4,332 matches
-
conduse de un "supraom" posesor al scînteii divine. Însă, pe de altă parte, exaltarea poporului îi folosește pentru a descalifica vechiul naționalism de stat, și odată cu acesta, însuși statul liberal. În 1919, primul program al Fasciei italiene își manifestase deja ostilitatea față de statul burghez și, în 1921, programul Partidului fascist reafirmase ideea că sentimentul național aparține tuturor italienilor, în sens colectiv. Proiectul nazist merge mai departe de atît. El urmărește să distrugă statul de drept clasic, considerat drept obstacol în calea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
asemenea, cu o convingere democratică încă liberă și pluralistă. Problema se va descîlci începînd cu 1934, la inițiativa Partidului comunist francez care se preocupă într-un alt mod de pagubele provocate de acest amalgam care tinde să strivească cu aceeași ostilitate pe democrații moderați, pe socialiști și pe naziști, toți repudiați în aceeași clasă a "trădătorilor sociali". În mai 1935, semnarea pactului franco-sovietic va confirma faptul că schimbarea se prefigurează de acestă dată la Moscova, urmînd ca revirimentul Internaționalei comuniste să
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acuzațiilor formulate la adresa revistei, ci influența pe care Eugen Barbu continua să o exercite asupra a redacției, cel mai vehement critic fiind Eugen Jebeleanu pentru care Luceafărul devenise "o foaie imundă, o rușine a literaturii". Eugen Barbu a reacționat în fața ostilității deschise prin publicarea romanului Principele în care se regăseau ca personaje literare toți cei care contribuiseră la marginalizarea sa. Dar bucuria revanșei a fost de scurtă durată, deoarece la scurtă vreme Eugen Barbu s-a confruntat cu prima acuzație plagiat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din partid, în martie 1950, deoarece opera lor suferise de "exces de formalism". Printrei ei se numărau Zaharia Stancu, Eusebiu Camilar, Lucia Demetrius, Coca Farago, Alexandru Kirițescu, Cicerone Teodorescu, Victor Tulbure ș.a.6. În opinia Anei Pauker, care manifesta o ostilitate deschisă față de intelectualitatea umanistă, cei excluși puteau să scrie și dacă nu erau membri de partid: "Trebuie să le explicăm că și în Uniunea Sovietică sunt scriitori care nu sunt membri de partid ca [Ilya] Ehrenburg și alții"7. Vulnerabilizarea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
după ce fusese refuzat de editurile "Cartea Românească" și "Eminescu"50. În ciuda celor două mii de observații venite din partea cenzurii, romanul a fost în cele din urmă publicat la Iași, fiind premiat de Uniunea Scriitorilor. Personaj incomod, N. Breban a rămas, în ciuda ostilității deschise a regimului, credincios visului său "estetic absurd" de a scrie literatură. Complicități și servituți Amestecul direct al lui Ceaușescu în administrarea lumii literare a însemnat un val de complicități și servituți. Cereri de audiențe, scrisori, memorii s-au revărsat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
exterioare" ostile cu propriile arme. Ambalarea eforturilor românești de distanțare într-un discurs ideologic similar cu acela al ultimilor ani ai lui Stalin în URSS era menită să reducă din tensiunea acumulată între Ceaușescu și liderii de la Moscova. Confruntat cu ostilitatea sovietică crescândă, pe care vizita la Moscova din mai 197043 o va face și mai evidentă, cu necesitățile imediate ale imensului program de modernizare economică a țării, dar și cu pericolul devierii societății de la socialismul ortodox, pe care îl generase
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
rând pe colaborarea cu PCR și Securitatea pentru a compensa, cu sprijinul unei forțe exogene, un deficit de putere simbolică, acumulabilă în jocul de posibilități al câmpului profesional. Există, apoi, un grup al celor care își proclamă, deschis sau semideschis, ostilitatea față de o astfel de strategie și care încearcă să păstreze instanțele de consacrare literară sub controlul exclusiv al profesiei. Într-un astfel de câmp divizat, pe care se grefează tradițiile de patronaj profesional provenite din perioada pre-comunistă32, strategiile de acumulare
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se grefează tradițiile de patronaj profesional provenite din perioada pre-comunistă32, strategiile de acumulare a capitalului simbolic pot funcționa, în anumite momente, într-un mod paradoxal 33. Lui Marin Preda, alianța din anii '60 cu grupul independentist, aflat în relații de ostilitate cu cel colaboraționist îi aduce, în 1968, funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, ceea ce îl transformă, din simplu scriitor consacrat, în actor al instanțelor de consacrare profesională. În 1970 este numit și director al Editurii Cartea Românească, editură patronată de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
periculoși pentru că nu opun catehismului revoluționar și ideologiei comuniste lăcomia și venalitatea proprii clasei burgheze. Bazilescu, directorul tipografiei, Manicatide, proprietarul de cai de curse, Vasilescu, fostul ofițer devenit contabil și speculant, își apără interesele financiare. Chiar dacă motivațiile lor sunt impure, ostilitatea lor față de regim se justifică în ochii cititorului prin dorința de a-și conserva privilegiile, de a păstra status quo-ul. În ceea ce-i privește pe falșii profeți, aceștia atacă tezele revoluționare, le pun la îndoială legitimitatea și validitatea morală și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care rămân sau devin imobile, în puterea legii. Drepturile reale imobiliare s-au aflat și se află, cu prioritate, în atenția legiuitorului român, având în vedere importanța socială sporită a bunurilor imobile, dar și gravele degradări și restrângeri din trecut. Ostilitatea legiuitorului socialist față de proprietatea privată apare mai evidentă în regimul juridic al circulației imobilelor care a fost îngrădit din ce în ce mai mult, pe plan legislativ, dar și administrativ. Formalitățile excesive și restricțiile în dobândirea dreptului de proprietate imobiliară au debutat prin considerarea
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
la căderea lui El de pe tron. pământ, ceea ce poate fi interpretat ca o castrare a "Părintelui zeilor". Ipoteza este plauzibilă nu numai pentru că, în conflicte asemănătoare pentru suveranitate, Ouranos și zeul hurrit/hittit Anu sunt castrați, dar și pentru că, în ciuda ostilității pe care o arată față de Baal, El nu va încerca niciodată să-și recupereze poziția supremă, nici chiar când va afla că Baal a fost omorât de Moț28. Căci în vechiul Orient o asemenea mutilare privează victima de suveranitate. De
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
corporațiilor și societăților. (Spațiul din fața celorlalte biserici nu era - și nici acum nu e - potrivit pentru așa ceva.) Asemenea evenimente o ridicau în ochii publicului. Fapt ciudat, în cele două versuri despre catedrală, Bacovia lasă să se întrevadă un soi de ostilitate față de ea. Motivul? O simțea dominantă nu numai în spațiu, ci și în conștiințe. Reacția sa era a unui intelectual dintr-o generație materialistă, dar și a unui spectator imun la parăzi și discursuri. Cei o sută de metri (sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai insistent spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, „secol de progres și industrie”, cum îl definea, sarcastic, Macedonski. Scris sau rostit, el apare din ce în ce mai mult ca un termen negativ, virulent, acuzator, propriu îndeosebi celor revoltați, prin care se exprimă nemulțumirea, ostilitatea, disprețul atît față de mentalitățile și moravurile învechite, cît și de cele contemporane, cînd sînt exagerate. Orice ineleganță, orice revendicare sau tendință excesivă, orice vine în contrast cu „normalul” e taxat de „barbar”. Arghezi depista „barbaria” în „pornirea [modernă, brutală n. m.] de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
clasa politică va fi asimilată curînd cu jaful, corupția și trîndăvia. Și aproape tot ce va emana de la autorități va fi perceput ca ofensă a bunului simț și cinism. La rîndul ei, neputința de a corecta „inversiunile” a împins la ostilitate și sarcasm. Cuvîntul se întîlnește de numeroase ori în presa și literatura vremii, inclusiv la Bacovia. Sarcasmul e una din expresiile cele mai clare ale contrastelor, clivajelor și rupturilor. După el nu mai pot urma decît anarhia și revolta. „Zborul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
legii Helms Burton, ce penaliza companiile străine care făceau comerț cu Cuba care au avut drept rezultat descurajarea oricăror tentative de dialog serios între Washington și Teheran 218, într-o perioadă în care relațiile americano-iraniene erau blocate la stadiul de ostilitate reciprocă. Administrația Clinton a adoptat față de Iran o politică de dublă izolare (îngrădire) promovată de Martin Indik, asistentul președintelui pentru Orientul Apropiat și Asia de Sud Est, și Anthony Lake, consilier de securitate națională cu scopul împiedicării simultane a Iranului și Irakului
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Nord, iar Japonia și Australia recurg la represalii economice. Phenianul reafirmă în fața ONU, că programul său nuclear are ca obiectiv asigurarea autoapărării, și, ulterior anunță că intenționează să efectueze un test nuclear pentru a-și consolida capacitatea de autoapărare în fața ostilității Statelor Unite, test, pe care, de altfel, la scurt timp (o săptămână), a declarat că la efectuat cu succes. Primul test subteran al unei arme nucleare, realizat de Coreea de Nord, declanșează două reacții noi pe scena internațională: Kremlinul declară că testele nucleare
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
morți și atribuit Coreei de Nord), aceasta a anunțat (28 iunie 2010) că-și va întări arsenalul nuclear, fără a preciza însă mijloacele, că își va consolida dispozitivul de disuadare nucleară într-un mod nou pentru a răspunde politicii de ostilitate persistentă a Statelor Unite și amenințării militare. În plus, în decembrie 2010, Coreea de Nord a avertizat că activitățile de cooperare dintre SUA și Coreea de Sud (exerciții de artilerie efectuate ca urmare a tensiunilor dintre cele două state coreene) ar putea conduce la un
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Havel și față de Forumul Civic, reproșându-i acestuia că nu constituie o "platformă electorală pentru lupta împotriva comuniștilor" (SPR-RSČ, 1990: 1). Cu toate acestea, o serie de elemente de șovinism și autoritarism, precum sprijinirea unui profil puternic de președinte sau ostilitatea afișată față de muncitorii africani sau vietnamezi, pot fi detectate încă de la primele documente programatice ale partidului, și chiar în discursurile și luările de poziție ale lui Sládek. În iunie 1990, la alegerile parlamentare cehe și cehoslovace, atât KS-SB cât și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care credea că nu sunt reprezentate așa cum trebuie de ÖVP. Un bun exemplu în această privință este marea reformă a pensiilor din 2003. O propunere a guvernului de a tăia substanțial din viitoarele pensii ale muncitorilor a fost întâmpinată cu ostilitate, în special de sindicate și de partidele de opoziție. Drept urmare, până și FPÖ a cerut ca sistemele de pensii ale altor categorii, așa-numitele categorii "privilegiate" (funcționari civili, muncitori feroviari, fermieri), să fie armonizate cu sistemul de pensii pentru muncitori
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mari, față de 34% în 1986, în timp ce 80% s-au declarat independenți (Kenney, 2004: 47). Un alt studiu a descoperit că doar 17% din respondenții din Lima și-a exprimat încrederea în partidele politice din țară (Tanaka, 1998: 226). Într-adevăr, ostilitatea față de toți politicienii a crescut, mai ales printre săraci. Conform lui Aldo Panfichi (1997: 230), un studiu derulat în zece districte din Lima având o populație cu venituri mici a stabilit că... [...] exista o perspectivă negativă unanimă cu privire la politicieni. 90
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și le-a învins în campania din 1990. Deși Fujimori ar fi putut să negocieze formarea unor alianțe cu acele partide, astfel de alianțe ar fi însemnat să trădeze mandatul pe care-l obținuse din partea poporului. Deoarece exista o mare ostilitate publică față de congres, față de sistemul judiciar și de partidele tradiționale 12, o acțiune plebiscitară contra acestor instituții putea să mobilizeze mai bine sprijinul opiniei publice decât efortul de a negocia cu acestea (Cameron, 1997: 50). Într-adevăr, informațiile privitoare la
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
decât atât, nu numai instituțiile literare au fost ostile sau ambivalente față de formă, dar și întreaga lume a jurnalismului, specialiștii și academicienii. Începând cu anii '60, criticii din acest domeniu au început să aprecieze forma cu adevărat. În mod paradoxal, ostilitatea și ambivalența comunității jurnaliștilor - printre care se numără specialiștii și academicienii - se datorau acelorași motive, ca și instituțiile literare, mă gândesc. În ciuda intereselor diferite, ambele părți aveau același obiectiv: să pună bazele unei hegemonii critice, care avea ca efect indirect
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
practicii, în anii '20, și al apariției studiilor de comunicare de masă în anii '40, un studiu care a pretins, fără nici o îndoială, că jurnalismul îi aparține. În acest capitol voi pune în evidență dovezile istorice legate de ambivalența și ostilitatea critică, mai întâi asupra jurnalismului, ai cărui reprezentanți erau ferm convinși că acesta include atât modelul discursiv, sau informativ, cât și modelul povestirii, sau modelul narativ. Într-o anumită măsură, concluzia care se impune este aceea că jurnalismul literar narativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deciziile sale din trecut, dacă regulile impuse le-ar fi permis-o.” După ce s-au stins ecourile aniversării semicentenarului insulinei, lucrurile păreau să intre într-o acalmie din care aveau de câștigat numai canadienii. La Toronto, Paulescu era privit cu ostilitate, întrucât pericolul căderii de pe soclu a falșilor zei ai științei, urcați de ei acolo cu mare efort, devenea iminent. Lucrarea lui a confirmat multe dintre bănuielile pe care le aveam privind atitudinea canadienilor față de Paulescu, aducând argumente solide supozițiilor pe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
de perspectivă: pierderea libertății, a prestigiului și teama apariției complicațiilor cronice ale diabetului. Faza de revoltă, în care inacceptarea condiției sale existențiale de diabetic ia accente de protest relațional; pacientul, care se simte foarte frustrat din cauza diabetului, se dedublează simțind ostilitate față de medic sau de personalul medical, dar și față de membrii familiei. Este obsedat de ideea „De ce tocmai eu am făcut diabetul zaharat?”, desigur că numai ceilalți sunt de vină. Aceste sentimente, de frustrare și de revoltă se manifestă în plan
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]