistice sau pentru a le folosi rămășițele În prepararea de alifii cu puteri oculte. Placenta, cordonul ombilical și căița puteau fi utilizate pentru lucruri vrăjitorești (M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 114). Un alt factor esențial este zvonul. Așa cum arată P. Stewart și A. Strathern (2004), atribuirea vrăjitoriei este strâns asociată mecanismelor comunicării interpersonale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
astronomice sau meteorologice, a distribuției unor obiecte (pietre, oase, pete de lichid etc.), a părților din corpul unui animal sacrificat etc. Ceea ce divinatorul află prin aceste procedee trebuie transmis pacientului și comunității. Divinația implică numeroase performanțe rituale prin care cunoștința ocultă a divinatorului este comunicată grupului și, mai mult decât atât, transformată În reprezentări congruente cu imaginea acestuia despre boală, accident, dezastru natural, conflict social. Experiența etnografică arată că pacienții nu acceptă orbește soluțiile comunicate de performerul unui act de divinație
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din cele 12 foițe de ceapă cu sare puse pe geam etc.) sau pot să apară ori de câte ori este nevoie. Vindecarea magicătc "Vindecarea magică" Tehnicile de Însănătoșire magică sunt strâns legate de celelalte manifestări specifice universului magic: vrăjitorie, divinație, controlarea forțelor oculte ale naturii. Studiile consacrate acestui complex ritual arată că, În societățile simple, oamenii asociază boala trupului cu alte tipuri de evenimente nefericite, plasate la nivelul individului, la cel al societății și chiar la cel al cosmosului. În felul acesta, tehnicile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care posedă puteri egale sau superioare acestora. Ritualul cel mai cunoscut de gonire a spiritului malefic este exorcismul, care, chiar și În religiile creștine, nu este practicat de un preot obișnuit, ci de un reprezentant canonic dotat cu o știință „ocultă”. Spiritul intrus este conjurat să părăsească trupul pacientului prin numeroase tehnici, făcute fie În izolare, fie În cadrul unor ceremonii colective: arătarea unor obiecte magice care au puterea de a-l goni; dansuri, cântece, formule magice dotate cu aceeași putere; masaj
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
forme de asceză. Actul vindecării se poate consuma În acțiuni obișnuite (Îngurgitarea unor substanțe, recitarea unor formule magice, cântece sau dansuri) sau În forme ieșite din comun, care implică tehnici magice complexe, aflate În stăpânirea unor specialiști ai controlării puterilor oculte. Spre exemplu, În cultura folclorică românească, vindecarea se realizează cel mai adesea printr-o combinare de formule incantatorii (descântecul) și practici (simultan) rituale și medicale (consumarea unor infuzii de plante, spălări, aspirarea fumului diferitelor substanțe, ungeri - vezi pe larg T.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
el”, călușarii cred că acea stare a fost Învățată (2000, p. 104). Șamanismultc "Șamanismul" Asemenea forme complexe de vindecare și, În mod special, vindecarea prin călătoria magică și lupta cu spiritele malefice sunt apanajul unor specialiști ai comunicării cu forțele oculte, specialiști identificați cel mai adesea sub numele generic de șamani. Pentru foarte mulți autori, șamanismul, deși include activități magice „curente” precum divinație, vindecare, influențarea naturii, reprezintă un sistem cultural de sine stătător, chiar un fel de religie primordială. Aceste aserțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
el trebuie, periodic, să facă dovada forței sale, prin diferite acte, de la mersul pe cărbuni Încinși până la uscarea pe corp a numeroase rânduri de cârpe ude sau Înghețate. În plan spiritual, șamanul se află Într-o permanentă luptă cu puterile oculte: el poate fi, În orice moment, ținta atacului venit din partea spiritelor malefice, a vrăjitorilor sau a altor șamani. Confruntările mistice Între șamani sunt frecvente și conduc la o ierarhie a șamanilor, consacrată prin acte de supunere, cadouri ritualice sau, În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
naturale și al evenimentelor sociale. De aici derivă una dintre principalele note definitorii ale magiei: existența unui ansamblu de tehnici specifice. Aceste tehnici, chiar dacă par asemănătoare celor aplicate În diverse activități curente, au un statut aparte, țin de o cunoaștere ocultă, inaccesibilă Întregii societăți. Deci, pe de-o parte, o sumă de gesturi asemănătoare sau identice cu cele ale vieții cotidiene (cusut, măturat, spălat, tăiat și sculptat, prepararea unor plante și animale etc.) și, pe de altă parte, un ansamblu de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin care se produce această mutație au un caracter: a) riguros: deseori sunt formalizate prin discursuri orale sau scrise; b) solemn: nu sunt performate În contextul vieții de zi cu zi; c) tradițional: sunt transmise din generație În generație; d) ocult: nu sunt accesibile oricui. Caracterul riguros al tehnicilor magice se află În directă legătură cu eficiența magică: respectarea cu strictețe a prescripțiilor și interdicțiilor reprezintă o garanție a reușitei unui ritual magic. Această constatare l-a determinat pe James Frazer
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei științe sacre secrete, ideea vocației mistice, i.e. „alegerea” persoanei În cauză printr-o decizie obscură a spiritelor (făcută vizibilă celorlalți membrii ai colectivității prin crize, vise, transă, malformații etc.). Practicarea magiei este legată de parcurgerea inițiatică a unui traseu ocult de revelații. Participarea la aceste mistere oferă descoperirea realității de dincolo de cunoașterea umană și, odată cu aceasta, un ansamblu de tehnici de controlare a fenomenelor naturale și supranaturale. În felul acesta, magia devine „puternică și periculoasă, deci antisocială, ilegală, clandestină” (Ph
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care nu numai că Îl individualizează pe cel care o posedă, dar Îl și izolează, Îl marginalizează sau chiar Îl stigmatizează: Magia a fost frecvent legată, atât În conștiința populară, cât și În cea științifică, de lumea supranaturală și de ocult. Magia și ocultul Împărtășesc anumite calități și asocieri comune. Amândouă se bazează pe un concept de adevăr plasat Într-o cunoaștere și o practică ascunse, secrete, Înnăscute, care sunt accesibile numai inițiaților. ș...ț Termenul științe oculte se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că Îl individualizează pe cel care o posedă, dar Îl și izolează, Îl marginalizează sau chiar Îl stigmatizează: Magia a fost frecvent legată, atât În conștiința populară, cât și În cea științifică, de lumea supranaturală și de ocult. Magia și ocultul Împărtășesc anumite calități și asocieri comune. Amândouă se bazează pe un concept de adevăr plasat Într-o cunoaștere și o practică ascunse, secrete, Înnăscute, care sunt accesibile numai inițiaților. ș...ț Termenul științe oculte se referă la un univers transcendent
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
supranaturală și de ocult. Magia și ocultul Împărtășesc anumite calități și asocieri comune. Amândouă se bazează pe un concept de adevăr plasat Într-o cunoaștere și o practică ascunse, secrete, Înnăscute, care sunt accesibile numai inițiaților. ș...ț Termenul științe oculte se referă la un univers transcendent, esoteric, ascuns (la care accesul este - n. M.C.) mediat de inspirație, Înțelegere și cunoaștere și interpretat prin metode de studiu, investigație experimentală și o anumită practică (K.M. O’Connor, 1997, vol. II, p. 521
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu alte forme de acțiune prin cuvinte asupra lumii Înconjurătoare: invocarea („cuvinte sau seturi de cuvinte care generează o comandă, eficientă prin chiar faptul pronunțării ei” - B.B. Piña Chán, 1987, vol. XIV, p. 1), prin care sunt chemate anumite puteri oculte pentru a veni În ajutorul persoanei care o rostește, binecuvântarea și blestemul. Binecuvântarea reprezintă puterea unei ființe divine sau a unui om dotat cu puteri mistice „de a transfera putere sacră și aducătoare de beneficii, putere care derivă din lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei divinități asupra unei persoane, a unui obiect sau acțiuni” (I. Evseev, 1997, p. 51). Într-un context strict religios, cele două rituri verbale sunt apanajul exclusiv al divinității. În universul magic, chiar și oamenii, fie cei dotați cu puteri oculte, fie cei aflați Într-o situație-limită (de obicei, În pragul morții), pot efectua aceste acte care consacră sau stigmatizează. Deoarece schimbă statutul existențial, binecuvântarea și blestemul sunt operatorii simbolici folosiți cu predilecție În mitologie, pentru a explica originea unor ființe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
243). Obiectele care concentrează puteri magice generează diverse ansambluri de prescripții sau de interdicții (tabuuri). Ele nu pot fi arătate oricui și oricum, trebuie ferite de contactul cu alte obiecte magice, solicită adesea performarea unor texte considerate Încărcate cu puteri oculte (incantații) și sunt transmise inițiatic În interiorul familiei sau al grupului. Problema eficienței magice este strâns legată de dezbaterea privind caracterul rațional sau irațional al magiei. Antropologia secolului al XIX-lea a considerat magia ca un produs cultural care exprimă, În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt deosebit de frecvente În sport, unde proliferează fetișurile (obiecte legate de o victorie și păstrate ca aducătoare de noroc) și tabuurile (cele mai diverse interdicții legate de consumul alimentar sau sexual ori de atingerea unor obiecte specifice sportului respectiv). Tehnicile oculte de controlare a universului au ecouri În riturile vrăjitorești sau șamanistice ale mișcărilor cunoscute sub denumirea de „neopăgânism”. În al doilea caz, numeroase voci susțin că instituții și manifestări asociate În mod curent cu modernitatea pun În aplicare mecanisme mentale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puterile sacrale instituită prin intermediul sacrificiului este radical diferită de alte forme de raportare la sacru. În sistemul magiei, spre exemplu, medierea era realizată de stăpânirea unor tehnici, obiecte sau puteri specifice - prin acestea, performerul actului magic dobândea controlul asupra puterilor oculte și obținea ceea ce Își dorea, prin Însăși acțiunea lui concretă. Altfel spus, el era actorul principal al medierii, el controla procesul de mediere și el declanșa schimbările dorite. Sacrificiul instituie o distanță mai mare Între performer și forțele sacre: performerul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reguli ceremoniale pentru a se răzbuna pe stăpâni. Batjocorirea sau pedepsirea pisicilor era o ceremonie veselă (și crudă) destul de răspândită În Europa postmedievală (R. Darnton, 2000, pp. 77-79). Pisica avea o aureolă simbolică negativă - Întrupare a diavolului, purtătoare a puterilor oculte și agent al vrăjitoarelor malefice; simbol al gospodăriei, fiind singurul animal domestic care Împarte masa și patul cu stăpânii (vezi M. Coman, 1996); reprezentare a sexului excesiv, eventual satanic (R. Darnton, 2000, pp. 84-87). În felul acesta, tinerii organizează un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la stomac și deci, cum îți spun, miercurea trecută pe la 11 dimineața, când m-am deșteptat din primul somn, văd că începe să mă mănânce palma stângă, chiar pe linia vieții, colț cu norocului, dar într-un mod atât de ocult încât a trebuit să mă scarpin în palmă cu peria de cap, de care o am de la o soră a mamei, de sârmă [...] mă mânca atât de rău în palmă, încât a trebuit să mă scarpin cu fermoarul poșetei pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]