2,829 matches
-
proprietatea de a reduce alte substanțe se numesc agenți reducători, sau simplu, reducători. Aceștia transfera electroni unei alte specii chimice. Oxidarea reprezintă cedare de electroni, iar reducerea decurge cu acceptare de electroni. Reacțiile redox au loc cu schimbarea numărului de oxidare a speciilor chimice implicate. Astfel, oxidarea decurge cu creșterea acestuia, iar reducerea are loc cu scăderea lui. O substanță poate fi deseori clasificată că un acid sau o bază. Acest lucru este făcut de multe ori pe baza unui anumit
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
se numesc agenți reducători, sau simplu, reducători. Aceștia transfera electroni unei alte specii chimice. Oxidarea reprezintă cedare de electroni, iar reducerea decurge cu acceptare de electroni. Reacțiile redox au loc cu schimbarea numărului de oxidare a speciilor chimice implicate. Astfel, oxidarea decurge cu creșterea acestuia, iar reducerea are loc cu scăderea lui. O substanță poate fi deseori clasificată că un acid sau o bază. Acest lucru este făcut de multe ori pe baza unui anumit tip de reacție, si anume la
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
respiratorii. -Reacționează cu substanțe simple Cl2+H2=2HCl Cl2+Mg=MgCl2 3Cl2+Fe3=2FeCl3 -Reacționează cu substanțe compuse -Reacționează cu baze tari Cl2+2NaOH=NaCl+NaClO+H2O -Reacționează cu săruri Cl2+2KBr=2KCl+Br2 Clorul poate avea următoarele stări de oxidare: Clorul se găsește în natură sub formă de cloruri. Clorurile alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică - ionii de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanica - dar se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
scoarța terestră. În natură se găsesc doar izotopii 35 și 37, într-o proporție de aproximativ 3:1, ceea ce dă atomilor de clor o masă generală de 35,5. Molecula diatomică de clor se poate obține din clorurile sale prin oxidare cu agenți oxidanți puternici sau electroliză, sau din compușii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere. Industrial, se obține prin electroliza unei soluții de NaCl, după ecuația: 2NaCl + 2 HO → Cl + H + 2 NaOH În industria chimică, clorul
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
proporție de aproximativ 3:1, ceea ce dă atomilor de clor o masă generală de 35,5. Molecula diatomică de clor se poate obține din clorurile sale prin oxidare cu agenți oxidanți puternici sau electroliză, sau din compușii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere. Industrial, se obține prin electroliza unei soluții de NaCl, după ecuația: 2NaCl + 2 HO → Cl + H + 2 NaOH În industria chimică, clorul este, de obicei, produs prin electroliza clorurii de sodiu dizolvată în apă. Această
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
Monozaharidele sunt obținute de către plante în procesul fotosintezei, deasemenea au fost cercetate și metode de sinteză de laborator, prin: 1 Condensarea formaldehidei 2 Fotosinteză sau asimilarea clorofiliana, a) reacții datorate semiacetalizarii intramoleculare b) reacții ale grupei carbonil c) reacții de oxidare d) reacții ale hidroxilului glicozidic e) reacții ale grupărilor de hidroxil f) acțiunea acizilor asupra ozelor g) acțiunea bazelor asupra ozelor h) reacții de lungire a catenei monozaharidelor i) reacții care duc la scurtarea catenei unei oze j) transformări biochimice
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
rândul său este produs prin combustia substanțelor conținătoare de sulf sau din erupții vulcanice. Dioxidul de sulf este oxidat de către radicalii de hidroxil sau de către oxigen la trioxid de sulf. Cu apa, acesta formează în final acidul sulfuric liber. Continuarea oxidării permite formarea trioxidului de sulf de către ozon sau peroxid de hidrogen. În ploaia acidă, acidul sulfuric trece sub formă diluată (sulfat de hidrogen sau ioni de sulfat) și ajunge pe pământ. De asemenea, există o cantitate mică de acid sulfuric
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
dizolvat în apă. Dioxidul de sulf este obținut prin arderea sulfului: prin prăjirea piritei (sulfura de fier) sau a altor sulfuri metalice sau prin arderea hidrogenului sulfurat, Bioxidul de sulf este oxidat catalitic la trioxid de sulf În absența catalizatorului, oxidarea SO este lentă. În procesul vechi cu camera de plumb, catalizatorul este dioxidul de azot. În procedeul contact, catalizatorul este oxidul de vanadiu, VO. Trioxidul de sulf produs este dizolvat în acid sulfuric 98%, în care reacționează cu cele 2
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
ca produs secundar ciment. În RDG, procedura a fost efectuată pe scară largă. Pentru continuarea producției trebuie format trioxidul de sulf. Reacția directă dintre sulf și oxigen pentru a forma trioxid de sulf nu are loc, deoarece echilibrul reacției de oxidare a dioxidului de sulf la trioxid de sulf la temperaturi joase este doar de partea trioxidului de sulf. La aceste temperaturi, totuși, rata de reacție este prea scăzută. Prin urmare, cu ajutorul unor catalizatori adecvați, condițiile de reacție sunt controlate astfel încât
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
cataliza transferului de oxigen. Acesta formează o topitură de oxid de vanadiu (V) și sunt adăugați ca co-catalizatori sulfați alcalini. Acesta este catalizatorul final, o combinație complexă cu formula [(VO)O(SO)]-. El este depozitat fără să schimbe starea de oxidare a vanadiului, așa că dioxidul de sulf reacționează cu oxigenul pentru a forma trioxidul de sulf. Temperatura din timpul reacției este de 420-620 ° C, deoarece cataliza este inactivă la temperaturi mai joase datorită formării de compușilor de vanadiul tetravalent. Reacția se
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
combină la cald cu oxigenul. Rh și Os prezintă cea mai mare afinitate pentru oxigen, Pd și Pt cea mai mică. La cald toate metalele platinice reacționează cu clorul și fluorul. Metalele platinice formează combinații în mai multe stări de oxidare; numai Ru și Os ating însă în unele dintre combinațiile lor (de exemplu MO) valența maximă 8, caracteristică grupei. Din acest punct de vedere se observă o asemănare mai mare între perechile de elemente din aceeași coloană verticală și anume
Metale Platinice () [Corola-website/Science/308477_a_309806]
-
de litri de apă. Se spune că îngrijitorul de cămile obligă animalul să bea o cantitate mare de apă înainte de plecare. Dar teoria că o rezervă de apă ar fi cocoașa unde lipidele se transformă în apă prin procesele de oxidare din organism este falsă: Acest proces are loc în fiecare organism animal, ea n-ar putea asigura cantitatea de apă necesară cămilei. Sub forma domestică ambele specii de cămile sunt răspândite pe un areal întins în Africa și Asia, dromaderul
Cămilă () [Corola-website/Science/308505_a_309834]
-
fi sablate. Calitatea inițială a suprafeței metalului este împărțită în următoarele categorii: "Suprafață de calitate A" - Metalul este acoperit cu țunder puternic aderent sau cu alte depuneri rezultate în procesul de laminare sau turnare, fără a prezenta însă urme de oxidare. "Suprafață de calitate B" - Metalul este acoperit cu țunder slab aderent sau cu alte depuneri rezultate în procesul de laminare sau turnare, prezintă și ușoare urme de oxidare. "Suprafață de calitate C" - Metalul prezintă urme de țunder sau alte depuneri
Sablare () [Corola-website/Science/308511_a_309840]
-
în procesul de laminare sau turnare, fără a prezenta însă urme de oxidare. "Suprafață de calitate B" - Metalul este acoperit cu țunder slab aderent sau cu alte depuneri rezultate în procesul de laminare sau turnare, prezintă și ușoare urme de oxidare. "Suprafață de calitate C" - Metalul prezintă urme de țunder sau alte depuneri rezultate în procesul de laminare sau turnare, fiind puternic oxidat. "Suprafață de calitate D" - Metalul este puternic oxidat, suprafața fiind corodată în profunzime. Gradele de curățare pentru suprafețele
Sablare () [Corola-website/Science/308511_a_309840]
-
absorbit în corpul uman numai după consumul de punicalagini . În studii preliminare de cercetare în laborator și în cadrul unor studii pilot efectuate pe oameni, sucul de rodie s-a dovedit eficient în reducerea factorilor de risc pentru maladiile cardiace , incluzând oxidarea LDL , statusul oxidativ al macrofagelor și formarea celulelor spumoase , toate acestea fiind etape în ateroscleroză și în boala cardiovasculară . Taninii de tipul punicalaginilor au fost identificați ca fiind primele componente responsabile de reducerea stress-ului oxidativ la care duc acești factori
Rodie () [Corola-website/Science/308254_a_309583]
-
cărbuni, straturile de argilă, cretă asociat cu fosile de natură animală sau vegetală. Supus acțiunii intemperiilor marcasita se descompune mai ușor decât pirita, în acest proces de descompunere trece prin mai multe faze intermediare, ca de pildă se transformă prin oxidare în limonit (FeO·OH) cu eliberare de acid sulfuric. Marcasita este întânită asociată cu Calcita, Dolomita, Fluoritul, Galenitul, Pirita, Pirrhotina și Sphalerita. Cantități mai importante de marcasită se pot întâlni în Llallagua în Bolivia; Essen, Freiberg și Wiesloch in Germania
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
cum sunt China sau Africa de sud, pentru acest procedeu, se poate utiliza ca materie primă cărbune măcinat și amestecat cu apă pentru a obține o suspensie.. Acest mod de reformare este o combinație dintre reformarea catalitică cu vapori de apă și oxidare parțială în scopul măririi randamentului. Astfel ca materie primă, se poate utiliza methanol sau orice fel de hidrocarbură respectiv amestec de hidrocarburi (gaz metan, benzină, motorină, etc.). În acest caz cele două procedeuri se combină în așa fel, încât avantajele
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
parțială în scopul măririi randamentului. Astfel ca materie primă, se poate utiliza methanol sau orice fel de hidrocarbură respectiv amestec de hidrocarburi (gaz metan, benzină, motorină, etc.). În acest caz cele două procedeuri se combină în așa fel, încât avantajele oxidării parțiale (degajarea de căldură) completează avantajele reformări catalitice cu vapori de apă (un grad mai mare de extragere de hidrogen). Reformarea autotermă are loc în condițiile unei precise dozări a alimentării cu aer și abur. Apar pretenții mai mari privind
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
în condițiile unei precise dozări a alimentării cu aer și abur. Apar pretenții mai mari privind catalizatorii utilizați, deoarece trebuie să corespundă atât cerințelor reacției dintre oxidul de carbon și apă de la reformarea catalitică cu vapori cât și procesului de oxidare parțială. Această formă a obținerii hidrogenului din apă a fost pentru prima dată evidențiată de chimistul german Johann Wilhelm Ritter în jurul anului 1800, și se pare că pe termen lung este singurul procedeu rațional, deoarece în cursul procesului nu se
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
în care se prezintă sub forme de trecere la trahite, andezite. Obsidianul era deja cunoscut chiar și de romani, aceștia aducându-l din Etiopia. Variante rare de obsidian sunt: Culoarea rocii depinde de natura impurităților, și de gradul lor de oxidare. Cu toate că rocile care au un conținut ridicat în silicați au o culoare deschisă ca de exemplu granitul, obsidianul este frecvent de o culoare închisă, de un verde-închis până la negru, mai rar roșcat. Această culoare închisă a rocii se datorează impurităților
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
de a fi impulsionat cercetările care au condus, în secolul al XVIII-lea, la descoperirea unor gaze importante ca: hidrogen, oxigen, azot, clor, dioxid de carbon. Deși a interpretat greșit arderea, Stahl a pus în evidență două fenomene chimice antagoniste, oxidarea și reducerea, care sunt reversibile, adică se poate trece de la unul la celălalt doar prin schimbarea condițiilor în care are loc procesul chimic respectiv. Din acest moment teoria existenței pietrei filozofale este abandonată. Astfel chimia se eliberează definitiv de concepțiile
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
de combustie este un sistem electrochimic care convertește energia chimică în energie electrică. Combustibilul (sursa de energie) este situat la anod, iar la catod se află oxidantul. Spre deosebire de baterie, care este un sistem închis, pila consumă combustibilul de la anod prin oxidare electrochimică generând curent electric continuu de joasă tensiune. Avantajele utilizării sistemelor energetice pe bază de pile de combustie sunt: Pentru a asigura desfășurarea acestui proces, este indispensabilă realizarea unui element conținând un anod, un catod și un electrolit care poate
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
conținând un anod, un catod și un electrolit care poate fi alimentat direct cu un combustibil, și cu aer. Oxigenul necesar arderii combustibilului este ionizat la catod. Ionii migrează apoi în electrolit pentru a ajunge la anod unde se produce oxidarea combustibilului. Procesele cinetice ireversibile asociate unei pile de combustie constau într-o serie de reacții de oxidoreducere. Un combustibil A (hidrogen) este transportat la anodul poros unde este absorbit pe suprafața acestuia, apoi disociat în ioni și electroni într-un
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
cinetice ireversibile asociate unei pile de combustie constau într-o serie de reacții de oxidoreducere. Un combustibil A (hidrogen) este transportat la anodul poros unde este absorbit pe suprafața acestuia, apoi disociat în ioni și electroni într-un proces de oxidare. După aceea, are loc migrarea electronilor de la anod și eliberarea gazulul ionic la suprafața anodului. În electrolit se asigură transportul ionilor combustibilului A de la anod la catod. La catod, se întâlnesc ionii (veniți prin electrolit), electronii (veniți prin circuitul electric
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
rezultând un produs de reacție care trebuie eliminat. Pila de combustie se compune deci, din trei elemente: electrolit, electrozi și reactanți. În timpul funcționării, electrozii nu suferă nicio modificare structurală, ei servind doar ca suport pentru reacție. La anod are loc oxidarea catalitică a hidrogenului atomic, iar la catod reducerea catalitică a oxigenului atomic. Fenomenul de oxidare și reducere catalitică are loc în regim trifazic (gaz—lichid—solid) la suprafața catalizatorului conform reacției globale:
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]