4,121 matches
-
Într-o primă instanță, mioara se bocește pe sine, în vreme ce păstorului îi stă deschisă calea unei călătorii, de data aceasta nefiind vorba de coborîre, ci de urcuș, „pe-o gură de rai”. Extremele se unesc, topografia mitică se uniformizează, iar păstorul carpatic se delimitează de îndepărtatul său confrate de suferință, Dumuzi și se apropie de Iștar, după ce ea a trecut prin proba inițierii. Dar, atenție: capacitatea modelatoare a păstorului în urcuș pe plai, ca erou de mit funerar, poate fi abordată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o gură de rai”. Extremele se unesc, topografia mitică se uniformizează, iar păstorul carpatic se delimitează de îndepărtatul său confrate de suferință, Dumuzi și se apropie de Iștar, după ce ea a trecut prin proba inițierii. Dar, atenție: capacitatea modelatoare a păstorului în urcuș pe plai, ca erou de mit funerar, poate fi abordată, cum încerc să propun, cu condiția să nu forțăm cufundarea în anonimatul deplin, sub pretextul simplificator că aici operează reguli folclorice unificatoare și domestice. Ca ipoteză de lucru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vrăjitoarelor, punîndu-și fratele la curent cu evenimentele ce urmează să i se întîmple. Fie că este nominalizată sau nu, femeia în Kalevala îndeplinește funcții dictate de aderența sa la principii chtoniene. Specialitatea femeii nordice este, îndeosebi, vrăjitoria. Maica bătrînă a păstorului carpatic apare în numeroase variante ca „femeie-vrăjitoare”, cunoscătoare de leacuri magice pentru readucerea fiului la viață. Al doilea exemplu privind posbila constituire a eroului mitic l-aș situa într-o ordine oarecum negativă. Este cazul mitologiei dacilor. Dacă ar fi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
divinizare viza facultatea misterică, puterea sacră cu care era dotat omul (ființa, planta). Zalmoxis, divinitate aproape unică, îi învăța pe daci, prin exemplul personal și, mai ales, prin foarte numeroșii săi preoți, cum să fie ei înșiși „aleși” și nemuritori. Păstorul mioritic, deși nu purta un nume consacrat, era respectat printre ai săi ca fiind purtătorul unor calități morale exemplare, dobîndite în urma unei existețe austere, în tradiția eremiților daci răspîndiți în număr apreciabil pe toată cuprinderea plaiurilor. Există o legendă mioritică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ai săi ca fiind purtătorul unor calități morale exemplare, dobîndite în urma unei existețe austere, în tradiția eremiților daci răspîndiți în număr apreciabil pe toată cuprinderea plaiurilor. Există o legendă mioritică, neinventariată de Fochi (datorită formei sale în proză), în care păstorul, tînăr „nelumit”, coboară din munte, într-o zi de sărbătoare, la horă, în sat. La ducere, trece peste apa rîului, ca Iisus, fără s-o atingă. La întoarcere, era gata să se înece, asemenea Sfîntului Petru, fapt pentru care Mîntuitorul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sărbătoare, la horă, în sat. La ducere, trece peste apa rîului, ca Iisus, fără s-o atingă. La întoarcere, era gata să se înece, asemenea Sfîntului Petru, fapt pentru care Mîntuitorul l-a întîmpinat cu vorbele de dojană: „Puțin credinciosule!”. Păstorul își pierduse puritatea și înzestrarea morală. Întîmplarea amintește de alta asemănătoare, în legătură cu același Enkidu. Înainte de întîlnirea cu Ghilgameș, eroul viețuia în pădure împreună cu animalele și era îndrăgit de ele. După ce a fost inițiat de către o prostituată în treburi lumești, „s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
după ele, dar trupul său părea legat cu funii, genunchii i se muiaseră cînd vru să alerge, nu mai era așa de iute la fugă. Iar jivinele se îndepărtară toate”. Nici oile n-au vrut să-l mai recunoască pe păstorul din povestea folclorică amintită. Cînd stăpînul, iubit pînă atunci, s-a întors la stînă cu o mîndruță adusă de la horă, turma toată s-a transformat într-un stol de lebede și a zburat. Asemenea exemple, alături de toate celelalte semnalate încă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fiecare dată ca aventură a cunoașterii. Inițiatorul, „primul” pornit în cursă își asumă o răspundere deosebit de riscantă, astfel că sacrificiul voluntar și, prea adesea, sîngeros, constituie trăsătura de unire între toți eroii temerari, de la zeu la rege, de la filosof la păstor. Întrebarea care, potrivit limbajelor secrete, poate fi esențializată printr-un simplu gest, activ ori pasiv, nu este monopolul unui grup restrîns. Socrate a dovedit că fiecare om curajos și-o poate adresa conform daimonului său. Pe această direcție Dumuzi se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
limbajelor secrete, poate fi esențializată printr-un simplu gest, activ ori pasiv, nu este monopolul unui grup restrîns. Socrate a dovedit că fiecare om curajos și-o poate adresa conform daimonului său. Pe această direcție Dumuzi se întîlnește încă o dată cu păstorul mioritic. Iar dacă am insistat asupra fondului documentar privind existența mitico-istorică a celor trei eroi, Osiris, Decebal, Socrate, am dorit să indic suportul cultural care a favorizat rostirea gravă a întrebării. C. Bestiar mitologic a. Un triptic zodiacal Taurul, Cerbul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
țară. În mod curios, Berbecul și-a adjudecat, cu timpul, spațiul acvatic. Domeniul lui este marea primordială în mișcare genezică; se arată totdeauna disponibil s-o înfrunte cînd se anunță momentul insurecțional. O face în favoarea omului, mai precis a ciobanului (păstorului „ne-mioritic”), în ipostaza lui „voinicească”. Interesantă mi se pare și schimbarea formală a rolurilor, în cazul de față fiind vorba de inițiativa celui care preia conducerea dialogului. Cerbul fabulos, stăpîn pe cîmpuri și livezi, lansează provocarea cu adresă la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ostilitățile cu marea. El se întrece în cuvinte și în laude, pentru că se simte sub ocrotirea celor doi (berbeci năzdrăvani de data asta), care-i sar în ajutor la consemnul știut. Iată un text integral și tipic pentru conflictul dintre păstorul „ne-mioritic” și adversarii săi arhetipali, marea în cazul de față: Dalbuț păcurariu, Mirelui tinerelul! Mi s-o lăudat Că el că mi-și d-are, Cîte flori pă munte Atîția oi dă frunte, Cîți luceferei, Atîția berbecei, Cîte stelușele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de departe și necesita îndelungă inițiere. Oricum, ambele meseriașe în ale cultului înțelegerii și cunoașterii se dovedeau la fel de eficiente în schimbarea destinului celor vizați. Oedip nu a ezitat să-și părăsească tronul, să pornească în pribegie, să facă gesturi necugetate. Păstorul vrîncean, un Voinea (cum și este numit în colinde), un ortoman mîndru și arțăgos, asemenea lui Nechifor Lipan, renunță să pună mîna pe ciomag, cum îi era felul în împrejurări de acest tip; pare mai „înțelept”, ca și cum ar beneficia de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mîndru și arțăgos, asemenea lui Nechifor Lipan, renunță să pună mîna pe ciomag, cum îi era felul în împrejurări de acest tip; pare mai „înțelept”, ca și cum ar beneficia de experiența tragică prin care a trecut înaintașul său îndepăratat, Dumuzi, tot păstor, recunoscîndu-și natura limitată, de ființă muritoare. N-avea motive săteanul să se adreseze, cu fast și cu ifose, vreunei autorități cultice, cînd se hotăra să se însoare sau să întreprindă vreo afacere, cum se întîmpla adesea la Delfi. În asemenea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la care se adăuga bucata de porc bine rumenită într-un hîrb de ceaun. Cu brînză de bărbînță l-au întîmpinat ciobanii de pe Ceahlău pe Voievodul Ștefan, cînd urca pe munte în căutarea legendarului bour alb. Așa se închină starostele păstorilor în fața domniei: „Poftim sănătate luminăției tale, Doamne: și să guști, măria ta, din fruptul oilor noastre”. Vodă s-a supus numaidecît și le-a asigurat pe gazde că „brînza asta e mai bună decît orișice pe lume”. Toată lumea era fericită
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
viață austeră și cumpătată, să îndeplinească ritualuri îndătinate și simple, să știe pe ce vreme se scot oile în porneală, ca la poruncă, ce hrană le este hărăzită și în ce condiții (ca și pentru plugar, există un calendar al păstorului, pe zile, săptămîni, anotimpuri), asigură bunul mers al stînii, al oamenilor. El trebuie să fie curat în vestimentație, ca și în cuget, să se mențină, cu perseverență, la distanță față de obiceiurile lumești. Romulus Vulcănescu supune comentariului pertinent și credibil, în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Vulcănescu supune comentariului pertinent și credibil, în Etnologie juridică, un bogat material de viață păstorească privind statutul sever de viață de stînă. Orice nesocotire se pedepsește aspru chiar în interiorul breslei. În mod paradoxal, oaia pare a fi stăpîna locului, nu păstorul. Laptele, se pare, era elementul magic destinat să întrețină atmosferă mitică, să-i unească pe toți, în primul rînd păstorul și turma; dar să-l și despartă de săteni, de „restul lumii”. Aceștia din urmă erau obișnuiți cu multe „rele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de stînă. Orice nesocotire se pedepsește aspru chiar în interiorul breslei. În mod paradoxal, oaia pare a fi stăpîna locului, nu păstorul. Laptele, se pare, era elementul magic destinat să întrețină atmosferă mitică, să-i unească pe toți, în primul rînd păstorul și turma; dar să-l și despartă de săteni, de „restul lumii”. Aceștia din urmă erau obișnuiți cu multe „rele”. De pildă, să mănînce carne, deci hrană obținută pe cale violentă și sacrificiere, preparată, demitificată, „desubstanțializată”. Hrana conservă starea ființei în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
prin agresivitate și au rămas în memoria istoriei prin războaie sîngeroase și prin producere de dezbinare, la ei acasă, ca și printre popoarele vecine. Jefuiau turme de animale și nu cunoșteau limite în consumul de carne. Dar popoarele pașnice, de păstori și de agricultori, au continuat să rămînă fidele tipului tradițional de hrană, obținută direct de pe locurile proprii și cu „sudoarea frunții”. Laptele deținea prioritatea, conform prescriptelor mitice. Era considerat nutriment universal, pentru că i se atribuiau origini prestigioase ce vizau lumea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la Nietzsche este gravitatea cu care vorbește despre alimentație, mai ales în Ecce homo. Ghicesc aici o întreagă mistică preistorică regăsită cum se întîmplă adesea la Nietzsche într-unul dintre elanurile sale admirative pentru «știință»”. La carpatici, Miorița e născocitoarea. Păstorul „știe”, de asta o evocă și o ascultă în momente conjuncturale; dar este vorba de una aleasă din mulțime, pentru darul ei de vestitoare și de călăuză, „năzdrăvană” și cunoscătoare. Turma întreagă se comportă ca un factor benefic întru ambianță
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de basm. Pasărea are și ea un orizont întins și, mai ales, tainic, de cunoaștere a lumii văzutelor și nevăzutelor. Taina o deține adesea cel modest, cu înfățișare, în aparență, precară. Poate acest adevăr mitic l-a avut în vedere păstorul din varianta de mai sus. Deși dă impresia de uniformitate, corpusul de texte alcătuit de Adrian Fochi se pretează, totuși, la comentarii interesante și mai poate dezvălui surprize. O pistă promițătoare de discuții (cum am și făcut-o cu alt
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Se poate reține și un pasaj mioritic din Luduș (ca multe altele din corpus-ul lui Fochi), de tipul: „- Nu mă pușcați, Nu mă tăiați,/Numai capul mi-l luați. Deposedarea de însemnele cultice depășește înțelesul de moarte ca moarte. Păstorul carpatic putea fi „împăcat” dacă însemnele își găseau loc alături. Fluierul, vîntul și oile, în cîntarea lor „mîndră”, puteau să întrețină iluzia circuitului vieții. CAPITOLUL III ARS MORIENDI A. Moartea ca așteptare - marginalii la o trilogie a existenței Oricît ar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
chip de cruce și rostind o urare. Este primul gest simbolic de inițiere în cosmicitate. „Zările” îl preiau și-l recunosc de stăpîn în perspectivă, pe toate hotarele, de „împărat”. Mirele din „vînătoarea ritualică” (voievodul din balada de curte feudală, păstorul din Miorița) poartă deja însemne împărătești însușite prin ritualul ridicatului. Moașa dă mamei copilul, astfel renăscut, dacă este fată, ori tatălui, în caz de băiat. Numai după consumarea acestui act se trece la cufundarea în apă, ca să fie cuprins și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
poate fi adevărată și reală, cînd îndeplinește un rost; spre deosebire de moartea banală, comună. Omul ales, eroul tragic „știe” să moară, experimentînd propria-i existență dramatică, în sens inițiatic și în circumstanțe misterice, așa cum i-a fost dat prin tradiție și păstorului carpatic. Adevărată și reală este „moartea vitează” a soldatului căzut pe cîmpul de luptă, ca și „moartea glorioasă” a martirului, slujitor lui Iisus Hristos. Falsă este moartea comună, obișnuită, biologică, fără nici o conotație morală. Omul modern și „liber cugetător” își
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dramatic și „creator”. Moartea simbolică în istorie nu înseamnă închidere. Totdeauna există un loc de trecere, un „pod” peste care se regăsește încă un tip de existență. Acesta ar fi sensul creației în spirit și în operă. Ni-l ilustrează păstorul mioritic și Meșterul de pe Argeș. Așa cum îl gîndește Eliade, în cercetarea științifică sau în scrierile literare, Thanatos se înseninează. El nu mai constituie motiv de neliniște, de angoasă și tinde să se asemene cu Eros. Contemplarea acestor simboluri mitice, Eros
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
oierească și a intrat în lumea intreprinzătorilor comerciali; că Vitoria, femeie bărbată, a exersat stilul polițienesc în aventura de urmărire a soțului prăpădit pe drumuri. Sunt invenții, mai curînd, literare, cărora li se poate replica astfel: o lege nescrisă a păstorilor mai de frunte îi încuraja să se întreacă în agonisirea de turme multe și să petreacă prin sate cu fală, înconjurați de slujitori și de prieteni, pe care să-i omenească la popasuri cu generozitate, de să li se ducă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]