20,853 matches
-
eliminând cuvintele de legătură, prin suprimarea cărora înțelesul comunicării devine ambiguu. Maniera telegrafică de comunicare a constituit pentru I.L.Caragiale o sursă de umor. Iată o telegramă ironizată de autorul Momentelor în Telegrame: Onor Prim Ministru A doua oară atacat palme picioare piața independenței același bandit director scandalos însoțit de sbiri. Situația devenit insuportabilă. Oraș stare de asediu. Panica domnește cetățeni. Costăchel Gudurău Avocat, cetățean. Mulțumesc cordial pentru telegramă, trăiți mulți ani. Sănătate, noroc. Caragiale. 16.5 INVITAȚIA Invitația este un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
stat de vorbă cu Luceafărul. Simțeam că am pătruns într-o împărăție. Ochii mari și luminoși ai poetului ne priveau întrebători. Fruntea lui era brăzdată de gânduri. Ne-am apropiat cu pași timizi de el și i-am spus: Din palma ta a răsărit cea mai frumoasa floare: Poezia fără asemănare. Tu te-ai logodit cu apele, cu florile, cu pământul, cu nemurirea. Sufletele noastre se bucurau nespus că-l aveam atât de aproape. Se lasă încet seara într-o prelungă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de veghe este brăzdat de ape verzi și limbi de foc, pregătite să inunde orașul. Înaintez încet, auzind lăicerul de jos gemând parcă, rugându-mă să nu-i calc frunzele. Mă apropii agale de un copac și simt ceva în palmă. Este o frunză, ultima lacrimă a copacului sub care stau. E moartă. Spiritul ei începe să-mi vorbească: ,, Nu fi tristă! Asta e viața noastră. Am fost și eu cândva copil ca tine. Asta s-a întâmplat în primăvară. A
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un peisaj de o rară frumusețe, mai ales toamna, care te obligă să-l admiri. Imaginile se învârt după cum merge trenul, lent sau în plină viteză prin serpentinele făcute parcă înadins ca oamenii care vin să-l citească ca-n palmă. Prestigiul acestui minunat colț de țară este dat de însăși așezarea orașului Huși: ... cu contururi iluzorii / Străjuit de patru dealuri / Încărcate de podgorii ..., locul fiind dintotdeauna frumos și prielnic vieții. Poalele tărăgănate ale dealurilor alcătuiesc un impresionant amfiteatru, cu fagurii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fără unul din noi familia parcă nu ar avea sens. Tata este capul acestei familii. El are 35 de ani și este inginer pe șantier. Ne iubește foarte mult. Fața lui este arsă de soare, iar țin mâna mea în palma lui simt că mi-e bine și sunt apărată. Mama este economistă. Își iubește munca și lucrează cu drag. Mama ne iubește mai mult decât orice pe lume. Ea ne-a dat viață, ea este tot ce avem mai bun
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de viață. Proveneau dintr-un sector diferit. Pe moment se îndepărtă de ascensia dreaptă normală, Pământul se schimba: era distrus, iar galbenul continentelor se distingea perfect de negrul mărilor. Se opriră undeva pe marginea tunelului de energie, izbiți de o palmă nevăzută. * * * Dacă în zilele de început ale civilizației omenești Dumnezeu ne apărea ca ceva mai presus de forma umană, azi ne apare într-adevăr deosebit de orice formă de viață. Mult evoluat, când noi înșine am devenit niște mici dumnezei... Poate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tine pe geana ochilor tăi să văd mai bine. Știi, m-am așezat și eu în ultima bancă. Nu știam de ce!... Și l-am trimis pe mezin să dezghețe drumurile. I-am pus lopata în mână, i-am dat o palmă, o găleată cu lacrimi și... și am uitat codrul de pâine. Era prea ascuns! Dar el l-a luat și l-a pus în buzunarul de la spate. Apoi, ca un ostenit al timpurilor, s-a apucat de treabă. Striga să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dar călduțe, domestice. Flavius-Tiberius rămase În picioare undeva la mijlocul autobuzului. Șoferul Începu să cânte: Steaua sus răsare ca o taină mare... Taxatoarea Îi ținea isonul. Erau Întrerupți din când În când de câțiva suporteri ai Stelei care strigau bătându-și palmele deasupra capului: Haii-de Steaua! Haii-de Steaua! Bulevardul era curat. Un buldozerist Își luase angajamentul să-și petreacă nopțile la datorie, dacă va fi nevoie, asigurând astfel o bună desfășurare a traficului rutier spre bucuria participanților la trafic. Buldozerul putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cobora cu măsură, după ce preț de un minut inelul său de aur strălucise autoritar deasupra pieței, mulțimea fixa pălăriei de apă o poziție potrivită cu media ambițiilor sale ce nu putea depăși nicidecum bariera parfumului de tei din preajmă. Când palma umedă de emoție se lipi din nou de pantalonul bine călcat, primarul răsuflă ușurat. Misiunea sa se Încheiase. Ce mai rămânea de făcut era un fleac. De sub pământ venea un șuierat care creștea cu fiecare clipă. Cam așa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Maria de soarta micului Isus În icoanele de bâlci. Regreta că nu ceruse și ea o vodcă, sau un coniac. I-ar fi prins bine o Înghițitură, Își simțea inima undeva În gât. Încă puțin și o putea scuipa În palmă ca pe un sâmbure de cireașă. S-ar dovedi cu această ocazie că ea nu avea inimă ci, de necrezut, un sâmbure de cireașă. Sau, și mai bine, o migdală amară. Când ajunsese ea petrecerea era În toi. Râsete, bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bucuria reținută a telefonistelor care nu se aveau prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai ieșise și receptorul care spânzura la capătul cordonului la o palmă de podeaua Îmbibată cu motorină, se repezi Înăuntru ca și cum ar fi avut ceva important să mai comunice, sau să restabilească În ultima clipă un dialog compromis. Ascultă Încordat vrând parcă să audă mai mult decât vocea și respirația celuilalt. Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oraș. Veniți În față, domnu' Cain! Faceți loc, domnu' vine de departe. Și ce mai e nou pe la Ierusalim, domnu' Cain? Timp de zece minute nu se mai vindea nici o pâine, căci doamna Roșu, aplecată peste tejghea, cu bărbia În palme, asculta noutățile din Orientul Mijlociu pe care Cain le lua din scrisori și ziare sau le inventa pe loc spre bucuria copilăroasă ori țâfnoasă a celor ce nu știau nici măcar cum arată o frontieră sau un vameș. De vize, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase cuminte În culcuș. Un băiețel Își certa tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apoi În Canada a trecut să mă vadă. Plec, mi-a spus, pentru totdeauna. O țară de rahat și un popor de nimic! Asta e toată averea mea. Ți-o las ție. Și a plecat. Iar eu am rămas cu palmele Întinse. Într-una țineam rahatul, iar În cealaltă nimicul. De Sărbători Îmi trimitea câte o vedere. Cutreieră lumea și e mereu abătută. Domnul Zegrea și-a Înmormântat soția la un an după plecarea Sabinei. Am avut grijă să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Szántó. Ți-l dăruiesc. Klaus s-a apropiat de mașină. Eu am rămas pe loc. Buzele mele erau Încă deformate parcă de sărutul lui. A deschis portiera dar n-a urcat. Se sprijinea de capota mașinii, ținându-și capul În palme. Atunci mi-am adus aminte de aparatul de fotografiat, i-am simțit brusc greutatea atârnându-mi de gât ca o piatră de moră: Stai așa! am strigat. Mai aveam o poziție. El a râs, iar eu i-am făcut ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
metoda Dima-Hopârtean, zis Mackensen, iar buzele ei roșii se făceau tot mai palide, gata să plesnească precum bobocii de magnolia. La câțiva pași Marta răsfoia un teanc de reviste. Din când În când căsca prelung fără să-și mai ducă palma la gură. El o privea cu drag și Își spunea că va trebui să lase În grija altora uniforma de seminarist și biserica. Când mâna Amaliei a nimerit sub pătură ca din greșeală, a Înțeles că vorba „ce ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a luat-o ani În șir drept tandrețe, În timp ce ea nu era decât resemnare. În imobilitatea sa concentrată, Coriolan părea conectat la o sursă necunoscută de energie cu care i se Încărcau ochii stăpâniți de o spaimă difuză. Își simțea palmele umede și gâtlejul uscat. Era ca un copac noduros cu crengile tăiate pe o alee cu tei Înfloriți. Înțelegea că ceea ce vedea era chiar golul. Un gol pe care o mână nevăzută Îl colora după plac. Forma astfel obținută se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai rămânea decât mâna bărbatului pe care o strângea mai mult decât dorea și, Îndepărtat, ecoul inimii sale. Contrasta vădit cu fețele lătărețe care pluteau pe străzile amorțite ale orașului ca niște mine pe apă. Murmură precum În copilărie pe când palma se Îndepărta de Întrerupător, alunecând pe zidul răcoros mirosind a humă: Ioachim... Rămase În ușa deschisă a băii: În vana orbitor de albă un bărbat tânăr Își spăla sexul. Nu se simți câtuși de puțin tentată să pipăie fantoma care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de fatalitate, și că această Întâlnire nu era câtuși de puțin Întâmplătoare. O presimțise odată cu căderea primilor fulgi pe care Îi privise cu Încântare toată dimineața prin geamul atelierului. Îl deschise și se sprijini de pervaz ținându-și bărbia În palme. Fulgii erau atât de mari, Încât bravul domn Kiger care mătura trotuarul cu zelu-i cunoscut, nu i-ar fi zărit În nici un caz chipul, oricât și-ar fi potrivit ochelarii rotunzi pe nasul coroiat. 14. De la o masă bine plasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orice distanță și pe orice vreme. Vă așteptăm cu drag.” În tutungerie nu era nimeni. Vânzătoarea răsfoia România literară. Căscă prelung, În loc de salut. Era abia la foaia de mijloc. Mai căscă o dată mai scurt de data asta și, ducându-și palma stângă la gură, trecu mai repede peste cronicile muzicale, de teatru și film, netezi În treacăt ultima pagină și rămase În aceeași poziție, adică În contre-pied, gata să explodeze În jeansul ei prespălat și supraelastic, din fericire, fardată strident, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
suna a gol. 29. Locul viselor și al amintirilor ar putea fi coșul pieptului. Explicația părea cât se poate de Întemeiată, dat fiind faptul că, ori de câte ori Își sprijinea bărbia În piept și Întindea picioarele, tot mai obosite și neascultătoare În timp ce palmele bătătorite de muncă În vie și grădină se bucurau de răcoarea plăcută a brațelor de furnir de nuc ale fotoliului, i se părea că timpul făcea și el o buclă odată cu arcuirea scurtă a cefei Însoțită de obișnuita durere ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nimic de chită sare aveam la lontru. Și atunci spus cu ochii inchiși, ca se nu uit țineam strins sub pleoape desen, seamănă cu scriere egipteană, dar pare mai ocska. A fost mai bine, cred, pentru că nu mai luat nici o palmă peste cap. Aduc aminte de scrisul rusesc de chite ori tai porcu' la Móduna Márta. Jaj de milyen szép léany volt. Păcat numai că Móduna-úr fost egy kicsi aktivista. Chit despre Andrei Mórar, nimic de zis: nagy ember! Ar merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
păroasă a gambei piciorului stâng, pe care domnul Brândușă o mângâia cum ar mângâa o pisică. Gestul acesta nu scăpă Zorelei, care făcea mari eforturi să nu geamă cum i se Întâmpla când bărbatul visurilor ei o măsura cu aceeași palmă din creștet În tălpi, pe față și pe spate, cu mici opriri În punctele fierbinți. Să Înțeleg că vă interesează, adică..., zise Petru gâtuit de emoție. Da' cum să nu, dom' profesor, răspunse Brândușă absent, cum să nu. Semne peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În vreun fel prestigiul lui Brândușă, care creștea văzând cu ochii. Până când, nimeni nu putea ști cu precizie. Doar Gheretă Își aminti că și trupul domnului Ster plutise la fel În urmă cu mulți ani, tot aici. Dom' profesor, batem palma, zise Brândușă când socoti că ajunsese destul de sus pentru a nu fi dat uitării prea curând. Băiatu', cupa de șampanie! 6. Unul dintre cei trei chelneri scoase dintr-o cutie Îmbăcată În pluș vișiniu o cupă pentru șampanie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prezenței sale care pulveriza pur și simplu greutatea lui Brândușă pe cale de a strivi, Încetul cu Încetul, siluetele celorlalți, Înghesuiți sub pleoapele sale ca Într-un teasc de struguri din care Începea să picure mustul. Când și ultima bătaie de palme se stinse, tânăra femeie se apropie de Petru și Îi spuse: Sunt Eleonora și am un mesaj din partea doamnei Ster. Îi Întinse mâna. Mânile li se Întâlniră Într-o strângere scurtă. După nume vă cunosc, zise Petru. Doamna Ster mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]