3,617 matches
-
s-a adunat ceva negru dedesubt. Pe vremea cînd eram copil ni se întîmpla, la școală, să fim controlați la mîini. „Și acum toată lumea mîinile pe masă !” striga învățătoarea, ceea ce ne amintea brusc un singur lucru, și anume că ne păsa de fapt prea puțin de cum arătau mîinile noastre și de cît de curate erau. Nu știu dacă domnul M a fost traumatizat în copilărie de acest tip de control, dar observ cum nu încetează să se controleze singur. S-ar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de efluvii fierbinți, pe lîngă parfumul buzelor dumneaei, în jur de cinci sau șase lacrimi ușor sărate, sau mai degrabă cinci sau șase șiroaie de lacrimi... — mă bucur să știu că vă pasă. Da, îmi pasă. Cum să nu îmi pese ? sfîrșitul unei povești de dragoste este important, la fel de important ca și începutul. sfîrșitul unui roman este la fel de important ca și începutul, ultima frază a unui roman trebuie să fie ca o lacrimă care rămîne veșnic în gura cititorului... Domnișoara ri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zi; într-o zi, scrisoarea nu va putea veni. A treia zi, nimic. Felix lărgi calculul în favoarea Otiliei. După o săptămână de concesii și explicații, Felix se descurajă și ajunse din nou la încheierea de la început, că Otiliei nu-i păsa de el. Ieși în oraș din ce în ce mai des, mâncă la restaurante, merse cu colegii la berării și se-ntoarse câteodată la ziuă, amețit de băutură. Nu-i cerea nimeni nici o socoteală, nici nu-l vedea. Acest fel de existență liberă începu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
creierul. Dumneata, care ești o fată fără prejudecăți, dispunând liber de posibilitățile dumitale sexuale, ai să vezi dezastrele societății burgheze. Georgeta, deși cam încurcată de libertatea de limbaj a lui Weissmann, îl ascultă în interesul lui Felix, fără să-i pese de ochirile celorlalți, aprobată de zâmbetul cordial al generalului. Felix era, în chip învederat, distrat. Generalul găsi că ar fi potrivit ca Felix să se retragă și, cu aprobarea recunoscătoare a acestuia, cei trei se ridicară. Moș Costache declară posac
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai poată mișca din pat, știi de ce sunt în stare? Să-i ia toate lucrurile din casă și să-l lase pe scândura goală. Tu singur, cu ochii tăi, ai văzut cum s-au așezat la masă, fără să le pese de noi. Le era rușine deocamdată, fiindcă nu știau cum au să iasă lucrurile, dar ne dădeau afară și pe mine și pe tine. Tu trebuie să ai răbdare, să ți se dea conturile. Cu mama lor așa au făcut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ușa se ondula sub mângâierea unei mâini despre care-ți dădeai imediat seama că trebuie să fie călduță. Administratorul blocului nostru n-avea mâna călduță și, chiar dacă ar fi avut-o, ușa mea s-ar fi priceput să nu-i pese de asta. Acum însă fâșâia și torcea, era o ușă ce amenința să se deschidă. S-a deschis, iar puștoaica ce a năvălit pe acolo mi-a părut mai curând cafenie. Iar când spun cafenie, vreau doar să sugerez pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că nu eram decât de douăzeci, până la douăzeci și două de ori, mai valoros decât Cristi. Plesneam de obiectivitate și de modestie. De câțiva ani de zile, simțeam, în mintea mea complet nepărtinitoare, răsuflarea lui insistentă în ceafă. Nu-mi păsa că majoritatea celor ce chibițau fenomenul artistic părea să afișeze opinii exact contrare despre pozițiile și valorile noastre. Însemna că erau niște ageamii. Eu continuam să-mi văd de treabă și să simt întreaga generație de poeți, chiar și pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
recunoaște vreun merit?! Dumneata trebuia să te naști vreun cântăreț, vreun artist. Să stai acasă cu Dina, să te scalzi în belșug și să-i scrii povestiri de un milion de dolari. Dacă se apucă să slăbească, să nu-ți pese. Să pui mâna pe ea, să-i întorci mâna la spate și să-i torni vreun copil. - Ne simțim vinovați. Și, în general, e foarte greu să faci un copil cu o soție căreia, de luni de zile, nu mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcea mofturi. O bună perioadă din acea vară își strângea cu grijă averea în bancnote de 10 lei, noi, plăcut fâșâitoare cu seriile notate conștiincios însă și acele timpuri au trecut. Le privea acum cu superioritate și nu-i mai păsa de bani, doar porecla în casă, dată de soră-sa, Hagi Tudose i-a rămas. Întâmplările din acea vară făceau diferența dintre el și restul copiilor; îi intrase în cap că poate munci ca alții de aceeași vârstă și un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mamă-sa nici nu a vrut s-audă: - Tu costelivule, cu plămânii tăi imediat te poți îmbolnăvi! Și astfel a pierdut ultima șansă să devină un posibil viitor mare solist în muzica de cameră! Gloria îl ocolea dar nu-i păsa din clasa X-a va scăpa de muzică și desen artistic! Era mulțumit și așa nu avea niciun talent. Mergeau cu profesorul la teatrul din parc. În sala de spectacol le preda orele de cultură muzicală teoria era interesantă, viața
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în picioare și Stani se uită cu dușmănie în ochii lui: - Te-ai săturat ? Mă mai lovești ? Stai jos ! Stani se gândea revoltat. - Tot el, nesimțitul, face pe năpăstuitul! Angelescu știa că și-a făcut un dușman, însă nu-i păsa. - Un elev! Se gândea disprețuitor ! Ajuns acasă le-a povestit părinților, cu lacrimi în ochi ce a pățit. Nu voia să se mai întoarcă la școală. Nu i-a mai ars nici de învățat în ziua respectivă! Nu putea să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în mod rezonabil numai începutul ideii, profesorii știau foarte bine și erau indulgenți dacă observau că elevul a prins în ansamblu gândirea lecției respective. În definitiv nu toți aveau nevoie de 10 iar celor din clasa lui nu prea le păsa de note. În acel an doar două clase A și C au încăput în Anexă, total izolată de restul școlii. Avea la C numeroase cunoștințe: Cornel văru-său, Radu matematicianul liceului, Dorin prietenul de la cercul foto și coleg până în clasa VIII-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fete. Li se părea prea brutală pătrunderea în templul lor, al femeii și involuntar colegele, în special literatele au căpătat aversiune față de profesor mai existau tot felul de mici dispute mascate între ei literații care erau evidente, dar nu îi păsa. Se gândea că meseria lor sunt cuvintele, a lui cifrele dar îi plăcea de Pietreanu că îi dădea posibilitatea să vizioneze puțin din universul femeii. Avea impresia că profesorul ținea la el, era mai apropiat de ne-literați, cu toate că a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Cu toate astea se descurcă și lui îi dă șase. Ia teza colegului de bancă, îi evaluase lucrarea cu 7, nu i-ar fi dat nici 5, dar în definitiv nu îl lăsa corigent, asta era important și nu-i păsa. Se uită pe tezele celor două colege din apropiere, care erau notate cu 8 si 9 după el nu meritau 4. I s-a făcut lehamite Îi vedea fața profesorului și îl categorisea, un libidinos! Kemi, Ion și Magi au
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a fost sigur că cei trei erau singurii din liceu corigenți în clasa 12-a! Suferințele mai mari sau mai mici din liceu se uită, însă nu se compară cu necazurile pe care le pricinuise profesorul. Lui Stani nu-i păsa, era clasat în frunte la matematică pe școală, dar pentru necazurile celor trei nu l-a uitat. Nu au mai putut da examene nicăieri în anul acela! Locurile la facultăți au fost ocupate din sesiunea de vară. A fost un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
răsuflare avea o motivație, Gabriela, însă își dădea seama că acum totul este în zadar iar dacă într-un moment, ar fi avut o șansă, numai el este de vină că a ratat-o. De-acum nu o să-i mai pese de nimic, coborâse tristețea peste el, și este puțin spus! Nu știe când a ajuns la cămin, s-a culcat și a dormit greu o oră. Mintea îi alterna într-un abur colorat de durere nelămurită și indiferență ricoșând dintr-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se gândea zâmbind că își va strica toată garderoba dacă continuă să o schimbe în fiecare seară; le hărtănesc când le aruncă în jurul lor și le fac într-un hal fără de hal, însă se pare că fetei nu-i păsa. S-au așezat direct pe trotuar într-un colț mai întunecos; îi străjuia Marinică în picioare și Malvina, așezată jos lângă Flora< nu se feresc de restul lumii și își lipesc buzele tandru. Cedând impulsurilor, se așează în brațele lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și că ea crede că o să-l căpătuiască pe cârciumar. - Bun, bun, mormăia bătrânul. Dar lui i-o place, că n^a văzut-o? - De, e cam pădureț. N-o să ceară cine știe ce. Dacă are avere, lui ce să-i mai pese? Tot două picioare! Cum o fi, cum n-o fi, să-i facem omului un rost... Când a auzit, Stere s-a însuflețit. De fapt, lui bani i-ar fi trebuit. Și-ar mai fi luat un loc, ar fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din ce dădeau la spate. Altfel, oamenii se știau. Să tot fi fost vreo suta-două de suflete. Se lipiseră și gunoierii. Trăgeau spre bordeiul lui Grigore. Ei între ei se înțelegeau. Odăile lor erau joase, făcute din chirpici, nu le păsa, obișnuiți cu traiul prost. Unul, Tănase, ședea mai bine, avea gospodărie curată, spoită totdeauna cu var, că luase muiere vrednică, nu ședea. El tot pe la Stere petrecea. Îl vorbea pe cîrciumar: - Ăsta ne cumpără pe toți! Unii n-aveau de unde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
altul. Mânca și el cu ceilalți, niște lături rămase din farfuriile mușteriilor, dar nu se băga de seamă.Noap-; tea dormea într-o odaie lungă și joasă, umedă și întunecoasă, cu femeile laolaltă, bucătărese și jupânese, se obișnuise, nu-i păsa. Tat-său venea o dată pe an, îi aducea o pâine mare, albă, făcută de surorile 81 de acasă, îl pupa în creștetul capului și-l întreba pe jupân dacă e ascultător. Domnul Vasiliu n-avea de ce să se plângă. Mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
drugii obloanelor. Pleca clătinîn-du-se și înjurînd. În câmp, se oprea și ridica pumnul lui mare, vîn-turîndu-l spre stele: - Tu-ți dumnezeul tău, Doamne, care le-ai făcut pe toate strâmbe, de-ți bați joc de sufletul meu! Dar ce-i păsa cârciumarului de necazurile altora? Fiecare cu norocul lui! Dacă ar fi stat să judece, n-ar mai fi trebuit să vândă băutură amărâților, că el pentru asta le așezase prăvălia în drum, să-i facă să uite de greutatea vieții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le făcea țuică fiartă cu zahăr și piper, să-i sare la inimă pe necăjiți. Clienții nu țineau la băutură. Erau osteniți și vlăguiți. Dintr-o litră, două, se posomdrau. Plecau spre seară pe trei cărări, tăind câmpul. Ce-i păsa lui? De la o vreme nu-l mai părăsea binele. Făcea ce făcea, și pleca după vin la Drăgășani. Acum, drumul avea alt farmec pentru cârciumar. Bătuse mult calea asta, scosese parale - negustoritul e meserie frumoasă dacă mai cade și altceva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adusese Stere în Cuțarida, tot câmpul acesta era gol. Se mișca lumea. Toată sărăcimea dibuia, își făcea pereți de adăpost, case de bălegar și chirpici, magazii de lemn și șoproane acoperite cu paie. Avea dreptate Stere, lor ce să le pese? Fiecare cu ale lui... Dacă ai sta să te gândești... Și își aduse aminte de banii cheltuiți. Cel puțin avea ce povesti Aglaiei. Că dacă începuseră să se întoarcă cu trăsura acasă, însemna că le merge bine... *: 4 Didina Trupeșă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu mă stăpânesc. Să nu mă-nfurie unu, că-l fac arșice... Îi las sînge! În noiembrie dase frigul. Trebuia să se despartă, să-și piardă urmele din București, măcar o lună, până se mai linișteau comisarii. Stăpânului ce-i păsa? Pornise la Videle, de unde era Didina, să cumetrească. Când era groasă, acolo-și făcea veacul. Cine să-l știe? Țăranii îl credeau negustor, de avea case și prăvălie. Să-l fi văzut, nu-l mai cunoșteai. Se înțolea ca un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ți-ai ridicat odăi, ți-ai adus muiere la așternut, ai copii, să fie la dumneata, da altceva?" - Adică ce? întrebă Nicu-Piele din colțul lui. - Așa, vreo nebunie, s-arunci într-o noapte cu banii pe fereastră, să nu-ți pese ce-o să fie a doua zi... - Oamenii-s urâți, strâmbi, tu-le neamul lor! se amestecă Paraschiv. Ca cîinii! Mârâie dacă te-apropii de ce-i al lor. Da ce-i al lor? Cine-a făcut împărțeala asta? Cine ține legile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]