3,522 matches
-
nau nimic în mână. Și - culmea - cu cacealmaua au reușit săși facă un nume. Dintre moderatorii de emisiuni, unul dintre cei mai mari cacealmiști este, fără îndoială, Radu Moraru. Omul merge întotdeauna după ureche, dar se dă mare cunoscător al partiturii. E adevărat, are ureche bună și, de cele mai multe ori, improvizează atât de bine, încât te face săl crezi dea dreptul expert. Numai că urechea îi mai joacă și feste - și oricum, oricât de bun lăutar ai fi, nu poți interpreta
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
muzicii, la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1952-1955). A fost profesor-colaborator la disciplinele Dirijat de cor, Ansamblu coral (1960-2000) la Conservatorul „George Enescu” din Iași. Cu ansamblul coral studențesc a pregătit și prezentat programe corale à capella și partituri vocal-simfonice (Odă Păcii de G.Fr. Händel, Requiem-ul de G. Fauré, Cantata Academica de B. Britten). La specialitatea Dirijat de cor s-au format o bună parte dintre dirijorii corurilor profesioniste și de amatori de astăzi. Activitatea s-a împărțit
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
pe ciorne. Un tip extrem de elaborat, în realitate, Al. Husar nu lăsa să se vadă nici una din pregătirile sale. Impresia pe care o făcea era că improvizează, nu oricum, ci spectacular, fără ezitări, coerent și fluent, ținîndu-se, parcă, de o partitură complexă și variată. Vorbea și scria în largi volute, dar nu pierdea ținta. Acorda, ce-i drept, foarte mult spațiu ceremonialului. Era stăpîn deplin pe arta de a fi protocolar. Flata auditoriul (sau pe destinatar, în corespondență) fără să-l
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Modest Musorgski, rolul titular din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, trei roluri: Dapertutto, Doctor Miracol și Lindorf din Povestirile lui Hoffmann de Jaques Offenbach etc. George Popa a reușit de fiecare dată să redea muzica întreagă lăsată de compozitor în partitură. A fost un mare interpret, nu doar un cântăreț de operă, având disponibilitate pentru roluri tragice și comice în aceeași măsură. Era înzestrat cu calitățile fundamentale ale cântărețului de operă: frumusețea, strălucirea, expresivitatea vocii, egală în toate registrele, impunătoare, cu
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
spre „dincolo”. Toate metodele pot fi eficiente, folosite de o persoană care știe ce face cu metoda respectivă și, similar, o metodă excelentă poate fi pierdere de vreme în mâinile cuiva care nu știe să o folosească. Pentru mine, o partitură muzicală este o grămadă de semne ciudate, pentru un muzician este o lume fascinantă care i se deschide de la prima privire. Să fie o metodă mai bună decât alta? Posibil, dar înclin să cred că diferența majoră este în practicant
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
uimit când aproape toți lăcrimau la acele imnuri ce au rămas în comunitatea din Movila Banului până în prezent. Îmi amintesc și chiar fredonez unele dintre ele, cu toate că au trecut aproape 50 de ani. Îmi amintesc de exemplu, de această melodie (Partitura este la Anexe, la sfârșitul cărții) : Trăia odată-ntr-o căsuță O mamă și cu fiul ei {:Se bucura sărmana mamă De el, prin anii cei mai grei!:} Vă pot spune că această cântare m-a ținut la credință în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
prin bunăvoință lui Răzvan Temesan. Vasile Vacaru a recunoscut ulterior că deținea 20% din acțiunile firmei Tigris din Topoloveni. Raportul Apartamentul scoate la iveală că la 1.1.1990, Vasile Vacaru locuia în apartamentul său proprietate personală din București, str.Partiturii nr.8, bloc 62, ap.137. Dar, la data de 24.XI.1991, apartamentul este donat fiului său, Vacaru Silviu Marius, cu actul de donație nr. 17650. Mai înainte, pe 22.IX. 1991, Vasile Vacaru solicitase Primăriei Municipiului București (via
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
să-ți faci timp și să vii până la mine duminică, cam pe la ora 6 după amiază. Să-ți iei și vioara cu tine, ca să mai repetăm bucățile noastre și să înveți unele noi, pe care le-am descifrat din niște partituri pe care le-am primit de la fiică-mea; − Am înțeles, domnu’ învățător, vin sigur, spuse Gheorghiță și plecă în drumul lui. La drept vorbind, Gheorghiță avea alte planuri pentru duminică, ar fi vrut să meargă la joc la Gârceni, așa cum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Gheorghiță, dragul meu, mi-a trimis fie-mea o culegere de romanțe și cântece populare și miar plăcea să le repetăm împreună. După ce își acordară viorile începură să repete, domnul Obreja cunoștea bine notele și repeta pasajele mai grele din partituri iar Gheorghiță, având ureche muzicală bună și talent, repeta de mai multe ori, dorind să interpreteze cât mai corect bucățile muzicale. Făcură o pauză iar domnul Obreja spuse: − Să ne odihnim puțin, Gheorghiță, și să lăsăm „să răsufle” și viorile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui „simț enorm și văz monstruos” întrucât ceea ce definește epoca pentru autor este circumscris unei dimensiuni perceptive : auzul. La finele articolului, semnatarul lui propune niște urechi de cauciuc capabile să reziste acestui zgomot insuportabil. Zgomotul a făcut mereu parte din partitura stradală a cotidianului. Caragiale pare deodată să sesizeze că dina- mis mul vieții urbane este acompaniat de tot mai mult zgo- mot. Nota bene, autorul a crescut în tumultul levantin, în zumzetul capitalei, satul cu liniștea lui patriarhală nu-l
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în orice condiții. Pentru că ei nu consumă nimic din energia lor. Ei reproduc. Atât. Dar, din păcate, pe lângă răul care și-l fac lor procedând astfel, deserviciul adus trupei este imens. În general, „mâncătorii de roluri” se încrâncenează să joace partituri de palmares indiferent dacă li se potrivesc sau nu (nu vreau să dau exemple și să intru în amănunte). Poate că în teatru există altcineva căruia i s-ar potrivi respectivul rol mai bine decât lui. Dar nu va accepta
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
eu eram anunțat de la Constanța: "A plecat motonava spre Viena fără orchestră". (Mi-a venit să râd odată, fiind anunțat că nu toată orchestra a fost "reținută", ci doar violonistul, chitaristul și pianistul, singurul "curat" fiind percuționistul. Știam că există partituri și pentru tobe, dar totuși pe motonavă nu se interpreta "Aida" sau "Nabuco"!) Dificultățile cu firma respectivă, a treia ca furnizoare de valută în relația ONT, apăreau la sejururile și circuitele din țară, cu problemele, reclamațiile și penalizările la plăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
da Republica (clădirea fiind odinioară reședința președinților Braziliei. În frumoasa grădină a Muzeului asistam într-o zi la concursul școlilor de muzică din Rio. Ascultam alături de soție pe prichindeii virtuozi interpretând "Anotimpurile" lui Vivaldi, cu toții atenți la dirijor și la partituri. La un moment dat s-a stârnit o pală de vânt care le-a zburat partiturile și fără note Vivaldi a devenit de nerecunoscut, iar orchestra se asemăna tot mai mult cu bravii muzicanți de pe Titanic, în faza ultimă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zi la concursul școlilor de muzică din Rio. Ascultam alături de soție pe prichindeii virtuozi interpretând "Anotimpurile" lui Vivaldi, cu toții atenți la dirijor și la partituri. La un moment dat s-a stârnit o pală de vânt care le-a zburat partiturile și fără note Vivaldi a devenit de nerecunoscut, iar orchestra se asemăna tot mai mult cu bravii muzicanți de pe Titanic, în faza ultimă a naufragiului! Am asistat până la finalul "apoteotic", răsplătindu-i cu binemeritate aplauze pe "Maeștrii cântăreți din Rio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Ministerul de Externe și la Cabinetul președintelui uruguayan, acceptându-se data propusă de partea română 6-7 noiembrie 2003. În scurt timp, am primit programul propus de Ceremonialul de stat uruguayan, am predat înregistrarea magnetică cu Imnul de Stat și partiturile pentru fanfară, mi-am pregătit costumele... Am venit în iulie-august în concediu în țară, am fost primit la Cotroceni cu ceilalți ambasadori, am avut o scurtă întrevedere cu președintele pe tema vizitei și la reîntoarcerea la Montevideo am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Israel. În același timp, el dorește o revoluție În lumea arab). Se așteapt) că regimurile arabe mai populare sau de stânga s) accepte mai usor existența Israelului. Sartre dirijeaz) orchestră energic, Ins) melodiile care se aud nu sunt cele din partitura compus) de el cu naivitate. Liderii marxist-leniniști ai lumii arabe au fost și r)mân mai ostili fâț) de Israel chiar decât prinții feudali din regatele bogate În petrol. Marxiștii arabi neag) faptul c) Israelul poate produce o politic) de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Îl vor asculta pe acest necunoscut, ei care lucraseră cu Karajan, cu Abaddo, sau Ozawa?! Se spune despre muzicienii Filarmonicii vieneze că sunt atât de obișnuiți să cânte Împreună și cunosc așa de bine repertoriul, Încât pot să execute o partitură Întreagă singuri, fără dirijor. E o glumă care circulă: „Dacă ne place de dirijor, atunci cântăm cum vrem noi, dacă nu ne place de el, atunci cântăm după cum ne cere el!“. În dimineața aceea, la Werther, am observat cum l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
noi, dacă nu ne place de el, atunci cântăm după cum ne cere el!“. În dimineața aceea, la Werther, am observat cum l-au „mirosit“ pe tânărul Philippe Jordan: au cântat intenționat greșit niște note, să vadă dacă el cunoaște Îndeajuns partitura și sesizează discordanțele. I-a oprit, corectându-i de fiecare dată. L-au apreciat și apoi au fost cuceriți de profesionalismul și originalitatea lui. Și ca regizor trebuie să fii bine pregătit, foarte atent, deschis, să asculți, să cucerești actorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
el să Însemne cândva. Pronunțând versul antic, nu numai ritmul se Însuflețește, dar și imaginația Însăși. Încerci să vezi În sunet imagini. Devii tu Însuți cel dintâi rostitor al acestor cuvinte. Vibrații ascunse se lasă deslușite și Începi să pătrunzi partitura textului Într-un fel mai adevărat decât ai reuși prin orice analiză logică mentală. Nu numai imaginația, ci toată ființa se redeșteaptă la viață prin acțiunea cuvintelor. Este vorba de a dezvălui paradoxul În virtutea căruia capul, inima și vocea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În multe colțuri ale țării, eu, Liz și Priscilla ne-am deplasat Într-un sat de lângă Salvador, În Bahia, unde ni s-a spus că vom găsi exemple vii de studiat. Liz căuta muzicieni locali cu care să colaboreze pentru partitura muzicală, iar eu, fascinat de folclorul bogat specific acelei regiuni, am Încurajat-o pe Priscilla să intre În contact cu un grup de dansatori și să Învețe de la ei ritmuri și mișcări de macumba. Nu știam că macumba este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
voci, pentru a da calitate evenimentului. Dacă Într-o formă de concert, cum am văzut de curând la Viena, o cântăreață de talia Edithei Gruberova cântă Norma, e cu totul acceptabil, pentru că vocea ei transmite Încă expresiv notele delicate ale partiturii, deși cântăreața are peste șaizeci de ani. Închizi ochii sau nu, asculți sau o privești În rochia ei distinsă de gală, raportul e just: fiind la concert, nu te gândești o clipă că Norma ar trebui să fie o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mult În inspirația de moment. Foarte des, În prima zi de repetiție, actorii mormăie textul, pe jumătate neînțelegându-l, unii chiar fără să știe nici despre ce e vorba În piesă. La operă, de cum ajung la prima repetiție, cântăreții cunosc partitura pe dinafară și sunt pregătiți să cânte. Ce diferență față de actori, Îmi spun, ce profesionalism au muzicienii! Dar apar alte curiozități: cum ei au cântat deja rolul În alte părți, știu exact fiecare inflexiune, iar eu mă simt intimidat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În urechi ecoul rezonant al muzicalității lui Vraca sau Storin, voci care se apropiau Într-un fel de operă. Pentru mine este un privilegiu să pot asculta muzică din momentul În care pianista corepetitoare atacă cu brio primele note ale partiturii, la Începutul repetiției. Dar am, În raport cu acest privilegiu, și o obligație. A mea e responsabilitatea să găsesc o balanță justă Între necesitățile muzicale și cele dramatice, Între sunet și mișcare, Încât ceea ce se Întâmplă pe scenă și ceea ce se aude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
forța spectacolului. În orchestră se află subtextul: ce nu e cântat pe scenă e spus de orchestră. Dacă Într-o piesă de Cehov subtextul este Întotdeauna Între cuvinte, fluid, subtil, greu de precizat, În operă e descris În detaliu de partitură, e concret, căci orchestra exprimă precis ce gândesc și simt personajele. Deci e neapărat necesar ca regizorul și cântăreții să asculte atent ce se Întâmplă În fosă. De obicei, Însă, regizorul e surd sau indiferent, obsedat doar de cum arată imaginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Încredere de la Covent Garden. „Azi e la Buenos Aires. Cântă Radames, iar mâine are o Înregistrare cu Solti la Hamburg, care va dura câteva zile, dar săptămâna viitoare sigur e aici.“ Între timp, regizorul de culise era fericit să stea cu partitura În brațe și să fie În pericol de a fi sugrumat de Gwyneth pe post de Calaf, În absența lui Placido. Când marele tenor și-a făcut În fine apariția printre noi, muncind cu totală dăruire, a Învățat În trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]