12,546 matches
-
stării afective și a gândurilor se păstrează într-o oarecare măsură, permițând continuarea travaliului psihic al adolescenței, în schimb, în alte cazuri cum ar fi depresia, distimia sau depresivitatea nu se întâmplă același lucru. Explicația clară a apariției acestor conduite patologice este faptul că adolescentul nu poate nici să înfrunte acest travaliu psihic, nici să-l continue. În aceste condiții, obiectivele primordiale ale tratamentului riscă să fie în contradicție cu posibilitățile adolescentului atunci când, datorită relansării travaliului psihic, individul se găsește din
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
antidepresivele nu mai constituie tratamentul stabilit cu prioritate în cazul episodului depresiv major din adolescență. Ele rămân interesante în cazul unei comorbidități cu o hiperactivitate/deficit de atenție, un enurezis sau o narcolepsie, sau atunci când este vorba despre unele entități patologice sensibile ele însele la triciclice. În locul lor este preferată clasa antidepresivelor inhibitoare selective ale recaptării serotoninei (ISRS), mai sigure, mai bine tolerate și utilizate, în general, cu o prescripție de o doză pe zi. Nu există, în acest moment, decât
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
măsuri legale de protecție a minorului, orice soluție care, la modul ideal, ar trebui negociate cu părinții adolescentului, cunoscând totuși faptul că adeziunea membrilor familiei la astfel de măsuri este cu atât mai slabă cu cât interacțiunile sunt mai clar patologice... POSIBILITATEA UNEI PREVENȚII În ceea ce privește depresia, prevenția primară nu ține doar de competența clinicianului. A preveni apariția unui episod depresiv este ceva iluzoriu dar, în schimb, este de dorit să primească un diagnostic precoce (ceea ce constituie o formă de prevenție secundară
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a unei stări hipnotice (Braidă, ci a unor anumite caracteristici fiziologice ale creierului oprite în starea de veghe” (Hoareau, 1998, p.63Ă. Charcot, pe de altă parte, a dezvoltat o teorie a patologiei și sugera că hipnoza era o stare patologică a pasivității care progresa de la letargie și catalepsie la somnabulism mai degrabă decât la o activitate crescută. În 1882 Charcot a prezentat o lucrare despre hipnotism la Academia de Științe, în care furniza o descriere detaliată a stării de transă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
abordarea în cazul durerii, pentru că dispariția totală a durerii organice poate masca variatele semne ale progresiei bolii. Dacă evaluarea relevă faptul că simptomul are o semnificație dinamică importantă atunci simptomul poate fi redus sau substituit cu un simptom mai puțin patologic. În unele cazuri înțelesul simptomului trebuie explorat înainte de a face orice încercare de a-l modifica direct. Abordările psihodimanice (sau hipnoanaliticeă pleacă de la presupunerea că problemele actuale sunt menținute dinamic prin experiențe istorice reprimate sau conflicte actuale. Pentru a rezolva
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
exemple hipnoza este clar folosită ca strategie secundară și facilitatoare a abordărilor primare (de ex. cognitiv-comportamentală, educațieă. Disfuncții sexuale Înainte de a lucra cu problemele sexuale clinicianul trebuie să fie familiarizat cu aspectele fiziologice și medicale ale funcționării sexuale normale și patologice, amintindu-și că există și aspecte sociale și culturale importante care trebuie luate în considerare în orice încercare de definire a „normalității” și „anormalității” în ce privește sexualitatea. Disfuncțiile sexuale apar atunci când există o tulburare la nivelul oricăruia din cele patru stadii
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
debordează dimensiunile patului și se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic: compulsiv, masochist, furios, sadic, gelos, solipsist, repetitiv, alienat, chinuit de remușcări, neliniștit, umblând ca un mort viu, nemaiaparținându-și, cu mâinile și picioarele comandate de bunul-plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă stare psihică și mentală. Nu e
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acestora (exemple în acest sens putem găsi în Europa și în Africa); - în al doilea rând, este foarte probabil că părțile angajate într-un conflict nu vor renunța la obiectivele lor incompatibile. În aceste condiții, conducerea defectuoasă - numită de unii „patologică” (Castro, 2004, pp. 17-18), ținând seama de anumite exemple contemporane bine cunoscute - devine un factor care îngreuiază serios ajungerea la un compromis. Această conducere a ridicat uneori gradul de imprevizibilitate și suferință la niveluri copleșitoare. Acordurile de pace trebuie respectate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
studenților în astfel de echipe fiind rezonabil, diferențierea se poate adânci, ajungându-se la individualizare. La polul opus se află studenții, care protejați exagerat de părinți, au obținut pe perioada liceului scutiri medicale pentru educație fizică. Există, desigur și cazuri patologice în care efortul de orice natură este contraindicat, dar acestea sunt foarte rare. Motivația cea mai frecventă este cea a economiei de timp ( mai mult timp pentru studiu) sau a economiei de energie ( copilul e bine să nu obosească, sau
APLICAȚII ALE PRINCIPIULUI RESPECTĂRII PARTICULARITĂȚILOR INDIVIDIALE ŞI DE GRUP ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cristiana Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_786]
-
PSIHOLOGIA FENOMENULUI DE FRUSTRAȚI Ediția a doua revăzută și adăugită Distinsului meu profesor, academician VASILE PAVELCU, profundă gratitudine. PREFAȚĂ Relația dintre „eu” și „altul” implică o vastă problematică a psihologiei generale și diferențiale, individuale și sociale, normale și patologice, până la o antropologie culturală și filosofică. Autorul își propune elucidarea unuia dintre aspectele esențial dinamice ale personalității umane, ființă biopsiho-socială, în dinamica echilibrării ei psiho-sociale. Relația dintre oameni nu poate fi redusă la un simplu transfer sau dialog semantic de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de deosebita importanță ideologică, politică a unor aseemenea teorii”. Numărul mare de lucrări consacrate fenomenului de frustrație în literatura psihologică, îndeosebi cea apuseană, dovedește marea importanță pe care psihologii o acordă acestui fenomen în aproape toate ramurile psihologiei: normale și patologice, generale și tipologice, sociale și etnologice, judiciare și industriale, psihopedagogice etc. Toate ramurile științelor despre om sunt susceptibile de a furniza un bogat material faptic și suficiente coordonate pentru explicarea fenomenului de frustrație. Este utilă, în acest sens, schițarea unui
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ale doctrinei psihanalitice care sunt legate de psihologia fenomenului de frudtrație (cum ar fi, de exemplu, acelea asupra „agresiunii”, a relațiilor dintre „emoții” și „instincte”, deci a „complexelor” sau a altor aspecte referitoare la rolul „conflictelor emoționale” în generarea comportamentelor patologice și delictuale). „Freudismul”, născut mai mult ca metodă psihoterapeutică, și-a lărgit treptat semnificația, dobândind tot mai mult - prin „explorările” pe care S. Freud le-a întreprins în domeniile obscure ale activității și motivației inconștiente - un caracter bologizat și reductivist
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de regulă refuzată, comportamentul individului ajunge să fie tot mai mult guvernat de un alt principiu, cel al „realității”, modificare a precedentului: dacă rezoluția conflictelor este incompletă sau dacă ea trebuie să uyeye de mecanisme anormale, se constată apariția comportamentelor patologice și delictuale. În descrierii mecanismelor diferitelor fenomene conflictuale, S. Freud recurge la o viziune „topografică” asupra personalității. Prima „topică psihică”, realizată în perioada de până la 1920, cuprinde o teorie a „locurilor” din „aparatul psihic”. Cea de-a doua topică, mai
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Funcția principală a „Supra-Eului” este una de interdicție: închipuid o lege, „Supra-Eul” interzice încălcarea acesteia. Când „Supra-Eul” reușește să domine „Eul”, se nasc autoreproșurile și sentimentele de culpabilitate care joacă un mare rol în desfășurarea vieții sufletești, în generarea comportamentelor patologice și infracționale. Ciocnirea dintre tendințele refulate și normele social-morale duce adesea la conflict și, implicit, la frustrație, deoarece satisfacerea unora se face în detrimentul celorlalte. Tendințele refulate în „inconștient” (sub forma complexelor Oedip, Electra, Jehova, de „inferioritate”, de „castrație”, al „înțărcării
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de psihopatologie, îndeosebi asupra „isteriei”, ale lui Janet, Charcet, Bernheim etc., care au impus tot mai mult conceptul de „inconștient” și, legat de acesta, ideea „complexității reprezentărilor actuale, în acțiune și inconștiente” (carae era utilizată frecvent ca „explicație” a conduitelor patologice și a stărilor neuropsihice anormale). S. Freud, care cunoștea foarte bine aceste cercetări, nu va folosi, în prima fază de construcție a sistemului său (1896-1905), termenul de „complex”, dar va supune unei analize profunde/unei colaborări sistematice, faptele la carae
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai curând conținutul ce nu mai este în întregime conștient. Ca și C.G. Jung, A. Adler și-a dat relativ repede seama (1908) de caracterul unilateral al concerției lui S. Freud, rezultat din exacerbarea „Libidoului sexualis” pentru viața normală și patologică a omului - de unde și interpretările biologizante (și „pansexualismul” freuduan). De aceea, subliniind ideea potrivit căreia individul trebuie cercetat ca „întreg” (ca oo „unitate”) și în strâsă legătură cu mediul din care facae parte - idee care stă, de altfel, la baza
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
joacă greșelile de educație (ex. frustrare afectivă; nu i s-a dezvoltat copilului în suficientă măsură sentimentele sociale; nu a fost obișnuit să suporte, treptat, asperitățile și dificultățile, pentru a-și dezvolta „toleranța individuală” la situații de frustrare etc.). Comportamentele patologice, cele delictuale, deficiențele și perversiunile sexuale, își au, la rândul lor, rădăcina - afirmă A. Adler - fie în sentimente sau complexe de ineferioritate, fie în greșeli de educație. Cu toate aceste diferențe, Steluța Teodorescu are dreptate atunci când arată că între concepția
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
diferite „regiuni”: o insuficientă permeabilitate a acestora, determină menținerea unor puncte și zone de tensiune crescută, pe când o reducere a permeabilității „cercului” care separă persoana de mediul său poate duce la realizarea unei conduite discordante (ex. în situații psihotraumatice sau patologice). Adaptarea individului la mediu presupune, deci, o modelare continuă, rezultată din cedarea uneia sau alteia dintre barierele interioare existente în diferite zone (sisteme, nivele de integrare) ale „câmpului individual”. Noțiunea aceasta de „câmp individual” se referă, mai precis, la „mediul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
semenii sau cu „Eul” propriu (frustrarea devine, deci, o premisă a reușitei următoare). Situația inversă, însă, când frustrarea inițială devine premisa unei noi frstrări, a unor noi încordări în relațiile cu semenii, este mai evidentă în domeniul fenomenelor nevrotic sau patologic, dar poate fi întâlnită adesea și la oamenii normali, în condițiile obișnuite ale activității, mai ales atunci când nu este suficient dezvoltat spiritul de discernământ al influențelor exterioare, când lipsește capacitatea stăpânirii de sine (a dominării mai ales a trăirilor afective
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de „atracție-atracție”, „respingere-respingere”, „atracție-respingere” (situații descrise în capitolul al doilea a lucrării de față); d) frustrări interioare-pasive: asupra acestui ultim tip de frustrare, care implică propriile inaptitutini ale subiectului, a insistat A. Adler, care arată că multe comportamente normale și patologice reprezintă tentative uneori reușite, alteori nereușite, de a rezolva frustrări declanșate de inferiorități fizice ale individului (care nu permit acestuia atingerea obiectivelor propuse și determină apariția „complexului de inferioritate”; individul în cauză să-și compeseze inferioritatea și acest efort depășește
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
asociate răspunsurilor extrapunitive sunt: mânia, furia, iritația etc. În unele cazuri subiectul va adonta forme subtile de exprimare a mândriei, alteori agresiunea este motivată prin mecanismul psihanalitic al „proiecției”, apărarea fiind explicată prin reauavoință a altuia (acest tip de extrapunitate patologică proiectivă este ilustrat prin „paranoia”). - Răspunsuri „intrapunitive”, în care individul întoarce asupra sa pulsurile agresive, atribuindu-și în mod violent cauza deposidării. Trăirilor afective asociate răspunsurilor intrapunitive sunt: culpabilitatea și remușcările; mecanismele psihanalitice corespunzătoare sunt „deplasarea” și „izolarea”, iar aspectul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
proiectivă este ilustrat prin „paranoia”). - Răspunsuri „intrapunitive”, în care individul întoarce asupra sa pulsurile agresive, atribuindu-și în mod violent cauza deposidării. Trăirilor afective asociate răspunsurilor intrapunitive sunt: culpabilitatea și remușcările; mecanismele psihanalitice corespunzătoare sunt „deplasarea” și „izolarea”, iar aspectul patologic al răspunderilor intrapunitive este ilustrat prin „psihastenie” și comportamentul „obsesional”; - Răspunsuri „impunitive”, în care „agresiunea” nu apare ca o forță generatoare: subiectul frustrant încearcă să evite formularea unui reproș fie adresat altora, fie lui însuși, privind „situația frustrantă” într-o
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lui însuși, privind „situația frustrantă” într-o manieră conciliantă (adică trecând ușor peste problemă, minimalizând importanța frustrării, declarând că dificultatea era inevitabilă, sau mulțumindu-se cu limitele pe care i le impune obstacolul); mecanismul psihanalitic corespunzător este „reprimarea”, iar aspectul patologic al acestor răspunsuri este reprezentat de anumite manifestări „isterice”. b) În reacțiile de persistență a trebuinței, activitatea sau gândirea rămân dirijate către scop, în vederea împlinirii, printr-un mijloc sau altul, a trebuinței frustrante. aceste reacții au un scop mai limitat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
alternative methodes of reducing dissenance”, în Jeurnal of Personal and Social Psychology, nr. 2, p. 30). Este îndreptățită, prin urmare, reținerea psihologilor față de „apărările” de genul celor consemnate mai sus, care se dovedesc a fi inactive, sau chiar reprezentând soluții patologice. Însuși S. Freud considera „identificarea” și „sublimarea” ca fiind singurele „apărări” sănătoase, normale; pe alte;e, în schimb, cum ar fi de exemplu „represiunea” și „proiecția”, Freud le aprecia ca soluții patologice. Nu există o clasificare universal valabilă a „apărărilor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dovedesc a fi inactive, sau chiar reprezentând soluții patologice. Însuși S. Freud considera „identificarea” și „sublimarea” ca fiind singurele „apărări” sănătoase, normale; pe alte;e, în schimb, cum ar fi de exemplu „represiunea” și „proiecția”, Freud le aprecia ca soluții patologice. Nu există o clasificare universal valabilă a „apărărilor” și, așa cum observă R.S. Lazarus, teoriile „apărării” sunt „mai mult descriptive”, informându-ne prea puțin precis fie asupra condițiilor în care apare fiecare apărare, fie în legătură cu factorii care determină ca un subiect
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]