8,628 matches
-
trandafir, și mă usuc pe picioare de dorul inimii, care simt că n-o mai am întreagă ci este doar o jumătate de inimă. Au fost anii în care mi s-a părut că refuz cu încăpățânare ca cineva să pășească în viața mea! Ani în care n-am permis ca omul visului meu, să mă înțeleagă, să mă iubească așa cum sunt eu, copilăroasă cu lumea, cu lacrimi și cu bunătatea inimii care știe să împartă, chiar dacă nu are. Știu că
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]
-
din 09 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt nevăzut, sau cel puțin așa cred, E-a nu știu cât-a oară, cănd treci pe lângă mine, Fără să-ți ridici privirea Ce pare-a urmări, parcă o umbră, Peste pavajele străzii, pe care pășești în fiecare zi. Mi-am întrebat, în glumă, prietenii, pe cei care mă cunosc, Dacă-i adevărat și nu pot fi văzut... Ce să mai cred, nici n-au dat măcar, de înțeles, Că-s lângă ei, și-atunci, mi-
FEMEIA STAFIE de COSTI POP în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365473_a_366802]
-
apropia și pe care le pot atinge în voie, expuse în variate muzee, cum este cazul muzeului arheologic alicantin MARQ, distins cu premiul pentru cel mai bun muzeu european în anul 2004. Hrană spirituală, vizita Spaniei subterane ̶ indiferent dacă pășim pragul unei locuințe subpământene, al unei peșteri cu picturi rupestre, unui canal subacvatic care duce spre un izvor subteran cu apă dulce sau al unui tunel vulcanic contorsionat ̶ ne smulge pentru câteva clipe din încleștarea vieții cotidiene de la suprafață
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
rugă Celui Preasfânt, lui Dumnezeu Yehova, Să-I mulțumesc pentru întreaga-mi viață Și pentru tot ce îmi transmite Slova. Cuvântul Său, mi-a dat o perspectivă, Un nou traiect pe care-n umilință, Să îl urmez în orice-mprejurare, Pășind 'nainte numai prin credință. Astăzi, acum, vreau să-mi exprim iubirea Și pacea ce-am primit și bucuria, Mulțumitor sunt Doamne pentru toate, Căci Tu ești "Cel ce Ești", Isus-Mesia. Privesc în jur, prezentul mă surprinde Căci văd în toate
ÎI MULȚUMESC IUBITULUI MEU TATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365510_a_366839]
-
poarta. Trupul inert, docil acceptă soarta, Doar sufletul își cată urdinișul. Și-apoi te-ntorci. Sau nu. Ce arbitrarii Par toate când te afli la răscruce. Doar Dumnezeu va rândui sub cruce Mireni și sacerdoții din rozarii. Oriunde-am fi pășim prin universuri, Silicii-ndestulând marea clepsidră. Viața-i rai iar moartea e o hydră Oglinzi perfecte celor două sensuri. *** Referință Bibliografică: Îndestulăm clepsidre / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2147, Anul VI, 16 noiembrie 2016. Drepturi de Autor
ÎNDESTULĂM CLEPSIDRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365514_a_366843]
-
adânci perfide valuri în jur, se sparg cad și cad amețitoare valuri, sunt vise sfărâmate le culeg pe țărm ieri, azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor zbor lung, prelung și trecător pășesc printre alge lovindu-mă de scoici mă înțep în gânduri în zare, o albă barcă, fără catarg se leagănă agonic în larg în briza unei clipe zise, odată, viață Referință Bibliografică: PRINTRE STÂNCI / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PRINTRE STÂNCI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365541_a_366870]
-
gândeam cum va fi. Știam că te iubeam deja, știam că pot conta pe tine, dar nu eram sigură că și pe mine aș fi putut conta la fel. Cu toate acestea am încercat din răsputeri, și cu încredere să pășesc în lumea ta. Să pășesc în fața ta cu un zâmbet larg, care mi-au făcut ca ochii să-mi lucească când te-am zărit prima oară pe deasupra multimii, acolo unde tu mă asteptai cu dorul în suflet, dar și puțin
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
că te iubeam deja, știam că pot conta pe tine, dar nu eram sigură că și pe mine aș fi putut conta la fel. Cu toate acestea am încercat din răsputeri, și cu încredere să pășesc în lumea ta. Să pășesc în fața ta cu un zâmbet larg, care mi-au făcut ca ochii să-mi lucească când te-am zărit prima oară pe deasupra multimii, acolo unde tu mă asteptai cu dorul în suflet, dar și puțin neliniștit. Purtai și tu în
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
din viața de școlar. Cum a înțeles atunci, că învățătoarea i-a fost a doua mamă, fiind o îndrumătoare, nu doar a cunoștințelor, ci și a minții și sufletului, sentiment ce a încercat să-l transmită și micuților care au pășit pentru prima dată în școală. Cuvintele de încurajare și Bun Venit! le-a adresat tuturor copiilor înscriși în sistemul educațional movilean, dar a făcut și urări speciale bobocilor care au fost cuprinși în clasele pregătitoare. Cu deosebit respect, a prezentat
DESCHIDEREA ANULUI ŞCOLAR 2013-2014, LA ŞCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII, DIN JUDEŢUL BRĂILA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365045_a_366374]
-
al Cărții, atât de diversificat, aproape nemărginit, până unele dintre noi, au plecat să recomande cărți îngerilor. Grecoaica Maria Constantinescu (Mazozi) și acum, Olguța Popescu - au fost modelele mele de comportament, de bunătate, de înțelegere, care s-au grăbit să pășească pe un alt fel de cer, ca să ajungă în pagina lor din Cartea Vieții. Mazozi, cum o alintam pe Maria, s-a grăbit să plece prima, lăsându-ne confuze și buimăcite foarte, de cuțitul perfid al morții și de neînțelegerea
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
în zbor de întâlnire, Sub a timpului năframă Glisează veacurile în privire: Câmpul, mai duduie... galopul cailor. Rugăciuni fierbinti Piroane în poarta timpului, Tăișul de granit al scrutării, Oțelul săbiei semănând speranța în ogorul veacurilor. Duruitoarea, ison de vecenie. Cerbul pășește podul ochilor, întins de vultur: Dunărea , Oltul , Prutul și Siretul, Jiul, Mureșul și Crișul Munții, câmpiile, înaltul și hăul, În freamăt ca frunzișul... Până-și închide luna pleoapa Și apoi iar... duruitoarea rostogolește zorii. În raza soarelui se ascute cornul
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
Eram purtată prin clipe ce-mi păreau cunoscute. Casa natală mi-a fost dat să i-o vizitesc în urmă cu câțiva ani, prin bunăvoința profesorului Nicu Negoiță și am fost onorată. De fapt, mă consider o norocoasă pentru că am pășit pe aleea din curtea casei părinești, i-am atins leagănul copilăriei și i-am privit chipul bălai din fotografii. Acum însă... a plecat. Și a ales o zi de mai, o zi înmiresmată de salcâmi înfloriți, o zi de 24
ÎNGERUL A STRIGAT... CU GLAS DE VEŞNICIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365185_a_366514]
-
Își îmbracă hainele și revine la mal, măsurându-și parcă fiecare pas, cântărindu-și parcă de fiecare dată greutatea trupului. Una din ramurile ce au privilegiul oglindirii în apa râului se apleacă mai mult decât celelalte. Albert își ia avânt, pășind energic și calculat, apoi, într-o fracțiuna de secundă, își comprimă forțele și totodată le destinde, rezultatul fiind o plutire deasupra apei; mâinile se înalță parcă a rugă, creanga prinsă se scutură surprinsă, potolindu-se apoi, parcă recunoscându-l. Aici
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
Brăilei, profesorul Ionel Cândea, actorul Ion Besoiu, scriitorii Constantin Gherghinoiu, și Viorel Mortu și mulți alții. Dintre oficialități au fost prezenți: domnul Bunea Stancu, președintele CJ Brăila, domnul Aurel Simionescu, primarul Brăilei și domnul Petre Andrei primarul localității Gradiștea. Au pășit cu toții pe meleaguri din Dunărea de Jos, locul de unde și-a înaripat visele omul Fănuș Neagu, înger păzitor al cetății Grădiștei de Sus, într-un pelerinaj al recunoștinței. În prezența soției, Stela Neagu și a fiicei scriitorului, Anita, precum și altor
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
spațiu. Și astfel, în aplauzele tuturor, pânza albă ce acoperea plăcuța memorială avea să cadă. Întâmpinați cu pâine și sare, cu flori și spice de grâu, de către un grup de elevi îmbrăcați în tradiționalele costume populare, toți cei prezenți au pășit în casa scriitorului, curioși să vadă cum arată ,,kilometrul 0” al operei fănușiene, așa cum Viorel Mortu a numit casa natală a lui Fănuș Neagu. În toate ferestrele casei râdeau mușcate în diferite culori. Ne chemau parcă să regăsim tăinuitul izvor
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
numit casa natală a lui Fănuș Neagu. În toate ferestrele casei râdeau mușcate în diferite culori. Ne chemau parcă să regăsim tăinuitul izvor al inspirației fănușiene, ne îndemnau să inspirăm parfumul de dragoste sălbatică ascuns în petalele lor. Și... am pășit. La intrare, ne zâmbea cu blândețe, chipul său dintr-un tablou, iar palmele sale parcă ne-a atins pe rând creștetele, urându-ne bun venit în cuibul de cristal al copilăriei. Fănuș Neagu a fost așezat pe piedestalul obștei grădiștene
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
grupuri mari, fiecare apucând-o în direcții diferite. La fiecare răspântie grupurile mari se răsfiră în grupuri mai mici, unele întârziind înainte de a-și alege direcția. Astfel s-a întâmplat ca pe ulicioare lui dragă, în miez de noapte, să pășească împreună cu Doina, vecina lui blondă, a cărei frumusețe o ignorase pur și simplu până în acel moment. Încărcătura emoțională o aveau amândoi, datorită filmului recent vizionat. Mai lipsea un pic de curaj pe care el, Albert, a avut neșansa să-l
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
toată freamătă prin mici viețuitoare, Primăvară, ne aduci tremurători fiori! Bine-ai venit, la noi, mlădioasă fecioară! Cu blândul tău zefir ce ne bate-n în fereștri, Ne înflorești grădinile dinlăuntru și de-afară Pe ulicioara vieții noastre, cochetă când pășești! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Primăvară, mlădioasă fecioară / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PRIMĂVARĂ, MLĂDIOASĂ FECIOARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365232_a_366561]
-
pentru el... Și-n timp ce hohoteam nestăvilită, deschisei! Doamne, era chiar Arthur?! Da! Chiar el intră! Sfios, privind spre mine, cu brațele deschise mă primi la el! Omul cu înfățișare atletică altădată se subțiase teribil, parcă descrescuse, nu altceva! Pășise în studiou cu precauția escaladării unui pod mobil făcut din plante, stânjenit, parcă, de costumul din doc gri deschis. Ziua era fierbinte și ducea în mână o pălărie ușoară din pai. Nu contenea să privească podeaua, drept care îndrăzni o scuză
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
cei dantelați. Nu lipsesc ochioșii. Aripile lor pufoase, duc idei de romane fără precedent. Mi-am băut apă și nu simt vigoarea. - Încă un pahar, vă rog! - Nu doriți o sticlă? - Dacă aveți... - Sigur că da! Încet se lasă tăcerea. Pășesc pe drumul îngust și bătătorit de atâta umblet. În stânga mea, acum, în locul izvorului, este doar un fir de apă. Nici o piatră din acelea vechi, nici o cană. S-a lenevit izvorul, s-au lenevit oamenii și e mare păcat. Trec îngândurată
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]
-
se-neacă în undele albastre Ce-ascund adânc în ele al Lacteei drum Presărat de soartă cu zodii nefaste Il parcurgem totuși, naivi... ca un nebun. Amândoi porni-vom spre galaxii fantaste O lume neștiută, de noi...doar bănuită; Vom păși spre ceruri, prin porțile lui vaste Lăsând în urmă viața de Soartă...oropsită. © D. Theiss Referință Bibliografică: Și totuși... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1039, Anul III, 04 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss
ŞI TOTUŞI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364845_a_366174]
-
zdrăngănelii, pentru obișnuința de a te obișnui, pentru bucata de lemn aruncată spre imperfecțiune, pentru lucrurile simple, pentru minciunile acceptate din rând în rând, pentru a vrea și a putea. Prea multe minunății ratate... fără timp, fără bani, fără liniște. Pășim frumos în lume, călcăm minunățiile lumii... și le smulgem din apele de mărgean, pentru hârtii ciudate, pentru lucruri derizorii, pentru strângere de nimicuri ce nu-ți folosesc după moarte. Fără loc și timp. Fără rost, prea limpede pentru creaturi... Prea
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
deține criteriul adevărului prin simplitate și modestie. Iar această repetare în istorie, ne dă speranța că mintea ne-ar putea veni la un oarecare echilibru: Va trebui să facem un pas inapoi către ințelepciunea Epicuree pentru ca, prin asta, sa putem păși mai departe, spre umanismul adus de morala creștină. Bine înțeles, rugându-ne în același timp ca alt dicton, cel cu „istoria se repetă” să fie adevărat și să ne binecuvinteze cu alungarea din templu a zarafilor care agită în sufletele
PROFESORUL DE DEMOCRAŢIE FORMALĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364871_a_366200]
-
ești răcit? Vitamina C e importantă mai mult decât o portocală? Atunci ce ne-am face dacă ar conta cerul mai mult decat Creatorul? Atunci când bulionul e mai important decat roșia? Atunci când trupul e mai important decat sufletul? De ce oare pășim greșit în lume și nu acceptăm propriile greșeli? Pentru că mândria noastră ne întrece pe noi? Pentru că totul e risipă-nchipuire? Pentru că suntem adulți. Iar viața este fantastică. AMNEZĂ Aici sunt. Și nu-mi pot mișca simțurile. Rămân nemișcată și rotundă
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
vedea cum un fum albastru de țigară năvălea afară.Această imagine i-a adus aminte de un incendiu, din copilărie, petrecut la o casă de pe strada Leulești din orașul unde se născuse. De atunci trecuseră cincizeci și ceva de ani. Păși în local. Erau aceleași fețe de-acum o săptămână. Doar pe Marin nu-l vedea. „Poate vine mai târziu ... ”. Se așeză la aceași masă, punând cutia cu piesele de șah alături. - Doamna Doina, vă rog aduceți-mi o sticlă de
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]