2,905 matches
-
slăbită. Un corp oarecum puternic respinge În orice caz, parțial, otrava, adesea chiar pe locul inoculării. Se formează o umflătură și un puroi, parte Însă totuși rămâne În interior. Corpuri mai puțin puternice, de-abia pot acționa o respingere. Acestea otravă rămâne În cea mai mare parte În interior și tocmai acestea se vaccinează apoi Încă o dată, ba chiar de două ori, pentru că Înainte se făcuse „fără succes”. Consecințele, din nenorocire, sunt tocmai În asemenea cazuri mai dese și mai rele
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
Universitățile din Madrid și Leon și de la Institutul de lingvistică din Verano spun că la începuturile lumii a fost o limbă pe care ei au numit-o proto-sumeriană. Din aceasta au evoluat în timp Tăr-tăria, Sumer și proto-elamita, confirmînd că otrava indoeuropenismului este o fă-cătură la fel ca rămurica ei de aur latinitatea! Acești răi scriu că proto-sumeriana este substratul lingvistic cel mai vechi al culturii europene dar dacă ar ști că limba română are 2976 de cuvinte identice sau foarte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
străini și venetici și așa au rămas pînă în anul 1947 cînd tătucul Satalin îndeplinid testamentul Marelui Monstru Bolșevic - Lenin - le-a făcut un cuib satanist cu speranța că șărpăria bolșevică a cazarilor mozaici pe care o stipendia, va răspîndi otrava comunismului în tot Orientul Apropiat. Oricît s-ar pupa ei în bot cu întunecatul Iahwe, în fața lui ivriții sînt ,,ca niște străini și venetici”. Uite că și Iahwiță mai scapă cîte un adevăr despre cei pe care i-a ales
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
sau de sudură matrimonială nu pot să spun, dar sigur erau din același neam arimin cum o dovedește istoria prin mulțimea izvoarelor care trebuie numai adunate într-o singură albie, și astfel nea-mul mioritic nu se va mai adăpa din otrava iudeo-satanistă și latrinist duhnitoare. În capitolul X, 61, Iordanes ne povestește despre vizita nepoftită a persanului Cirus (557-530 î.e.n.) - citîndu-l tot pe Pompeius Trogus - pe capul reginei geților Tomi-ris care nu l-a primit nici cu flori nici cu pupături
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
le-a mai făcut sau nu, ca în 1887. În toamna lui 1888 Veronica Micle își scoate un pașaport pentru a merge în străinătate, desigur, în vederea acestui tratament al lui Mihai Eminescu. Acum, în 1889, însă, în loc de băile pentru scoaterea otrăvii din trup se urmează același tratament, de data acesta cu mercur injectat. Moleșeala acestui trup robust, bine legat nu poate veni decât de aici. În sinceritatea (naivitatea?) sa, Doctorul Vineș spune că injecțiile mercuriale nu au influențat întru nimic mersul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de mare, adică băile de la Lacu-Sărat. Ea înțelege corect că se mărește doza cu singura condiție ca să se facă aceste băi care îl vor dezintoxica pe poet de mercurul asimilat. Gândește normal, ca omul de la țară: ai într-o parte otrava, adică mercurul și în cealaltă antidotul, sau leacul adică sulful dar mai ales băile; în acest caz este evident că antidotul este mai important decât otrava și la el te gândești mai întâi, adică asta este „principala părere a lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
poet de mercurul asimilat. Gândește normal, ca omul de la țară: ai într-o parte otrava, adică mercurul și în cealaltă antidotul, sau leacul adică sulful dar mai ales băile; în acest caz este evident că antidotul este mai important decât otrava și la el te gândești mai întâi, adică asta este „principala părere a lui Isac”. De unde să știe biata Hanrieta că acest Comitet de la Iași pregătește consultul medical din 14 iulie? în aceeași scrisoare a domnișoarei i se arată, probabil
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
altă parte, evaluează cauzele deciziei lui Chatterton de a se sinucide ca fiind "singurătatea și ambițiile dezamăgite". În anul precedent el meditase în scris asupra morții astfel: De vreme ce o dată doar putem muri, ce mai contează De-i funia sau jartiera, otravă sau pistol sau sabia, Boleșniță lin nimicindu-te sau brusca spargere A valvei cei arteriale din părțile ce-s nobile Care retează suferința vieții omenești? Deși sînt osebite în ce privește cauza, efectul e același Totul spre-o disoluție comună tinde. [Since
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de-a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea și prima parte a secolului al XIX-lea, poeții romantici au avut mare impact asupra conceptului de moarte. În 1770 Thomas Chatterton la vîrsta de 17 ani s-a sinucis folosind otravă, ceea ce romanticii au luat drept un exemplu viu de moarte prin alienare-moarte prematură în plin geniu orbitor [Alvarez 1972]. Tinerețea și poezia și moartea deveneau sinonime, fiecare dintre acestea fiind glorificate în scrierile lui Novalis și Jean Paul în Germania
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
material și spiritual, 1848).] "Voi cataracte aprige, voi șuvoaie de argint; Voi rîuri spațioase, de salcie acoperite cu lințoliu; Suiți-vă pe razele departe luminînd a' soarelui încoronat cu străluciri, Să ajutați îndoliații nouri ce distilează lacrimi. Voi aburi de otravă, peste capul meu zvîrliți-vă; Voi vipere colcăitoare, picioarele-mi înfășurați-le; Voi broaște,-împrăștiați-vă veninul pe cărarea-mi; Voi meteori nimicitori, străluciți asupră-mi. Voi anotimpuri împresurătoare, anul prindeți-l; Și interziceți răsăritul primăverii cu-ale ei splendori; Nu lăsați
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
prindeți-l; Și interziceți răsăritul primăverii cu-ale ei splendori; Nu lăsați grînele s-apară, cele ce viața o păstrează; Iar vijeliile muginde hăcuiască cerurile". Voi rîușoare lin lucind, încetați să curgeți, Ori lunecați, umflate cu o moarte certă și otravă". "Voi comete livide, dați foc la cerurile populateCăci - -mîța cea roșcată a domniței Betty a murit". The consuliad, an heroic poem / Consuliada, un poem eroic - "excrementele statului"; "zilele degenerate"; "ticăloșiile statului"; "un titlu l-a făcut infam de măreț"; "Sclav
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de munte spre a aduna cetele risipite și pentru a urma lupta până la sfârșit, pe când supușii lui cei mai de frunte, pileații, au preferat să moară în capitala care nu mai era a lor. Strânși împrejurul unui vas mare cu otravă au ales moartea în locul vieții fără libertate. Iar el încearcă din nou norocul armelor până când, fiind înconjurat din toate părțile și gata să cadă cu doi fii ai săi în mâinile vânătorilor romani, se străpunse cu sabia sa, lăsând învingătorilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sau dacă citeau un conținut legionar, dar am întâlnit și cazuri când cei „otrăviți” de o propagandă „tulburătoare de suflete”, citind o carte legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a lucra cu măiestrie. Să ne întoarcem la Hristos și vom birui. Azi suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pentru a izgoni pe Hristos din lume. „Să fim conștienți că numai întorcându-ne la legile creștine, chezășia supraviețuirii noastre ca Neam, vom fi noi înșine și urmași demni ai părinților noștri și ai glorioșilor noștri voievozi creștini.” SLAVĂ ȘI OTRAVĂ Dumnezeu ne poartă viața pe drum de foc, ca să ne reaprindă credința. Dreptatea nostră se zbate în lanțuri! Singura avere a legionarului este pătimirea și nu e puțină. Dar pătimirea-i „moneda” cea mai puternică cu care răscumperi păcatele și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pământul, pe legionari îi va găsi îngenunchiați la icoană la picioarele lui Hristos, iar pe cei slujitori materiei copleșiți de povara cărnii, slăvindu-se pe sine, lupi hulitori, îi va găsi pierduți în colbul sumbru al trecătoarelor bucurii, slavă și otravă. Sunt bătrân legionar și aceasta o mărturisesc cu reținere și teamă. Căpitanul spunea: „eu nu sunt legionar ci membru al Mișcării Legionare”, legionari sunt acei din morminte, mucenicii și martirii Legiunii. Am trecut prin focul a două prigoane, am fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta noastră, de la crezul nostru. „Dușmanul, las să urle, las să geamă și să drapene cu gheara, nouă nu ne este teamă atunci când țara ne cheamă.” „Legionarii sunt arhangheli cu spadă de foc și stau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mai mult discernământ când e vorba de libertatea omului și dreptul la viață în toate manifestările sale. Țara și așezarea noastră creștină e zguduită, arginții lui Iuda lucrează, șarpele amăgitor ne încolăcește tot mai mult grumazul până la sufocare și scuipă otravă! Închid ochii și văd cum ocupantul bolșevic ne pângărea credința, ne dărâma altare, ne mutila și falsifica istoria, jefuia și îneca în sânge pământul meu natal. De ce și azi când guvernează o democrație atât de lăudată, legionarii sunt pândiți de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de efigia lingvistică a unor caracteristici etnice zonale (La Blaj). La apariție critica a relevat filiația caragialiană, dar și nota personală a râsului lui T., lipsit de „causticitate acidă” (Perpessicius). Polemic, uneori necruțător, este scriitorul în publicistica din Tămâie și otravă (I-II, 1934-1935), culegere de „impresii despre oameni și locuri” reale. T., al cărui umor e o expresie a toleranței joviale, devine neconcesiv în confruntarea cu grobianismul, pedanteria scientistă și erudită, smerenia ipocrită, pocirea limbii, indecența „polemicilor” autohtone. Paleta ironistului
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
pelin de mai contra Iorga Nicolai. Cu o scrisoare inedită de la Dante Alighieri, cu ilustrații de Ion Sava și gravuri de Teodor Kiriacof, Iași, 1931; Un porc de câne, București, 1933; ed. îngr. Petre D. Anghel, București, 1992; Tămâie și otravă, I-II, București, 1934-1935; ed. îngr. Alexandru Ruja, Timișoara, 1994; Bercu Leibovici, București, 1936; ed. 2, București, 1942; Vin și apă, cu ilustrații de Ion Anestin, București, 1936; Caiet, București, 1938; Berzele din Boureni, pref. Savin Bratu, București, 1957; Versuri
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
lit., I, 219-224; D.I. Suchianu, „Hronicul măscăriciului Vălătuc”, VR, 1929, 12; Constantinescu, Scrieri, V, 57-67; Perpessicius, Opere, III, 222-226, V, 89-91, VI, 133-136, VII, 130-133, 360-364; Lucian Boz, La un pahar de bere..., ALA, 1933, 636; Romulus Demetrescu, „Tămâie și otravă”, PLI, 1934, 3-4, 1936, 3-4; G. Călinescu, „Tămâie și otravă”, ALA, 1934, 723, 1936, 791; Șerban Cioculescu, Al. O. Teodoreanu, ADV, 1936, 15 858; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 261; H. Blazian, De vorbă cu domnul Al. O. Teodoreanu, ALA
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
12; Constantinescu, Scrieri, V, 57-67; Perpessicius, Opere, III, 222-226, V, 89-91, VI, 133-136, VII, 130-133, 360-364; Lucian Boz, La un pahar de bere..., ALA, 1933, 636; Romulus Demetrescu, „Tămâie și otravă”, PLI, 1934, 3-4, 1936, 3-4; G. Călinescu, „Tămâie și otravă”, ALA, 1934, 723, 1936, 791; Șerban Cioculescu, Al. O. Teodoreanu, ADV, 1936, 15 858; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 261; H. Blazian, De vorbă cu domnul Al. O. Teodoreanu, ALA, 1938, 635; G. Călinescu, „Caiet”, ALA, 1938, 896; D.I. Suchianu
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
la scenele melodramatice și am - constat - puncte sufletești sensibile la leșinurile și extazurile orientale. Cum se împacă asta cu credința mea că sînt „roman” și cu preferința pentru Tacit și Horațiu? * „Nu sînt istoric, dar am trăsături de istoric” (Sainte-Beuve, Otrăvurile mele). *Prizez mai bine, cu o satisfacție nu doar intelectuală, lucrările științifice cu stil fulgurant, cu formulări memorabile. Una dintre acestea, citită recent, e Faillité de l’Université? (Gallimard, collection „Idées”, 1972), un eseu sociologic de Jean Fourastié. Autorul se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l dușmăni. Dat fiind prestigiul „modelului chinez” la noi, următoarea afirmație a lui Hu Yaobang ar trebui, dacă nu să dea fiori, barem să ne pună pe gînduri. Primul secretar al Partidului Comunist Chinez a spus că scriitorii care răspîndesc „otrava burgheză” trebuie mai întîi criticați, apoi izolați, iar în cele din urmă disciplinați. Cea de-a doua măsură, izolarea, înseamnă, desigur, interdicția de a publica, iar disciplinarea, pedepsirea cu munca forțată sau cu închisoarea. Faptul că după difuzarea ei de către
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Filioreanu, însă n-a stat mult, căci a simțit, din tăcerea noastră bruscă, faptul că deranjează. Imediat după plecarea lui, N. mi s-a și repezit să-l caracterizeze: „Individul suferă de un «complex de inutilitate», se insinuează ca o otravă”, e malefic, „mult mai periculos decît Mitu”, care „toată viața s-a învîrtit ca vrejul pe arac numai să parvină”, dar, iată, a căzut, „acum e ca un copac tăiat pe jumătate”. Îmi spune apoi (lucru știut de la nevastă-sa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]