KorAP: Find »[drukola/base=ostaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...154 >

3,831 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

-și că avea să-și unească forțele cu cele de la castelul principal din Ichijogadani și să-și măsoare, Încă o dată, puterea cu armata lui Nobunaga, Într-un alt loc. Încă pe drum, se Întâlni cu cei douăzeci de mii de ostași pe care Asakura Yoshikage Îi trimisese În goană să Întărească apărarea Castelului Kanegasaki. Am făcut-o lată! Își spuse Kanegasaki, regretând că urmase sfatul inamicului, dar era prea târziu. — De ce ați părăsit castelul fără luptă? strigă Yoshigake, furios, dar fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
aducând În tabăra lui, la plecare, arme de foc, pulbere și alimente. În timp ce puneau jos proviziile și plecau, păreau că aduc ofrande la un mormânt. Apoi, din zori și până la amiaza zilei de după fuga lui Nobunaga, cei nouă mii de ostași aflați sub comanda lui Katsuie, Nobumori și Shonyu reușiră să se salveze. Când văzură acest lucru, forțele clanului Asakura se repeziră să-i atace, iar Hideyoshi le lovi din flanc și le amenință din spate. Iar când forțele clanului Oda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Biwa. Alergați la fel de repede ca apa Însăși. Doar iuțeala ne mai poate scăpa! Nu le spuse să lupte. Era acel Hideyoshi care știa atât de bine să Își conducă oamenii, Însă nici chiar el nu se gândea să le ordone ostașilor săi flămânzi, care de două zile și două nopți nu se odihniseră, să respingă ambuscada unui număr necunoscut de călugări-războinici. Nu voia decât să-i ajute pe toți soldații jalnicei lui armate, până la ultimul, să revină În capitală. Și nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
respingă ambuscada unui număr necunoscut de călugări-războinici. Nu voia decât să-i ajute pe toți soldații jalnicei lui armate, până la ultimul, să revină În capitală. Și nimic nu era mai puternic decât voința de a trăi. La ordinele lui Hideyoshi, ostașii obosiți și Înfometați se repeziră spre mlaștină, alergând la vale cu putere stranie. Era o manevră negândită, care nu se putea numi nici strategie, nici măcar abandon de sine, căci călugării-războinici, ascunși În adâncurile pădurii, erau asemenea țânțarilor. Și totuși, goneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de la răsărit de Asai, erau Însă atât de reci, Încât tăiau carnea ca un cuțit, chiar și vara. Era Înainte de ivirea zorilor. Nobunaga, În fruntea unei armate de douăzeci și trei de mii de soldați, plus Încă șase mii de ostași ai clanului Tokugawa, Își desfășură oamenii pe malul răsăritean. De la miezul nopții trecute, forțele unite ale clanurilor Asai și Asakura - numărând cam optsprezece mii - se apropiaseră, treptat, dinspre Muntele Oyose. Ascunzându-se după casele de pe malul apusean al râului, așteptau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
malul opus, și Începură să coboare, treptat, spre aval. Privind Înapoi, Însă, văzură că soldații lui Tamba se strângeau deja În jurul cartierului general al lui Nobunaga. — Atacați-le flancul! Cu acest urlet, soldații clanului Tokugawa săriră, din nou, În râu. Ostașii lui Tamba crezură, chiar și când se apropiară, că erau aliații lor, care coborau În apă de pe malul de apus. Cu Kazumasa În frunte, samuraii din Tokugawa se repeziră În regimentul lui Isono Tamba. Conștient, dintr-o dată de prezența inamicului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Ieyasu era singura piesă care fusese plasată Într-un punct vital. „Nu e nici un pericol ca Nobunaga să lase piesa asta să moară,“ Își spuse Ieyasu. Oamenii lui Ittetsu Îi urmau pe cei ai lui Hideyoshi. În sfârșit, năvăliră și ostașii lui Ikeda Shonyu. Dintr-o dată, cumpăna bătăliei se schimbă, iar clanul Oda Învingea. Forțele lui Asakura Kagetake se retraseră mai mult de trei leghe, iar cele ale lui Asai Nagamasa fugiră, În grabă, spre Castelul Odani. Din acel moment, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
s-a Întors acasă cu o asemenea repeziciune, Încât generalii din diversele lui unități s-au Întrebat dacă nu cumva se Întâmplase ceva În Gifu. Firește, strategiile marelui stat major nu sunt Înțelese de ofițerii și soldații de rând. Printre ostași circula acum zvonul că Hideyoshi susținuse cu tărie să ocupe castelul principal al clanului Asai, de la Odani, și să-i lichideze, odată pentru totdeauna, dar Seniorul Nobunaga nu fusese de acord. În schimb, chiar a doua zi, Îl numise pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
se Înălța fum. La căderea nopții, vântul se Înteți. Clopotul care se auzea, de obicei, din Templul Mii, tăcea. Sunetul cornului răsturnă peste colină și soldații răspunseră cu strigăte de luptă. Carnagiul dură din acea seară până În zorii zilei următoare. Ostașii clanului Oda sparseră baricadele pe care călugării-războinici le clădiseră de-a latul trecătorilor, În drum spre vârful muntelui. Valea era plină de fum negru, iar flăcările urlau peste tot muntele. Privind În sus de la poale, peste tot, pe Muntele Hiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
era obligat să aștepte până În Luna a Zecea pentru a părăsi provincia Kai. În curând, zăpada avea să-i Închidă granițele cu Echigo, așa că scăpa de grija lui Uesugi Kenshin. Armata lui de vreo treizeci de mii de oameni conținea ostași recrutați de pe domeniul său, care includea provinciile Kai, Shinano, Suruga și partea de miazănoapte din Totomi, răsăritul provinciei Mikawa, apusul provinciei Kozuke, o parte din Hida și regiunea de miazăzi din Etchu - pământuri care produceau aproape un milion trei sute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Încă! Așteptați să dau ordin! Aruncătorii cu praștia din linia Întâi a inamicului jucaseră rolul de pionieri, deschizând o cale de atac pentru forța principală. Prin urmare, deși corpul de Mizumata nu era excesiv de Înfricoșător, În spatele lor Își așteptau rândul ostași aleși pe sprânceană. Se vedeau steagurile corpurilor Yamagata, Naito și Oyamada, cunoscute pentru valoarea lor chiar și În sânul armatei din Kai. „Se pare că Încearcă să ne provoace, trimițându-i pe Mizumata,“ cugetă Tadatsugu. Înțelegea strategia inamicului, dar aripa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
strigăte mândre de victorie când, la fel de brusc, corpul Oyamada o luă pe un drum ocolit și Înaintă spre flancul forțelor din Oda - a doua linie a trupelor defensive Tokugawa - cu caii Împrăștiind nori de praf. Cât ai clipi din ochi, ostașii clanului Tokugawa fură Încercuiți de enorma armată din Kai, ca Într-o roată de fier. Ieyasu stătea pe o movilă și privea liniile oamenilor săi. „Am pierdut,“ Își spuse. „Era inevitabil.“ Privind drept Înainte, Torii Tadahiro, generalul armatei Tokugawa, aflat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Își opri calul. — Ridicați stindardele. Ridicați stindardele și adunați oamenii, ordonă el. Noaptea se apropia cu repeziciune, iar ninsoarea se Întețea mereu. Vasalii lui Ieyasu se strânseră lângă el și sunară din cornuri. Agitând steagurile comandanților, Își chemară oamenii. Treptat, ostașii armatei Învinse se adunară În jurul lor. Toți erau scăldați În sânge. Totuși, corpul de armată al lui Baba Nobufusa și Obata Kazusa din oștirea provinciei Kai știa că grosul trupelor inamice era acolo și Începură foarte repede să preseze cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
sub semnul Îndoielii. Crezând că sunase sfârșitul clanului Tokugawa, o luară la fugă, strigând, spre sunetul puștilor, pregătiți să moară În luptă, fără nici cea mai mică speranță. În timp ce un grup se Înghesuia pe poartă, aproape se ciocniră cu câțiva ostași călări, care intrau În galop. Dincolo de orice așteptare, călăreții erau proprii lor comandanți, care se Întorceau de la bătălie, iar strigătele jalnice ale soldaților se transformară În strigăte de bun venit, În timp ce-și agitau săbiile și lăncile, conducându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
dimineața celei de-a șaisprezecelea zile din acea lună, ajunseră pe front. Caii din tot satul Începură să necheze, În timp ce norii se arătau În lumina dimineții. Drapelele foșneau În vânt, iar cornul suna cu putere, auzindu-se până departe. Numărul ostașilor care porniseră În dimineața aceea din cetatea Okazaki era, Într-adevăr, enorm, iar oamenii din mica provincie Îi priveau, cu uimire. Erau atât ușurați, cât și invidioși pe numărul de trupe și echipamente adunate de puternica provincie cu care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
numără peste douăzeci de mii; Kikkawa conduce cam șaisprezece mii de oameni. În plus, armata lui Ukita Naoie li s-a alăturat cu cincisprezece mii de oameni, așa că, toate forțele nu pot avea mai puțin de cincizeci de mii de ostași. Pentru a tăia comunicațiile Între Kozuki și aliații săi, armata inamică sapă un șanț lung peste vale și ridică palisade și bariere. Mai au și cam șapte sute de corăbii de război, care navighează pe apele Harima și Settsu, și par

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
lor situație, unii recitau ei Înșiși poezia, fără să-și dea seama. Toți, erau soldați, departe de casă, care se gândeau la mamele, la copiii, la frații și la surorile de la care nu mai aveau nici o veste. Nici chiar inimile ostașilor care nu aveau la cine să se Întoarcă nu erau făcute din piatră și se lăsau pradă sentimentelor evocate de koto. Nici unul nu-și putea stăpâni lacrimile. În adâncul sufletului, Goto simțea același lucru ca și oamenii săi, dar când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
aproape albe, În acea pașnică Înserare de primăvară dintr-o provincie montană. Armata porni Înainte de sfârșitul zilei. Grăbiți de soarele care asfințea, cinci mii de oameni porniră pe Drumul Fukushima și, până la căderea nopții, din Nirasaki plecaseră aproape zece mii de ostași. — Cu atât mai bine! Ne-a făcut să Înțelegem cât se poate de limpede că ne-a trădat. Dacă nu se Întâmpla asta, s-ar fi putut să nu sosească niciodată ziua În care să-l dobor pe acest trădător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
se Înălțau, tot mai aproape, deasupra capetelor. Ajunși În citadela principală, cei doi emisari Înțeleseră imediat că aceea era cea mai puternică dintre cele șapte fortărețe de la frontieră. Incinta castelului era spațioasă și, cu toate că Înăuntru erau postați peste două mii de ostași, domnea tăcerea. Datorită hotărârii lui Muneharu de a lupta, castelul mai găzduia Încă trei mii de refugiați civili În plus. Muneharu se decisese să reziste din acel castel talazurilor Învolburate ale armatei răsăritene. Kanbei și Hikoemon fură conduși Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Încă zece mii de oameni. Astfel, cu o forță combinată de treizeci de mii, Hideyoshi Înaintă, prudent, În Bitchu. După ce străbătu numai o leghe, se opri, așteptând rapoartele cercetașilor; după alte două leghe, se opri din nou, pentru o recunoaștere. Toți ostașii auziseră veștile despre strălucitele victorii din Kai, așa că, Înaintarea aceea precaută Îi frustra pe mulți. Unii declarară În grabă că fortărețele și Castelul Takamatsu puteau fi capturate dintr-un singur avans rapid. Când Înțeleseră condițiile reale ale câmpului de luptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cu toate forțele ar fi un risc prea mare. Pe de altă parte, ne-am putea resemna cu o campanie lungă, asediind castelul fără a ne grăbi, dar și În formula asta, există mari primejdii. Cei patruzeci de mii de ostași din provincia de origine a clanului Mori pot să sosească, atacându-ne din spate, iar atunci am fi prinși Între ei și oamenii din Castelul Takamatsu. — De-asta sunt atât de deprimat În acest anotimp ploios. N-ai nici o idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de oameni care-și mânuiau sapele și cărau pământul ca furnicile nu se simțeau deloc Încurajați. Mai mult, termenul pe care-l impusese Hideyoshi era foarte aproape. Zi și noapte ajungeau la el mesaje urgente. Cei patruzeci de mii de ostași ai clanului Mori se despărțiseră În trei armate, sub comanda generalilor Kikkawa, Kobayakawa și Terumoto, care se apropiau de hotarul provinciei, cu fiecare oră. Kanbei supraveghea lucrătorii. Epuizați de atâtea ore de muncă, zi și noapte, unii abia se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
s-o Încheie la timp. Trecuseră paisprezece zile din cea de-a șaptea zi a Lunii a Cincea, când Începuse munca. Proiectul se realizase În două săptămâni. Într-a douăzeci și cincea zi din Luna a incea, cei patruzeci de mii de ostași ai clanului Mori, sub comanda generalilor Kikkawa și Kobayakawa, ajunseră la frotieră - a doua zi după ce Împrejurimile Castelului Takamatsu fuseseră prefăcute Într-un lac noroios. În dimineața de douăzeci și unu, Hideyoshi stătea cu generalii săi la comandamentul de pe Muntele Ishii, admirându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de nori acopereau o parte a cerului dinspre miazănoapte, dar soarele, care apunea Încet, continuă să usuce munții și văile râurilor din Tamba, până În asfințit. Orașul Kameyama era acum complet pustiu. Soldații și căruțele care se Îngrămădiseră pe străzi plecaseră. Ostașii, ducând arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș Într-o coloană prelungă, cu capetele Încinse În căștile de fier. Orășenii se Îmbulzeau pe marginile drumurilor pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
lui Hachiman, zeul războiului, Mitsuhide și generalii săi ieșiră echipați strălucitor, În razele piezișe ale soarelui la apus. Mitsuhide Își trecu În revistă trupele care, laolaltă, arătau ca un zid de fier. Fiecare soldat ridica ochii la trecerea lui Mitsuhide, ostașii de toate gradele simțindu-se mândri de a lupta sub comanda unui atât de mare general. Mitsuhide purta o armură neagră cu fir verde deschis, pe sub o mantie de brocart alb cu argintiu. Sabia sa lungă și șaua erau lucrate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]