3,151 matches
-
și mulți creștini ați stat în liniște pentru că turcii s-au împiedicat de mine... Când voi cădea eu, vă veți aduce aminte că v-a fost bine cu mine, că v-am fost vouă scut și apărare de orice parte păgână... Când voi înceta să port pe umerii mei aiastă povară, atunci veți ști... o știți, dar nu vreți s-o știți..." Ștefan către solii Poloniei ce reclamau Pocuția * "Dar Ștefan Voievod nu se înspăimântă deloc de acești doi dușmani atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vanitatea, prietenul e ros de invidie, inocentă pentru care omorâse un om îi scuipă în obraz, măscăriciul îl acuză de delațiune. În umbra zidurilor mănăstirești sau colindând lumea, pictorul are revelația „păcatelor”: păcatul trufiei (Stepan, Kiril), păcatul cărnii (noaptea sărbătorilor păgâne ale iubirii), păcatul vrajbei între frați (povestea cnejilor gemeni), păcatul cruzimii (năvălirea, care nu e numai a tătarilor, ci și a oștilor cneazului trădător). Răul pare definitiv încrustat în natură, violența tulbură până și pacea celor mai izolate colțuri ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sinchisindu-se prea puțin de „țărișoarele” smulse de sub influența lui*) a reprezentat limanul de salvare pentru acei oameni năpăstuiți din care, cu și fără complexe, mărturisesc că mă trag. Oamenii suficient de dârji pentru a refuza să mai suporte jugul păgân și a se hotărî la o asemenea aventură: să-și părăsească pentru totdeauna țara: nu destul de temerari pentru a se revolta deschis, pe față (ceea ce le-ar fi adus în mod sigur moartea). Sunt ca ei: încăpățânat, nesupus, turbulent, neacceptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
comunist? Nu, firește, și astfel a rămas partidul cu un membru mai puțin. Am oferit toate aceste date, am mărturisit cinstit ce fel de sânge curge în vinele mele (neamestecat din păcate, sau poate amestecat, mai știi, cu ceva sânge păgân: dacă nu sunt bulgar, atunci nu pot fi decât turc!) în eventualitatea că într-o zi mi s-ar putea cere socoteală de către un nou serviciu de cadre, serviciu însărcinat cu depistarea și cercetarea atentă a originii (etnice) a fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simte nici durerile nici mila; nu-i mai normal să mă ridic deasupra situației, să zic: „Doamne fie voia Ta”? Dacă e bine să fim împreună, Dumnezeu ne va călăuzi spre aceasta, iar dacă fiind împreună am continua aceiași viață păgână care ne-ar duce la osânda veșnică pe amândoi, nu-i mai bine să-mi pun nădejdea în Dumnezeu? . . . Și totuși, ne-am cununat în cel mai înalt for al culturii și vieții creștine, ne-am luat angajmentul unei căsnicii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
este și problema formării lor. Să pregătim persoane specializate, pentru un apostolat specific... Așa s-a născut ideea Institutului Preoților Misionari sub invocația Preasfintei Inimi. Caracteristica fundamentală e cea de a fi misionari, dar nu de a merge în țări păgâne sau pentru misiuni în alte țări, ci misionari în sensul că sunt aplicate metode misionare în Italia. Aceasta presupune că și în Italia există ambiente sau locuri de creștinat, sau zone necreștinate. Ambiente unde pot fi aplicate metode misionare... Acești
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de flagel, aceleași pete întunecate în orașul vechi. Casele, bătrîne, așezate strîmb, cu verande de lemn sculptat, se învecinau în labirintul străduțelor cu un arc de triumf roman și cu biserici vechi cu o mulțime de coloane ca la templele păgîne, cum era bazilica Sfîntul Dumitru, mîndră de a fi adăpostit cîndva trupul sfîntului. Mulțimea care circula de-a lungul dughenelor și tarabelor, prin fumul gros și grețos al gogoșilor făcute în seul care sfîrîia în niște tigăi mari, nu era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
grăitoare pentru ceea ce a provocat abandonarea ei, ci și transformările care au avut loc la Constantinopol, cu efecte asupra întregului imperiu (și nu doar). "Uitarea" Romei de către împărații bizantini a marcat o primă etapă în despărțirea creștinismului timpuriu de antichitatea păgână și de în forma ei urbană cea mai sofisticată. După aproape trei secole și jumătate de glorie și de splendoare, când se vede lăsată în urmă, reduplicată și, în cele din urmă, deposedată de statutul ei de primă putere citadină
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
capitala orientală se va renunța la acest obicei chiar la funerariile lui Constantin I, din rațiuni multiple, dar mai ales cu scopul ca trupul lui divinizat să fie însoțit de un cortegiu simbolic al apostolilor, nu de dublurile unor strămoși "păgâni". Societatea creștină preia din simbolismul greco-roman al dublului doar efigia împăratului, în relație cu semnificațiile corpului său divin, iar imago generează în timp portretul regal cu valoare sacrală (mai întâi, realizat în mozaic, ulterior în pictură murală și în tablou
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
faptele, precum și învierea și înălțarea lui Iisus, Judecata de Apoi etc. Spre diferență de acest mit creștin − configurat în perioada secolelor I-V d.Ch. pe fundamentul dat de mitologia iudaică (monoteică, transcendentă, etnică și mesianică) −, mitul din culturile antice europene, "păgâne", reflecta "un raport de imanență în natură" (Dubois 29), ceea ce a dus la un politeism totodată insurgent și tolerant. Creștinismul a modificat viziunea asupra relației umanității cu divinitatea, insistând asupra dragostei filiale, pe care teologia clericală și teocrația bizantină au
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
însăși un mediator între istorie și eternitate. În urma edictului de la Milano dat de Constantin I în anul 313 − prin care a introdus religia creștină în rândul celor oficiale −, dar și datorită unei fervente activități misionare de convertire desfășurate în cadrul comunităților păgâne 3, răspândirea progresivă a noii credințe a dus în mod firesc la modificări semnificative ale mitologiilor locale, uneori chiar în mod radical. Pe măsură ce instituția clericală în ansamblu, inclusiv cea monastică, și-a consolidat bazele pentru exercitarea atribuțiilor religioase, monoteismul a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
locale, uneori chiar în mod radical. Pe măsură ce instituția clericală în ansamblu, inclusiv cea monastică, și-a consolidat bazele pentru exercitarea atribuțiilor religioase, monoteismul a impus noua reprezentare figurală a divinității − cu acceptarea interpretărilor locale, unele marcate profund de reminiscențele credințelor păgâne. Pentru a-i sprijini pe muritorii acum penitenți să înțeleagă mesajul creștin și dogma treimii (subiectul marilor controverse teologice), propovăduitorii au adaptat structurile mitologice și schema narativă a mitului la lumea de personaje sacre sau sacralizate ale noii religii (Fecioara
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
greco-romană de cea creștin-medievală. De aici, prevalența imaginarului morții în gândirea colectivă, ca o altă manifestare a fricii în fața puterii absolute de judecata coercitivă. El a luat forme diferite în credința catolică față de ortodoxie, date fiind credințele bogate și mitologiile păgâne ale tinerelor regate medievale. Istoria motivului purgatoriului (emergent din secolul XI), venit dintre mediul monastic irlandez (Sf. Patrick), oglindește permisivitatea pe care dogma catolică a fost nevoită să o manifeste față de soluțiile "populare" (pe lângă lupta permanentă cu modelul regelui-sacerdot, de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
constrâns de mai mulți factori, printre care: strategiile de guvernare, scrierile creștine care au pus bazele dogmaticii, dezbaterile teoretice în jurul imaginii divinității − tranșate prin unele din Conciliile primului mileniu −, înfruntările instituționale (un reflex de gândire politică liberă, moștenit de la lumea "păgână"), spectacolul ceremonial de influență basileică. Analizele pe care le propun au ca punct de plecare un larg bazin semantic al noțiunii de imaginar, relevant pentru modul în care acesta s-a format și pentru rolul jucat în culturile vechi; printr-
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de Roma eternă, ci și pe fundamentul vechii civilizații elene, mult mai puternic ancorate în mistere și în contemplare. O coborâre în trecut, o recuperare și a unei gândiri post-platoniciene, care va inspira creștinismul și care va face ca Roma păgână să fie dată uitării; Lethe este Tibrul, Mnēmosyne este Bosforul. Doar spiritul imperial trece de la un oraș la altul, de la un imperiu la altul, într-o metempsihoză simbolică și spirituală. La fel, ceremonialul înmormântării autocratului divin, care va sacrifica la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
uitării; Lethe este Tibrul, Mnēmosyne este Bosforul. Doar spiritul imperial trece de la un oraș la altul, de la un imperiu la altul, într-o metempsihoză simbolică și spirituală. La fel, ceremonialul înmormântării autocratului divin, care va sacrifica la început anumite etape "păgâne", pentru a le înlocui cu noi componente (vom vedea un exemplu eșuat chiar la funerariile lui Constantin I), ca mai târziu să le reintegreze - precum corpul de ceară al împăratului (istorie studiată printre alții de Ginzburg), redus în timp la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
acest caz o lecție de corectare a uitării, dar și de corelare a gestului de a omagia gloria cu nevoia de a întări identitatea colectivă prin referire la figurile sale eroice. Pivotul politic al glorificării puterii, element comun pentru gândirea "păgână" și pentru cea creștină, respectiv poli- și monoteistă, va ajuta ulterior ca imaginarul medieval să prindă formă și consistență chiar din timpul primelor basilei. Aceasta, în ciuda faptului că esența puterii imperiale a fost înțeleasă și reprezentată diferit în cele două
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Italiei, și la doar două secole mai târziu după ce Constantin I o părăsise, Ravenna îi transmite acesteia prin imagini pentru ce a fost uitată. Filtrul creștin transformă puterea imperială într-un actor subordonat divinului, hieratic și auster; reinterpretează critic antropomorfismul păgân, reducându-l de la multiplu la unu, de la natură la cultură și la instituții; simbolistica se simplifică, devine riguroasă, iar reprezentarea, severă. După Ravenna, în mozaicurile căreia regăsim totuși personaje reale din suita imperială (dat fiind, poate, spiritul mai deschis al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Împăratul creștin devine centrul procesiunilor doar ca funcție politică, iar relația pe care adventus o asigura înainte între augustul sacerdot, comunitate și zeități se estompează. În trecerea sa dificilă către creștinism, Roma va fi nevoită să-și adapteze practica ritualică păgână și ceremonialurile la noua teocrație politică, pentru a-i asigura totuși împăratului "în maiestate", fie și în vizită, rolul major în orice manifestare publică de proporții, însă fără apelul la strămoși și la vechea mitologie locală. Este adevărat că o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cele creștine se regăsește și în iconografia numismatică - în reprezentarea divinizării împăratului (efigia înaripată, de tradiție romană), respectiv în semnul prezenței lui Dumnezeu (mâna care coboară dinspre celest și binecuvântează). Dacă Roma va mai menține și în secolul IV formele păgâne ale ceremonialului legitimant, Constantinopolul, în aceeași perioadă, fie le modifică prin reinterpretări, completări și redenumiri, fie le înlocuiește definitiv (Benoist 187). Grija "păgână" pentru transferul valoric în lumea celestă este însă atent preluată în ceremonialul constantinopolitan, "creștinat"; el va susține
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mâna care coboară dinspre celest și binecuvântează). Dacă Roma va mai menține și în secolul IV formele păgâne ale ceremonialului legitimant, Constantinopolul, în aceeași perioadă, fie le modifică prin reinterpretări, completări și redenumiri, fie le înlocuiește definitiv (Benoist 187). Grija "păgână" pentru transferul valoric în lumea celestă este însă atent preluată în ceremonialul constantinopolitan, "creștinat"; el va susține construcția unui eșafodaj simbolic și a unei arhitecturi complicate a ierarhiilor de putere, reale și "imaginate" - memorate toate de comunitate −, în care intră
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
158-59). Mai mult, casa basileică și-a dorit o apoteoză finalizată nu cu cremația, ci cu înhumarea (opțiune creștină), dificil de realizat, în condițiile în care și tipul de construcție (mausoleul), și ceremonialul de consecratio țineau încă de vechile credințe "păgâne". Prin aplicarea ca atare a concepției grecești despre mímēsis, s-ar fi dorit ca basileul Constantin I să imite modelul lui Iisus, iar mausoleul lui, de împărat militar roman, să amintească de Biserica Anastasis (a Sfintei Învieri), mormântul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
așezat în descendența directă a figurii christice. Invincibilitatea puterii lui și-a găsit sursa în credința monoteistă și în relația privilegiată a împăratului cu divinitatea (semnul crucii și celebra inscripție In hoc signo vinces, un motiv spiritual), în timp ce pentru autocratul "păgân" cauza primară a forței sale indestructibile fusese romanitatea competitivă (așadar, un argument etnic și valoric). Imaginarul bizantin va oglindi această convertire a vechii ceremonii romane − care îl punea în relație pe defunctul imperial cu spiritele marilor săi înaintași − în ceremonia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
arealul de civilizație guvernat. În schimb, Constantin I va anula unele componente romane ale practicii ceremoniale, fie chiar în inima imperiului, la Roma (închinarea în fața divinităților poliade), fie în orașul său de reședință, noul sediu politic al imperiului (înlocuirea măștilor "păgâne"). Schimbările sunt provocate atât de aspecte circumstanțiale, care țin de natura procesului de transmutare, cât și de calcule politice: renunțarea la conceptul politic al tetrarhiei imperiale și la politeismul acesteia i-a impus, firesc, să recurgă la o religie care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nevoia și obligația de a corela valorile trecutului cu prezentul comunității−martor. Reprezentările figurale ale divinului, în relație cu corpul simbolic al puterii creștine, vor înlocui după anul 330, prin mozaicuri, fresce și icoane sau prin monedele bătute, "chipurile" înaintașilor păgâni din ceremonialurile funerare urbane (precum și spiritele lor protectoare). Datorită activității clericale asidue de prozelitism, susținute de basileii iconoduli și de teocrația bizantină, dar și de mai tinerele puteri creștinate, se vor răspândi în diocezele imperiului îndeosebi icoanele și iconografia narativă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]