21,114 matches
-
care dezmiardă fața blondului Adonis. Însoțitorul declară însă că el aparține definitiv lumii reale și că nu se poate hrăni cu imaginația: dumneata, domnul meu, care cugeți cu capul unei generațiuni dispărute și care ești un anacronism în carne și oase, îmbrăcat pe deasupra cu o manta cât toate zilele, poți prea bine privi lucrurile numai pe partea lor poetică; eu însă, care am cinstea de a fi om din timpul meu, cu o simplă venghercă de doc pe spate, am nevoie
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
unde a scris și câteva rânduri emoționante. “Party for... Dragobete! Să-mi vindeci viața cu o mișcare de deget, Să-mi atingi inima cu dinții surâsului tău,/ Să mă urăști cu scrumul clipelor arse împreună,/Să-ți unduiești carnea pe oasele versului meu", a scris Andreea Esca.
Esca, surprinsă între așternuturi. Imaginea a ajuns pe internet () [Corola-journal/Journalistic/44109_a_45434]
-
Chemând-o pe nume, încet, în întunericul înghețat, își aminti de dimineața în care făcuse același lucru în bucătărie, iar ea nu-l auzise. Însă de data aceasta îl auzi. - Da, vă rog, spuse. Doar atât. Se ridicase în capul oaselor și-l privea fără mirare și fără urmă de somn pe chip, ca și cum n-ar fi fost adormită cu câteva clipe mai devreme și i-ar fi așteptat vizita. Avea o expresie liniștită în privire și un zâmbet dulce pe
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
a lungul timpului 1. Iulie 2008: ICR New York organizează o expoziție a unor artiști români, în care sunt prezentate lucrări cu caracter pornografic și cu tentă antisemita, printre care un ponei roz tatuat cu o zvastica și sodomizat cu un os. 2. Iulie 2008: ICR Berlin declanșează scandalul „turnătorilor de la Academia de Vară”: Herta Müller și Richard Wagner, scriitori germani născuți în România, au contestat prezenta în calitate de conferențiari ai Academiei de Vară a ICR Berlin a lui Sorin Antohi și Andrei
Controversele ICR. Cine sunt oamenii preşedinţilor Patapievici şi Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44194_a_45519]
-
foamea. Oamenii mărturisesc că se culcă flămânzi, după ce au primit ceai cu pâine sau două găluște ori un blid cu ceva „fără gust ori culoare”. „Am noroc că mai am o săptămână și plec, că altfel ajung acasă piele și os; tura asta am făcut foamea” - se bucură o doamnă aflată la muncă în Austria. Dorm cu șoarecii „Dormeam și cu soareci în cameră, fără a primi mâncare. Sau mâncând pe ascuns...”, a mai scris altcineva, povestind stratagemele la care a
Povești îngrozitoare ale îngrijitoarelor românce din Austria: Trebuia să spălăm pe jos cu chiloți folosiți () [Corola-journal/Journalistic/44324_a_45649]
-
ce-l atrag pe autor, acordă ororilor o aură sacrală. E un Dumnezeu veterotestamentar, autor al Genezei grandioase în pofida veșmintelor Sale pătate de sînge. Purtător inclusiv al mirabililor germeni de iubire: „Și ecoul iubirii care ne încălzește pîntecele/ și pune oasele în mișcare/ e tot un rest de la facerea lumii” (Păianjenul). Discursul lui Adrian Alui Gheorghe e un manifest demn de mare interes al revitalizării poeziei actuale. Adrian Alui Gheorghe: Cucuta, Postfață de Mircea A. Diaconu, TipoMoldova, 2011, 468 pag.
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
atât de împăcat. Am fost într-un loc unde se adunaseră mai mult de zece persoane gălăgioase care când, din oră în oră, deschideam gura să spun câte ceva tăceau și ascultau politicos. M-am simțit cumva, parcă cu moartea în oase și îmbălsămat. Bulevardul Brătianu, Bălcescu și cum îi mai spune e ca un Rhin în mijlocul orașului, de-a lungul lui. Rar îl traversez. E grozavă pensia, mă tot minunez. Dacă nu vrei să faci nimic - și nu vreau! - nimeni nu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4632_a_5957]
-
și omor. Dar nu pot", mărturisea Oana Speranța Stoica. Tânăra vrea să trăiască, deși de o viață se luptă cu o boală cruntă, care te înspăimântă numai prin numele său: epidermoliză buloasă distrofică. O maladie rară, care îi mănâncă pielea, oasele și dantura, care face ca trupul fetei să fie un vulcan de durere, care a lăsat-o fără degete și palme. La un moment dat, și-a dorit să pună punct suferinței și ar fi vrut să moară, dar a
Drama prin care trece o româncă. Suferă de o boală care îi macină pielea și oasele () [Corola-journal/Journalistic/46506_a_47831]
-
cu cei rămași acasă, personajele lui Vancu sunt niște copii dispuși mereu să se bucure de... micile plăceri ale morții: „Noi, cei visați de voi, ne înroșim de fericire/, ne coacem la căldura visului vostru, se umflă încet-încet carnea pe oase/ până când, poc! ca o floricică de porumb/ înflorește carnea în care am învățat să urâm,/ sărind din tigaia de sicrie și pocnind/ din capacul cerului. El ridică din când în când/ capacul tigăii și privește fluierând bucuros/ cum se rumenesc
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
a născut la Madrid în 1975. A studiat Filologie Hispanică și Filozofie. A predat la Bowdoin College (SUA), iar în prezent scrie și colaborează la diverse publicații, inclusiv la ziarul „El País”. În 1998 scrie El hueso que más duele (Osul cel mai dureros, Premiul Ramón J. Sender), în 2001 i se publică romanul La hermana de Katia (Sora Katiei, Finalist al Premiului Herralde de Novela, trad. ro. Luminița Voina-Răuț, Editura Vellant, 2009), în 2002 publică volumul de povestiri La recta
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
Marius Manole și Medeea Marinescu vor putea fi văzuți împreună pe scenă la Green Hours. Spectacolele “Aici nu se simte” cu Lia Bugnar și Marius Manole și” Oase pentru Otto” cu Medeea Marinescu și Lia Bugnar au loc vineri, 14 februarie ora 22:00 și sâmbătă 22 februarie, ora 22:00 la Green Hours, Calea Victoriei 120. Locurile sunt limitate de aceea este recomandată rezervarea la numărul de telefon
Marius Manole: Aici nu se simte () [Corola-journal/Journalistic/45737_a_47062]
-
parodii, lumea caragialiană în întregul manifestărilor ei senzoriale, într-un impuls hedonic și empatic clar, ilustrat de poemul La Dobrogeanu Gherea: „Cu ce rămîi din pulpa de vițel / pe care ai tranșat-o în folosul / clienților, și-ai aruncat și osul / la câinii care, -gară, n-au alt țel // decât acesta?... Judecă nițel / și-ai să constați că lucru-n sine-i grosul / jambon, din care, -acum, ai doar mirosul / rămas pe luciul lamei de oțel // a gîndului-cuțit... Un damf de
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
motivație naratologică. Reduse la niște scheme, personajele n-au culoare și nu se reține nici un caracter. Majoritatea par într-adevăr niște umbre ale discursului auctorial. Bunica Antonia, autoarea de drept a teoriilor apocaliptice, nu e un „personaj în carne și oase”, dacă mi se permite exprimarea paradoxală, ci mai degrabă o perspectivă, un unghi de vedere abstract. Când își dă seama că le lipsește tocmai viața, prozatorul întoarce cheițele personajelor-păpuși până la capăt, defectând de tot mecanismul. „Umanizările” sunt forțate, urmând o
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
organizații occidentale în scopuri de spionaj, țărani care refuzaseră să se înscrie în colectivă, foști politicieni sau ziariști de dreapta (Nichifor Crainic, Mircea Grigorescu), luptători refugiați în munți și alții. S-ar părea că frica nu le intrase încă în oase tuturor și, mai ales, oamenilor simpli de la țară, care îi hrăneau sau găzduiau pe fugari. Ion Ioanid și alții au avut parte de astfel de gesturi de omenie. Cînd Securitatea prindea de veste, îi aresta și-i arunca după gratii
Omisiunea de denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4361_a_5686]
-
acolo sunt prinse cel mai adesea păsările. Dacă vă lipsesc aripile, luați-le pe ale altora și veți ajunge la țintă; cel mai bun luminator e cel mai de sus6. Fiți precum struții care înghit pietre fierbinți, ca șerpii devorând oasele cele mai tari, ca salamandrele care se aruncă în foc, ca liliecii care nu se arată ziua; într-adevăr, uimitoare pasăre e liliacul!7 Frați întru adevăr, omul cel mai bogat e acela ce merge spre ziua de mâine, iar
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
american și a mentalităților frivole, a concepțiilor fără rădăcini în filosofia clasică, bărbat masiv, impunător, pedagog cu autoritate, cu influență asupra multor oameni de știință și politicieni importanți, trăise în dezacord cu principiile pe care le profesa: sibarit până în măduva oaselor, iubea luxul, se lăsa în voia pasiunilor lui, era homosexual, adora și răsfăța un play-boy practic acerebrat și, culmea ororii pentru conservatorii care vedeau în el o călăuză, era ateu. De murit murise de SIDA, nu, așa cum se anunțase, de
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]
-
Paul Miron, începînd cu arestarea la vîrsta de 15 ani, în lotul Valeriu Gafencu, cînd a trecut prin experiența lanțurilor la picioare (baterea niturilor în cătușele de la glezne fiind o experiență greu de uitat, alunecarea ciocanului cîțiva milinetri însemnînd zdrobirea osului), apoi cei trei ani de închisoare (la Galata, Vaslui, Ploiești, Aiud și Alba Iulia), continuînd cu fuga din țară în 30 octombrie 1944 și terminînd cu toate activitățile cărora li s-a dedicat în Occident (editarea dicționarului german-român al lui
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
fi, deci; cerneala însă îmi lipsește, așa încât sunt nevoit să mă slujesc de ce se nimerește - azi, spre exemplu, mi-am dat jos câteva zgaibe de pe cot și cu asta am scris ce se vede, sânge întins pe hârtie cu un os de rechin. Sângele apă nu se face, după cum se spune, eu zic că tot așa nici terciul - personal nu văd de ce ar fi mai special și mai simbolic sângele pentru treaba de care m-am apucat. Dac-aș avea o
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
a prozei sale. Face parte din generația de romancieri lansați după Revoluția din 1974 și e considerat cel mai valoros scriitor portughez contemporan. Debutează în 1979 cu Memória de Elefante. Urmează o serie de romane care îl consacră, printre care: Os Cus de Judas (1979), Conhecimento do Inferno (1980), Explicaçăo dos Pássaros (1981), Fado Alexandrino (1983), Întoarcerea caravelelor (As Naus, 1988; Humanitas, 2003). În 1992 publică Ordinea naturală a lucrurilor (A Ordem Natural das Coisas; Humanitas Fiction, 2008), roman pentru care
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
să-i vină să creadă și tăcând atunci când săpăliga i-a despicat un umăr, celălalt umăr, un picior, insistând - Stăpâne încă din supunere și din obișnuință, bunicul - Ce-nseamnă asta? și calul legat de belciug agitându- se din pricina mirosului de oase, bunicul îngenuncheat în curte, bunicul culcat - Idiotul tucanii în debandadă, unul dintre țărani - Isuse iarba înclinându-se cu un murmur negru și bunicul umilindu-te cu fața răvășită - Idiotul cu un nasture de aramă închizându-i gâtul, tata fără să
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
lemn, ca la școlile de altădată, un dulap. Parcă împrumutat de la Gaev. Turnanta se oprește. Nu se mai tînguie nici violoncelul. Sașa șterge oglinda care îi refelctează chipul și, din prezent, alunecăm spre trecutul copilăriei. Apare Bunica. În carne și oase. Tunînd și fulgerînd. Aruncînd cu injurii în stînga și-n dreapta. Aceleași, mereu aceleași. Semn că nimic nu se schimbă de la o zi la alta, de la un an la altul. Din haosul de pe scenă se naște Bunica. Pentru că Ea este
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
Covrig Roxana Angajații de la Apa Nova au descoperit un craniu și mai multe oase dintr-un schelet lângă Palatul Cotroceni, vizavi de Poarta Marinescu. La fața locului au ajuns polițiștii de la Capitală.
Descoperire MACABRĂ lângă Cotroceni by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/58199_a_59524]
-
a Securității. În cea de-a doua se simte un „altcineva”, o „stranie ființă” despre care afirmă că „nu sunt sigur cînd și dacă voi scăpa vreodată”; în reformularea mea - ar fi ca și cum Dorin Tudoran, în actuala deplinătate a cărnii, oaselor, sufletului și minții sale, nu s-ar putea desprinde de „Tudorache” (numele său de cod DUI - Dosar de Urmărire Informativă) - fătul ce se zbate în coșmarurile sale, necurățat de mizeriile cu care a fost extras din placenta Securității. Securitatea - între
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
de fulgere” (Neliniștea minții lumina). Nu absentează nici o figurație bisericească, astfel dozată încît să nu dăuneze ansamblului măcar „eretic”, dacă nu pur și simplu impiu: „Aripi de înger / bat în aripile noastre / care se desprind de fier/ ca rugul de pe oase. Și noi ne-am așezat pe prund / sub lacrimi de profet” (Aripi unite). Liviu Georgescu ni se relevă în felul acesta ca un poet român, factor ce nu poate decît a-i susține originalitatea.
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
Ruxandra Cesereanu Verbul a sabatiza nu există, dar eu l-am inventat în 2006 pentru a celebra întâlnirea în carne și oase cu Ernesto Sábato, autorul capodoperei Despre eroi și morminte și a celorlalte două cărți celebre - Tunelul și Abaddon, exterminatorul. Mi-a plăcut să cred că verbul a sabatiza conținea felul de a scrie al marelui scriitor argentinian, cu ale sale
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]