3,464 matches
-
epoca Luminilor, are totuși un adversar redutabil în persoana lui Jean-Jacques Rousseau. Condamnându-l în numele moralei, în Scrisoarea către d'Alembert despre spectacole (Lettre à d'Alembert sur les spectacles, 1758), este la mii de leghe distanță în a împărtăși optimismul Enciclopediștilor, împotriva cărora a dus, toată viața, o bătălie înverșunată. Departe de a crede, cum consideră cei pe care-i privește ca pe niște dușmani, că literele, artele și științele au șlefuit moravurile, el crede că ele au exercitat un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă un nas puțin strâmb care poate fi corectat printr-o operație estetică ușoară, sarcasmul vede o hidoșenie care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o lume paradisiacă 23: "Realismul socialist este o doctrină vagă dar eminamente serioasă, plictisul și cenușiul fiind trasăturile sale dominante. Într-un astfel de spațiu, delimitat de o parte de lagărul de concentrare, de alta de moralizarea didactică și de optimismul vigilent, râsul se stinge. De aceea, comuniștii îl caută în trecut, și cred că l-au găsit la Caragiale, fără să-și dea seama, poate, că recunosc astfel tocmai diferența între regimul politic de pe vremea dramaturgului care oricât de hulit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gestul sinuciderii preferate în locul viețuirii în rușine. Universului caragialian de fantoșe i se dă astfel o replică, prin conturarea în limitele verosimilului a unei mai dense și mai complete imagini a vieții sondate cu umor, cu amărăciune, dar și cu optimism. Estomparea influenței caragialiene se produce la Tudor Mușatescu și prin abordarea comediei lirice, sentimentale, în piesa Visul unei nopti de iarnă. Mihail Sebastian, cel care care va excela în acest gen, este, de altfel, îndeobște acreditat ca dramaturg original, și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sugrumat. Ai ghicit. Eu nu sunt ca alții, papă-lapte, neserioși, și n-am protecție. Eu prin mine am făcut toate, Arethia. Și o să vezi tu mai târziu... Să vezi mai tărziu ce-o să fie!...47 Menținându-și după fiecare eșec optimismul și încrederea în destinul și în rolul său social de excepție, Vădastra, ca și eroul central din Romanul adolescentului miop și Gaudeamus, n-are nicicând sentimentul penibilului, ceea ce îi dezvăluie cu prisosință înrudirea cu "oamenii de cauciuc"48 din lumea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
camilpetrescian se îndepărtează printr-o stranie dedublare de modelul caragialian, evoluând spre statutul de "om" cu preocupări, ambiții și sentimente autentice. Schematismul, artificialitatea, construcția de marionetă sunt depășite aici prin configurarea dimensiunii interioare. Farsele, vorbele de duh, veselia contagioasă, disimularea, optimismul inconștienței, iresponsabilitatea, lăudăroșenia puerilă, desfiderea autorității conturează imaginea unui Mitică arhicunoscut, caragialesc. Spre deosebire de acesta însă Mitică Popescu "place[...] E ca nuca, ... are coajă, dar are și miez...Ei, coaja o lapezi fără pagubă"50, după cum se exprimă un personaj al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parte a politicienilor corupți și pe de altă parte a lui Pamfil, ca responsabil de toate manevrele prin care aceștia au fost deconspirați. Discursul de învingător în confruntarea cu pletora de politicieni demagogi, vicioși și lași este, însă, de un optimism exagerat: Pamfil: Nu mă bucur pentru mine, Vizanti. Când am început lupta, singur și tânăr, cum eram atunci, am simțit cum se răsucește în mine și scrâșnește o țară în care voi erați stăpâni și tot voi o pată pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mori? MOȘUL: Eu am trăit destul...98 Întrebările fundamentale găsesc aici răspunsuri prompte care, deși nesatisfăcătoare în termenii unei filosofii a existenței, împacă și liniștesc astfel de conștiințe simple, ferindu-le de revoltă. În ciuda opiniei generalizate conform căreia piesa respiră optimism, devenind un imn dedicat vieții, curajului, speranței și credinței, nu trebuie uitată echivalarea obsesivă în textul sorescian a morții cu începutul și a nașterii cu sfârșitul, cu prăbușirea. Irina rememorează fericirea vieții intrauterine asimilată cu paradisul pierdut, iar apariția momâilor-ursitoare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nașterii cu sfârșitul, cu prăbușirea. Irina rememorează fericirea vieții intrauterine asimilată cu paradisul pierdut, iar apariția momâilor-ursitoare în partea mediană a piesei, interesate nu de priveghi, ci de "mama mortului" lăuza -, pune în lumină aceeași inversiune absurdă. Acesta umbrește decisiv optimismul piesei, ca să nu mai vorbim de lipsa de fundament a speranței în salvarea pruncului, și transpune finalul în cel mai crunt registru al absurdului. Aceasta pentru că protagonista însăși, deși dintr-un reflex, înrădăcinat, cum am văzut, prin educație străbună, se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a purității și perfecțiunii originilor, o viziune vitalistă asupra existenței, puterea și vitalitatea aflându-se în perioada de început, pe măsură ce timpul se scurge crescând și distanța față de origine, deci și impuritatea și slăbiciunea vieții. Acest pesimism este însă contracarat de optimismul recuperării ritualice periodice. Pentru ca noul început să fie unul autentic, eficient, însă, e necesar ca vestigiile lumii trecute să fie complet eradicate: "pentru ca ceva cu adevărat nou să poată începe, este necesar ca rămășițele și ruinele ciclului vechi să fie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de exemplu, îi apare ca întâlnirea dintre "o teorie bună despre natură și o teorie metafizică, parte a unei credințe religioase"279, ceea ce face ca translația acesteia din câmpul științelor naturale în al celor umane să îi denatureze total sensul. Optimismul istoricist (de a fi capabil să identifice mecanismele interne ale istoriei) nu se poate baza decât pe credință, fiind vizibil "caracterul romantic și utopic atât al optimismului și al pesimismului în formele lui uzuale, cât și al raționalismului".280 Popper
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din câmpul științelor naturale în al celor umane să îi denatureze total sensul. Optimismul istoricist (de a fi capabil să identifice mecanismele interne ale istoriei) nu se poate baza decât pe credință, fiind vizibil "caracterul romantic și utopic atât al optimismului și al pesimismului în formele lui uzuale, cât și al raționalismului".280 Popper își ilustrează sugestiv punctul de vedere prin apelul la H.A.L. Fischer, care notează: "oamenii [...] au văzut în istorie un proiect, un ritm, o structură predeterminată [...] Eu văd
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
noi perspective, umbre și semne de punctuație grafice), Batman este plasat "în succesiunea marilor mituri eroice, ca element final al lor", între Odiseu și Robin Hood, o legendă atât în lumea sa fictivă cât și într-a noastră.789 Pe lângă optimismul funciar al mitului lui Superman și dualitatea problematică a lui Batman, a treia mare figură în constelația super-eroilor este Wonder Woman, cea care a fost propusă ca eroul destinat publicului feminin. Creatorul ei, psihiatrul William Moulton Marston, care s-a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de conceput. — Unde a cunoscut-o? întrebă ea când își veni în fire. — La nu știu ce tâmpenie de seminar... conferință... ce-o fi. Și-au făcut de cap și acum e îndrăgostit de ea. —E doar o aventură, spuse Darcey cu optimism. —Poate, se învoi Tish, dar asta nu ar consola-o cu nimic pe maman. Nu, într-adevăr. —O cheamă Clementine, zise Tish. Clem. —Ai cunoscut-o? — Nu. O ține departe de noi. Au fugit la Cork. Se pare că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Minette. Dar nu prea cred. Era prea frământat de propria lui nefericire ca să îi pese. Tot e un egoist nenorocit, zise Darcey. Minette ridică din umeri. —Mai bine să plece de aici măcar cu un plan de viitor și cu optimism, decât să fie un egoist nenorocit și deprimat pe deasupra, nu? Darcey râse. — Câteodată ești prea bună. Ba nu, ba nu, zâmbi Minette. Dar uneori am spirit practic. Luă cana goală a fetei și o duse în bucătărie. Darcey o auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Dacă se anulează, o să fie isterică, observă Carol. Și-așa era speriată de nota de plată. —Fir-ar să fie, așa e, își aminti Rosa. Cât crezi că o fi costând totul? — Sunt convinsă că au asigurare, zise Darcey cu optimism. Eu, dacă puneam la cale așa o nuntă mare, mi-aș fi făcut asigurare. Carol râse. —De ce? Te-ai fi așteptat la așa ceva? Nu, deșteapto, îi zâmbi Darcey. Dar lucrurile au de obicei tendința de a nu ieși așa cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Cum rezolva el problemele pe care le lăsase în urma ei? Se simțea foarte vinovată și știa că ar fi trebuit să-l sune, dar pur și simplu nu putea. El ar fi încercat să fie optimist, iar ea nu voia optimism. I-ar fi spus că era un semn și că trebuia să renunțe la traiul pe picior mare, dar ea nu voia să renunțe la el. Ar fi încercat să caute partea bună a lucrurilor, dar nu exista o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-nimic de spus-! Dar ce folos că tu ades, Ești cea mai bună la produs Nefericire, nervi și stres! VERIȘOARA La margine de morală, O iubesc intens din școală! Și nu-mi pot scoate din minte Lunga mea vară...fierbinte! OPTIMISM DE ...UMORIST Cert, cu-aceste epigrame, La necazuri griji, nevoi, Vom scăpa țara de foame, Că TĂNASE e cu noi! NOROCUL SĂRACULUI Am noroc de om normal Pentru-o viață să-mi ajungă; Cu noroc numai în pungă, M-aș
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
jignit. Ei, trebuie să plec. Schiță un zâmbet și, pe când mă conducea la ușă, mi se păru ușurat; speram Însă că spusesem suficient Încât să-i tulbur apele liniștite. Hanomagului pare să-i ia o veșnicie să prindă viteză, așa că optimismul meu nu prea avea baze reale atunci când am decis să o iau pe „șoseaua rapidă“ Avus ca să mă Întorc În centrul orașului. Costă o marcă să intri pe această autostradă, dar merită: 10 km fără nici o curbă, cât e drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Ea era din fire o persoană fericită și împlinită - și asta concluzionase comparându-se cu biata Ashling, care se îngrijora pentru cele mai mărunte lucruri. Dar ceva se schimbase. Nu cu multă vreme în urmă era plină de entuziasm și optimism. Ce era diferit, ce se întâmplase? 14tc "14" —Diet Lilt sau Purdeys? medită Ashling. Nu știu. Păi, hotărăște-te, o grăbi Trix, cu pixul ațintit asupra carnețelului său cu spirală. Se închide la magazin dacă nu te grăbești. Deși echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trăgea la jug. Iar Lisa fusese înspăimântată când Jack i-a spus despre problema cu reclamele. Frica o făcuse mereu să fie rea și fără milă. Pentru moment, acel sentiment de teroare care îi strânsese stomacul dispăruse. Tipul ei de optimism încăpățânat îi permitea să stea într-o capsulă plină de speranță, unde părea posibil să facă rost de toate reclamele de care era nevoie. Oricum, ideea era că fundul Lisei era cel pus la bătaie. Dacă revista eșua, nu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
au condus, cerul, care fusese curat în oraș, devenise gri. Când au coborât din mașină la docul din Dun Laoghaire, Jack studie aerul cu neîncredere. — S-ar putea să plouă. Vrei să sărim peste plimbare? Dar Lisa era plină de optimism. Nu avea cum să plouă. Nu, hai să mergem. Și au pornit. Razele prea puternice ale soarelui străbăteau prin norii negri, având efectul de a face totul să pară aproape ireal. Smocurile de iarbă erau luminate cu un verde atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ski. Nu îmi place spanacul, seara de duminică, gripa și ploaia rece de toamnă. Am primit de la părinții mei o grămadă de daruri. De la mama am moștenit sensibilitatea și felul special de a-l pronunța pe r, iar de la tata optimismul și bucuria de a trăi. Îmi doresc ca și în viitor să merg cel puțin la fel de bine la școală, pentru a-mi alege mai ușor drumul în viață. Asta sunt eu și mă simt bine așa! Eu mă numesc Delia
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
debara pe care o numeam pod, am apucat vechiul cufăr maroniu care-i aparținuse tatălui lui Judy și l-am adus, cu greu, în jos pe scări, până în fața dormitorului. Trebuia să mă abțin să nu fluier - mă cuprinsese un optimism surescitat; un sentiment extraordinar cum că avea să se întâmple ceva minunat. Am deschis cufărul și, cu vreo două drumuri, am transferat în el hainele, țâțâind un pic la mine și la propria-mi prostie de a nu fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cocheta cu budismul, se ducea la un psihoterapeut de 16 ani Încoace. Phil o implorase să se ducă la terapeut - deși acum recunoștea că ajunsese să regrete asta amarnic. Pe vremea aia i se părea imposibil să ții pasul cu optimismul constant al lui Ronnie și felul ei entuziast de-a se Încăpățâna să creadă că „universul Îți va da orice vrei“. Spunea că era ca și când trăia În casă cu „blestematul de Dalai Lama“. Îi spusese lui Ruby că se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]