4,884 matches
-
de luptători pentru comunism, de la rudele prizonierilor de război și ale deportaților din Uniunea Sovietică, de la personalități celebre sau de la diplomați. Scrisorile de felicitare sunt cele care deschid volumul: ele sunt scrise În binecunoscutul limbaj de lemn utilizat și pentru „omagiile” adresate lui Nicolae și Elenei Ceaușescu, ceea ce poate fi o dovadă În plus că practica cultului personalității se articulează În mod bizar cu toate regimurile de tip comunist, al căror ideal este totuși contrar oricărei afirmări a individualității. Aceste scrisori
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
și să le determine anumite atitudini” (p. 93). Drept formule de Încheiere, aceste scrisori au sloganuri precum „Trăiască prietenia româno-sovietică!” sau „Jos cu jugul imperialismului!”, ca de altfel multe din scrisorile reproduse În carte, fie ele petiții sau misive de omagiu. Dintre scrisorile din străinătate primite de Ana Pauker, majoritatea constituie tot solicitări de intervenție În favoarea unor personaje care doresc un loc de muncă sau anumite posturi În ambasade, dar avem aici și primele scrisori de contestare și protest ale unor
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
în portugheză, RFR, 1944, 8; P. Const. [Pompiliu Constantinescu], „Cantos romenos”, VRA, 1943, 729; N. S. Govora, Victor Buescu, „Atol”, „Carpații” (Madrid), 1955, 6-8; Alf Lombard, Réflexions relatives au compte rendu de M. V. Buescu, „Studia neophilologica”, 1958, 1; Gh. Bulgar, Omagiu lui Victor Buescu, „Glasul patriei”, 1972, 9; Edgar Papu, „Meșterul Manole” în literatura portugheză, TBR, 1973, 8; Mihai Zamfir, Limba română în Portugalia, TBR, 1973, 24; Alexandre Cioranescu, Victor Buescu (1911-1971), în Victor Buescu, Problèmes de critique et d’histoire
BUESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
Baldovin, Bemol, Valentin Boldur, Valentin Vetrișanu. Între 1940 și 1948, este angajat ca „tehnician traducător scenarist” la întreprinderi cinematografice din București și Craiova, stabilindu-se apoi în București, unde, după câteva colaborări sporadice, reintră în viața literară ca traducător. Placheta Omagiu Eladei (1930) conține stihuri ocazionale, iar Aripi de azur (1935, amplificată și republicată în același an sub titlul Epopeea aripei) este un imn închinat aviației românești. Mai aproape de poezie, volumul Flăcări (1935) este dominat de energia trăirilor erotice, abia voalate
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
cu o figurație dionisiacă. Glorificarea forței vitale ar fi principala marcă a scrisului său, vizibilă și în entuziasmul versurilor ocazionale sau al articolelor literare. Înclinația poetului de a elogia capătă forma cea mai plină de devoțiune în Povestea lui... (1940), omagiu, după modelul epic și prozodic al poemului Luceafărul, adus lui Mihai Eminescu. Între numeroasele proze risipite în periodice, se detașează foiletoanele din „Expresul” și „Curierul”, grupate sub câteva titluri „semnificative” - Romanul unei femei (1930), semnat Giovana, Brăila, cetatea voluptății (1930-1931
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
amănunțită documentare, de un bogat aparat critic. Rigorile prozodice l-au condus la unele creații lexicale sau sintactice prea personale, forțând uneori uzul limbii, dar în ansamblu versiunea sa are o vigoare expresivă care îi conferă o frustă frumusețe. SCRIERI: Omagiu Eladei, Brăila, 1930; Romanul unei femei, 1930; Brăila râde, Brăila plânge, 1932; Aripi de azur, Brăila, 1935; ed. (Epopeea aripei), București, 1935; Flăcări, Brăila, 1935; Epopeea pământului românesc, București, 1936; Brăila prin veacuri și în zilele noastre (în colaborare), Brăila
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
Dramaturgia este și ea bogat reprezentată în lista operelor premiate. Cetatea de foc de M. Davidoglu e un tablou puternic al luptei pentru viață nouă, (...). Pentru fericirea poporului de N. Moraru și A. Baranga (...), Matei Millo de Mircea Ștefănescu (...), Ultimul omagiu de Laurențiu Fulga (...). Vadul nou de Lucia Demetrius și Mireasa desculță de Sütö Andars și Hajdu Zoltan. Acordarea premiilor de stat pe anii 1950-1951 a avut loc la noi curând după evenimentul de importanță istorică mondială a Congresului al XIX
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
corporală, fie spirituală, trebuie să fie o construcție, și nu doar o simplă oglindire a faptelor, că istoria ca știință trebuie să adopte o nouă decizie, diferită de școala pozitivistă, anume, să fie dispusă a construi. Nu este o întâmplare omagiul adus lui Galileo (implicit și epocii sale), personalitatea acestuia fiind strălucită. Pisc între două evuri, el este „despărțitor al apelor”, un modern care intră în lumea modernă. Ce anume ne face să credem acest lucru? Galileo era convins că Dumnezeu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în bluejeans, O, 1990, 24; Ion Simuț, Citatul - semn de criză, RL, 1990, 31; Alex. Ștefănescu, Farmecul discret al erudiției, RL, 1990, 33; Ion Buzera, Dincolo de citat, R, 1990, 9; Gabriela Duda, Acțiunea citatului eminescian, VR, 1991, 1; Maria-Cornelia Oros, Omagiu și deconstructivism, RL, 1992, 13; Alina Creangă, Trădarea cuvintelor, ECH, 1996, 10-12; Mariana Criș, Actualitatea discursului critic, „Azi - Supliment literar”, 1997, 10; Borbély, Xenograme, 128-129; Mircea Anghelescu, Procesul Caracostea, RL, 2000, 31; Alexandru Ruja, Un destin perdant, O, 2000, 11
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
și Șerban Polverejan, pref. D. Vatamaniuc, Cluj-Napoca, 1980; Corespondență, I-III, îngr. Valeria Căliman și Gh. Iancu, introd. Șt. Pascu, Cluj-Napoca, 1985-1989. Repere bibliografice: Sextil Pușcariu, Memorii, București, 1978, 794-795; N. Iorga, Oameni cari au fost, II, București, 1967, 236-237; Omagiu lui Valeriu Braniște, îngr. Valeria Căliman și Mircea Băltescu, Brașov, 1968; Dicț. scriit. rom., I, 358-359. C.P.
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
1902, 3; N. Iorga, Ilie Bărbulescu, „Studii privitoare la limba și istoria românilor”, CL, 1902, 7; Ilie Bărbulescu, Memoriu de studii, titluri și publicații, București, 1905; Raportul d-lui A. Philippide asupra lucrărilor d-lui Ilie Bărbulescu, „Evenimentul”, 1906, 9; Omagiu profesorului Ilie Bărbulescu la 25 de ani de profesorat, Iași, 1931; Ilie Bărbulescu, Cateva pagini de istorie contimporana. Pro domo, Iași, 1932; P. P. Panaitescu, Influența literară slavă la români, RIR, 1932, 2-3; Gr. Nandriș, Ilie Bărbulescu, „Individualitatea limbii române
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
Gr. Nandriș, Ilie Bărbulescu, „Individualitatea limbii române și elementele slave vechi”, RIR, 1932, 2-3; Valentin Gr. Chelaru, Legende care dispar..., Iași, 1936; I. Pătruț, Ilie Bărbulescu, DR, 1948, 357; Diomid Strugaru, Corespondență inedită I. Bogdan - Ilie Bărbulescu, TMS, 1970, 3; Omagiu lui Ilie Bărbulescu AUI, lingvistică, ț. XVIII, 1971; Diomid Strugaru, Slaviștii români Ioan Bogdan și Ilie Bărbulescu în lumina unei corespondențe inedite, RSL, 1972, 333-346; G. Mihăilă, Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești, București, 1973, 188-194; I. D. Lăudat
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
cercetător literar. „Marginaliile” sunt studii profunde, bazate pe o serioasă muncă de informație. Capitolul Prospecțiuni în critica poeziei urmărește, de pildă, cum au fost recenzate versurile lui O. Goga, Emil Isac, Adrian Maniu. Observații fine și precizări prețioase cuprind și „omagiile” aduse lui I. M. Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Vladimir Streinu. B. răsfoiește publicații transilvănene uitate, are unele preferințe regionale exprimate într-o serie de „profiluri clujene”. Eseul Statutul epistemologic al liricului, apărut în volumul colectiv Literatura în actualitate (1971), prezintă concepții
BACONSKY-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285527_a_286856]
-
martoră a ocupării acestui ținut de către armata sovietică. B. debutează ca publicistă la „Timpul”, în 1937. A semnat cronică plastică, articole culturale, impresii de călătorie în periodicele „Le Moment”, „Bis”, „Vremea”, „Astra” ș.a. Prin articolele In memoriam: Katherine Mansfield și Omagiu lui I. Minulescu, își exprima afinitatea față de două personalități literare de care s-a simțit atrasă întreaga viață. Ar fi vrut să traducă în românește opera autoarei engleze, dar împrejurările nu i-au permis. Ion Minulescu a fost unul dintre
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
a îngrijit editarea memoriilor și a corespondenței tatălui său, pentru volumul al treilea al corespondenței fiind distinsă de Academia Română cu Premiul „Vasile Pârvan”. SCRIERI: Mama, generatoare de viață românească, Sibiu, 1942; Exercițiu de suferință, pref. Călin Căliman, București, 2000. Ediții: Omagiu lui Valeriu Braniște, Brașov, 1968 (în colaborare cu Mircea Băltescu); Valeriu Braniște, De la Blaj la Alba Iulia, pref. Mircea Mușat, Timișoara, 1980 (în colaborare cu Maria Elena Simionescu), Oameni, fapte, întâmplări, pref. D. Vatamaniuc, Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare cu Șerban
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
Axinte Frunză, Un modern la Athos, pref. edit., București, 2001. Repere bibliografice: Edmond-René Labande, Bernadette Leplant, Répertoire international des médiévistes, Poitiers, 1971, 118; Florin Constantiniu, Virgil Cândea, în Encicl. istoriografiei rom., 88; Păcurariu, Dicț. teolog., 84-85; Rusu, Membrii Academiei, 72-73; Omagiu. Virgil Cândea la 75 de ani, I-II, București, 2002; Zamfiescu, Istorie, II, 474-478, 521-525. A.M.
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
1981), Texte românești din secolul al XVI-lea, coordonator Ion Gheție (1982), Mihail Moxa, Cronica universală, ediție critică și studiu introductiv de G. Mihăilă (1989). Repere bibliografice: I. Bogdan, De la cine au împrumutat românii alfabetul chirilic, în Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București, 1900, 585-594; Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruso și româno-slave, București, 1904; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români în epoca slavonismului cultural, București, 1928; Sextil Pușcariu, Limba română, vol
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
el urma să devină ceea ce părea să fie acum -cu alte cuvinte, deja american -, o aștepta pe Desdemona să apară pe punte. Când apărea, Își potrivea pătura, Își saluta din cap partenerii de călătorie și traversa puntea ca să-și prezinte omagiile. ― E fermecat! ― Nu prea cred. E genul care vrea doar să se distreze puțin. Fata aia ar face bine să se păzească. Dacă nu, o să aibă ceva mai mult de cărat după ea pe lângă cutia aia. Pe bunicii mei curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
permanență, am căzut În rutina seducerilor incomplete. Pălăvrăgeala, la care sunt bun. Cinele și băutura. Încleștările din prag. Dar apoi o șterg. ― Mâine dimineață am Întâlnire cu ambasadorul, spun. Și mă cred. Cred că ambasadorul vrea să fie informat despre omagiul pentru Aaron Copland, care se ține În curând. Devine din ce În ce mai greu. Cu Olivia și cu toate femeile care au urmat după aceea a existat conștiința acestui fapt, cu care trebuia să mă Împac: marea problemă a condiției mele. Dar Obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunt infirmate de Ministru, care afirmă că fostul conducător tiranic a fost ucis în timpul revoluției. Aceasta a fost tot. Vă vom ține la curent cu evoluția evenimentelor." În mai puțin de o secundă, în întreaga clădire începu să se audă omagii și urale. Nu suntem singuri!" "Uniunea se duce dracului! Uniunea se duce dracului!" "Mai luptă cineva cu noi!" Reacția elevilor din colegiu se asemăna foarte mult cu cea dintâi. Doar el și încă vreo zece nu erau cuprinși de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să i se rătăcească sufletul și să se întoarcă înapoi să le strice socotelile tocmai când se pregătesc să-și împartă moștenirea. Ajunși în dreptul lojei imperiale, gladiatorii se întorc cu fața către principe și, cu mâna întinsă în semn de omagiu, îi adresează aclamația lugubră și înspăimântător de adevărată: — Ave Caesar, cei ce vor muri te salută! — Bravo, băieți! exclamă încetișor Rufus, extrem de emoțio nat. Bateți-vă cu dârzenie și curaj, arătați-le tot ce puteți, chiar dacă sunteți surmenați și neantrenați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doresc să n-o fi luat. Și mi se pare că nu era neapărat nevoie s-o ia. Nu știu ce să fac. Cât mi-aș dori să nu fi luat nici o boală. Nu știu de ce a trebuit să ia vreo boală. Omagiu Elveției PRIMA PARTE PORTRETUL DOMNULUI WHEELER ÎN MONTREUX În cafeneaua gării era cald și luminos. Mesele de lemn străluceau după ce fuseseră șterse și pe ele erau așezat coșulețe cu covrigei. Scaunele erau cioplite-n, lemn dar erau confortabile pentru că fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un fleac, dar el are de mers În multe locuri Într-o zi și-n cele mai multe stă mult mai puțin de-atât. Membrii consiliului și personalul de la Muzeul de Artă Asiatică au venit și ei să-mi aducă un ultim omagiu, la fel și ghizii pe care-i pregătisem, În ani și ani de muncă, plus toți cei care se Înscriseseră pentru călătoria de-a lungul Drumului Birmaniei. Mai erau și cei trei chiriași ai mei - inclusiv cel care-mi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
deosebit de vii În contrast cu lacul negru. Pe fundul sicriului erau aranjate teancuri de coli de hârtie - am dedus eu că era vorba de o scurtă istorie a vieții celui care ar fi trebuit să ocupe sicriul - și poeziile nepublicate ale acestuia, omagii aduse naturii, frumuseții și, cel mai surprinzător, iubirii romantice pentru o doamnă, de când era tânără până la moartea ei prematură. În fine, bănuiesc că era o doamnă, deși cu unele nume chinezești nu știi niciodată, nu-i așa? Coșciugul mai conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tem că răspunsul este mult mai puțin fascinant de-atât, le spuneam eu Înainte de a le dezvălui fascinantul amănunt: Vârfurile Întoarse le ridicau tivurile fustelor lungi ca să nu se Împiedice În timp ce parcurgeau lungile săli cu covoare pentru a-și aduce omagiul șahului. Vedeți, sunt pur și simplu practice. De fiecare dată când le povesteam asta, oamenii se arătau foarte impresionați, iar mai târziu, când mă Întâlneau, spuneau: „Îmi amintesc de tine! Ești femeia cu pantofii ciudați“. La Înmormântare, Zez, curatorul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]