3,111 matches
-
ale junișcanilor...", "poetul care catadicsește să-și arunce privirea...", "ochindu-și dintr-o parte opera...", "... conceptul de viață al poeților-înaintași amestecați sub lespezile cele reci și uriașe ale vremilor amestecate...", "Eminescu găsea cu potriveală să vorbească..."; "... mahmurul (sic!) dar inimosul patriot Cârlova...", "moartea lui destupă urechile unui tulburător paradox", "Deavolna ne simțim podidiți de imagini iradiante..."; se cam zborșește la D. Petrino", "... pune de-a ponciș cuvintele..." etc., etc., etc. Nu cred, de asemenea, că e bine să inculcăm elevilor ideea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Amintiri din timpurile "Unirei" (reprodusă și în broșură, la Iași, în 1909, cu ocazia semicentenarului memorabilului eveniment). Paginile dedicate faptelor din acea vreme (la Fălticeni, Iași și București) pot fi considerate ca un act de identitate pentru omul politic și patriotul Nicolae Gane, așa cum avea să se manifeste până la sfârșitul vieții. Substanța și semnificația evocării o constituie atmosfera pregătirii și înfăptuirii visului secular al românilor, măcar pentru Moldova și Muntenia. Este vorba de perioada 1857-1859, în care se înfruntau, uneori violent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a secolului al XIX-lea, chiar dacă un aer de melancolie și regret "inundă", cum e și firesc, unele din rândurile celor trei volume. La un secol de la apariție, Păcate mărturisite capătă valoarea unui testament etic, civic și estetic, al unui patriot iubitor al binelui și al frumosului, așa cum ar trebui să fim cu toții, indiferent de păcatele (mărturisite sau nu!) pe care le avem, și să fim partizanii unui optimism justificat pentru românii de la începutul mileniului al III-lea: Să sperăm că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fost izbânda noastră, mare a fost ziua de 24 ianuarie 1859, căci fără dânsa toate faptele istorice săvârșite în urmă, precum, războiul, independența, regatul, n-ar fi avut loc; și mare trebuie să fie recunoștința noastră cătră acea generațiune de patrioți care n-au cruțat nimic în lupta lor aprigă pentru a ajunge la împlinirea visului secular a cinci milioane de români. Și dacă este netăgăduit că li se datorește o eternă recunoștință, apoi trebuie să spun cu regret că puțină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nemijlocite. Citiți cu răbdare și atenție această carte și mă veți regăsi în fiecare pagină Constantin Brin Patriotismul nu e un păcat ci o binecuvântare Dacă porți în suflet un sentiment de dragoste și devotament pentru patrie și popor, ești patriot, iar dacă porți în suflet sentimentul de dragoste pentru specificul național, ești naționalist. Între aceste două noțiuni e o legătură indestructibilă profund umană, absolut legală și total nepericuloasă pentru alte țări și popoare. În jurul acestor noțiuni s-au purtat multe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de circa 200 de ani, care are o populație formată din toate semințiile și religiile pământului, care are o mulțime de probleme și frământări interne, dar care la apariția unui pericol din afară împotriva țării, devin un bloc omogen de patrioți și de naționaliști americani. E destul să privești cum, oriunde s-ar afla ei, când se cântă imnul național și se înalță drapelul țării, stau drepți, cu priviri înflăcărate și cu palma mânii drepte lipită de piept în dreptul inimii, toți
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mari însă au știut să se ferească de pericole, de moarte și suferințe, după cum spune Topârceanu în „Balada corbilor”. Posomorâți, cu gheara lungă, Cu pliscuri negre de oțel, Ne-am înfruptat cât să ne-ajungă Din prânzul marelui Măcel. Cu patrioții la paradă, Amestecați printre eroi, De-a valma coborâm în stradă, Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia, Când stau întorși spre bolta cruntă Cei logodiți cu veșnicia Sub ploaia rece și măruntă; Când moartea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în slujba Rusiei, ulterior urcînd rapid treptele ierarhice ale aparatului birocratic. El a fost abordat în 1817 de Nikolaos Galatis, un membru al Eteriei trimis la Sankt Petersburg ca să încerce să-i obțină sprijinul. Ministrul de externe rus, deși un patriot grec înflăcărat, credea în perioada aceea că eliberarea Greciei putea fi relizată cel mai bine printr-un război ruso-turc. Dat fiind că nu era momentul propice pentru o astfel de operație, el i-a sfătuit pe greci să se organizeze
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
alcătuit de Capodistrias în februarie 1828, curînd după sosirea lui pe pămîntul grecesc. După ce țarul condamnase revolta grecilor, Capodistrias a părăsit Rusia și s-a stabilit în Elveția. În ciuda lungilor ani petrecuți în administrația rusească, el era în sinea lui patriot grec. Experiența dobîndită în perioada cînd deținuse poziții înalte în guvernul Rusiei l-au determinat să încerce să introducă în Grecia instituțiile politice preferate în vremea aceea în special de statele conservatoare. El dorea deci să instituie un regim centralizat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Rusiei, el i-a trimis țarului o telegramă în care afirma că "întrucît Rusia mi-a oferit coroana, sînt gata să i-o dau înapoi suveranului ei", ofertă care a fost acceptată imediat.6 Acest act necugetat a stîrnit nemulțumirea patrioților bulgari, care nu voiau să rămînă dependenți de Sankt Petersburg din punct de vedere politic. Alexandru nu avea altă soluție decît să abdice. A fost numită o regență, iar prințul a părăsit țara. Stambolov a rămas cel mai important lider
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și romanii. Deși eram programat să devin un naționalist feroce, temperamentul războinic n-a supraviețuit și peste ani. Nu m-am mai bătut cu cineva de prin clasa a VII-a. Așadar, păzea, că nu se știe... Și nici mare patriot nu cred că sunt. Adică nu scot pistolul când văd un turc, așa cum mă învățau cărțile alea. Mă învățau să conviețuiesc cu războiul. De-aia despre patriotism nu se vorbește decât cu cuțitul între dinți. Oameni care au învățat structura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Oameni care au învățat structura lumii din filmele lui Sergiu Nicolaescu și care au mari nedumeriri că societatea asta le cere să-și reprime mânia, nu s-o exhibe. Patriotismul e altceva. Nu borhot naționalist. Din când în când, sunt patriot. Atunci când, la fel ca acum, mi se întâmplă să mă întorc acasă de undeva și din tren sau din mașină văd dealurile astea din jurul Câmpinei și al Băneștiului. Atunci, nu știu cum să explic mai bine, simt că dealurile astea îmi aparțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
astea din jurul Câmpinei și al Băneștiului. Atunci, nu știu cum să explic mai bine, simt că dealurile astea îmi aparțin. Îmi aduc aminte cum mergeam acolo să joc fotbal cu Țeavă, Gogu, Cotețu. Îmi amintesc cum furam cireșe - și devin dintr-o dată patriot. E ceva care nu se poate explica. Sau, în orice caz, se poate explica, dar fără să te folosești, să te ajuți de cuvinte. E aproximativ același lucru pe care îl simte cineva care-mi spunea că e convins că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
floră și faună există undeva în natură, dar descrierea pare să corespundă unui oraș grecesc pe care respectivul crede că l-a vizitat într-o viață anterioară. Cam așa simt și eu patriotismul. Rudă cu metempsihoza. Nu mai pot fi patriot. Doar îmi pot bănui o veche reîncarnare, când trupul meu încă mai ținea de un teritoriu. Veneam deci spre casă și m-am întâlnit cu Mirel, fostul meu coleg, unul despre care se spunea că nu știe nici câte roți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-i tânără și frumoasă va rămâne pradă dulce și plăcută nemților. - Bacăul din 1916-1918 - al poeților, al ovreicuțelor tempe ramentale, al refugiatelor aventuroase și al „Învârtiților“ din comandamente. - O galerie cu portretele câtorva militari În război, printre care și câțiva „patrioți de anticameră“, cum Îi numea Stendhal. - King Kong, cuadrumanul din Borneo, judecă și osândește la moarte pe sublocotenentul Ciulei, Împușcat ca tră dător la 10 septembrie 1917, dar recunoscut inocent și decorat chiar a doua zi, 11 septembrie 1917. „Hotărârile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că este ovrei cușer! Asta ca să scape, credea el, de soarta care tot Îi ajunge cândva pe acești venetici fără Dumnezeu, fără neam și fără patrie, alta decât cea unde pot câștiga cât mai mult din orice și cu complicitatea patrioților de români cu patriotismul În portofel! Bineînțeles, „omul de nădejde“ și-a divorțat fata atunci când ginerele, ajuns pe drumuri, nu le mai era pe plac nici lui și nici fetei, consolată Însă cu toate lucrurile de mare preț rămase pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
păduchi, de râie sau anemiați de frigurile recurente și de tifosul exantematic, participarea mea la război aș putea spune că se Încheia fără sacrificii și fără glorie, la fel cu a lui Grigore N. Filipescu, fiul unic al ma relui patriot mort În toiul dezastrului țării - acuma șef al gunoierilor din Bacău. Mă găsise războiul În redacția elegantă a Noii Reviste Ro mâne din Pasajul Român; În după amiaza zilei de 14 august 1916, ziua mobilizării, cu un drac de bucovineancă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cunoască pe Victor, luase dinainte referințe despre el, știa că se poate bizui pe el. De aceea va fi direct, fără precauții. El, la Timișoara, face parte dintr-o organizație, clandestină desigur, „Valoare, adevăr, libertate“, prescurtat VAL, care cuprinde tineri patrioți, studenți și nu numai, ce încearcă să se împotrivească regimului comunist. Mici filiale ale acestei organizații s-au înființat și în țară, în marile orașe, de pildă în orașul Monicăi, ea face parte dintr-un astfel de grup. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu gloanțe oarbe, dl. Chirilă a încercat să-i atenueze suferințele prin grija ce o purta față de mama sa rămasă singură după moartea soțului, ștefan Ilașcu, la data de 27 iulie 1998. Constantin Chirilă a fost o permanență în familia patriotului din Taxobeni: aducea de la Iași colete cu alimente, îmbrăcăminte și bani de la distinsul prof. Ioan Alexa, de la fiul acestuia, prof. univ. Dimitrie Alexa și de la fiică, Elvira Opran din California, SUA. A trecut de zeci de ori vama de la Prut
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
gură pentru că nu avea in casă nici o coajă de pâine; se încălzea, din cauza lipsei lemnelor de foc, cu nuielele pe care le rupea din gard. și apoi peste maica Natalia dăduse, după moartea soțului, și o altă nenorocire; în timp ce marele patriot Ilie Ilașcu stătea în temnițele din Tiraspol, niște derbedei din sat au pândit când bătrâna era plecată la câmp sau la biserică și i-au furat din ogradă tot ce mai avea-foarfecele de pe pragul casei, toporul, sapa, până și hainele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de omenie de care e capabil doar cineva, cum ar zice Blaga, “ bolnav de prea mult suflet”. Acest eseu-mărturie al lui Constantin Chirilă despre ultimii ani de viață ai Nataliei Ilașcu, intitulat “”, este nu doar un omagiu adus memoriei mamei patriotului român, care a rostit din temnița de la Tiraspol fraza memorabilă: “VĂ IUBESC, POPOR ROMÂN”, ci și un elogiu adus Basarabiei și mamelor Basarabiei. E o carte mai mult trăită decât scrisă. Dincolo de ea au rămas dureri, suferințe, confuzii, sacrificii... Ea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
roage la mănăstirile lui ștefan cel Mare, prin locurile sfinte ale Țării, iar când s-a îmbolnăvit a veghiat, în locul feciorului întemnițat, la perna ei. A publicat în presa românească mai multe interviuri cu mama lui Ilie, cu oameni dragi patriotului român, mărturii care vin să completeze într-un fel portretul acestuia. Cred că ele trebuiesc cunoscute de mai multă lume. Este un fragment din istoria noastră, care nu trebuie uitat sau abandonat, ci oferit spre luare aminte generațiilor viitoare. Semințele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
viitor. Ilie Ilașcu e omul care pune mărturie de „viitor de aur” al națiunii române. Nicolae DABIJA DESCOPERIREA BASARABIEI în ultimii ani ai comunismului ascultam zilnic radio Chișinău și urmăream emisiunile televizate de acolo. Așa i-am cunoscut pe marii patrioți români, pe neînfricații luptătorii întru trezirea conștiinței naționale, precum Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Ungureanu, Leonida Lari, Arcadie Suceveanu, Mihai Cimpoi, Ion Vatamanu, Ninela Caramfil, Olga Ciolacu, Petre Teodorovici, Gheorghe Ghimpu, Nicolae Costin, Ion Dumeniuc, Mircea Druc, veșnic
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cea mai mare ambasadă a unui stat din partea aceasta a Europei), a participat și doamna Lidia Istrati. Domnia-sa a fost o mare luptătoare pentru dreptate și adevăr în Basarabia. De asemenea, am participat la greva foamei inițiată de soțiile patrioților din grupul Ilașcu, care a avut loc în fața clădirii guvernului de la Chișinău, alături de Ion Vatamanu, Lidia Istrati, Gheorghe Ghimpu, Ion Ungureanu și foarte mulți buni români ai Basarabiei furate, cedate....... La sfârșitul anului 1992 am trimis o scrisoare poetului Adrian
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pentru prezența poetului Grigore Vieru, contribuind cu suma de 400.000 lei pentru transportul domniei-sale la Iași. Tot dumneaei a cumpărat pânză din care am făcut lozinci și am scris acele memorabile cuvinte „VĂ IUBESC POPOR ROMÂN!”, rostite de marele patriot, Ilie Ilașcu, din celula condamnaților la moarte. Lozincile au fost arborate, două în oraș, în Piața Unirii și pe Bulevardul ștefan Cel Mare, și cealaltă în sala “Henri Coandă” a Palatului Culturii, unde s-a desfășurat simpozionul. La simpozion au
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]