3,006 matches
-
centralizat dacic) și până în apropiere, istoria a fost repusă în matca adevărurilor ei. Este firesc, așadar, ca, respectându-i structurile, să privim, azi, Unirea cu Țara din punctul nostru de vedere comunist și să tragem concluziile valabile epocii noastre creatoare.“ („Pecețile de lumină ale continuității“, Scînteia, 21 octombrie 1983) „Conducător iubit, doream să vii, Chemat de țară și chemat de vreme În fruntea scumpei noastre Românii Ca soarele în fruntea unei steme.“ („Partidul, Ceaușescu, România“, Scînteia, 8 mai 1986) „Apoi, începând
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
creator - Cântarea României.“ („Arta populară în cultura noastră“, România liberă, 31 august 1983) BĂNESCU Florin „În ianuarie, așadar, într-unul înscris cu litere de aur în calendarul de patrie, sărbătorim și școala românească, cultura română, împlinirile acestora sunt puse sub pecetea duratei și în aceste lucrări trebuie să identificăm, cu admirație și recunoștință, imensa contribuție a militantului comunist, a savantului de reputație internațională, tovarășa Elena Ceaușescu.“ („Ianuarie de aur“, Luceafărul, 7 ianuarie 1989) BĂNUȚĂ Ion „Societatea noastră, care se dezvoltă impetuos
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu linii de metrou și cu o Dâmboviță care abia acum are, vorba cântecului, apă dulce.“ („Cuvântare la Congresul al III-lea al Educației și culturii socialiste“, Scînteia, 19 august 1987) „Opera revoluționară pe care o făurim poartă, de aceea, pecetea inconfundabilă a personalității secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, al cărui impunător prestigiu pe meridianele lumii constituie garanția sigură a ridicării României pe noi trepte de progres și civilizație, căruia în această zi aniversară îi aducem alesul și înflăcăratul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
p. 52) „Magistralul raport prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu Conferinței Naționale a partidului se înscrie ca un document de o importanță covârșitoare pentru viața economică, politică și socială a patriei. Personalitatea excepțională a secretarului general al partidului a imprimat documentului pecetea analizei științifice profunde, a cutezanței comuniste, înfățișând un model de gând și faptă revoluționară.“ (Contemporanul, 9 decembrie 1977) CIUCURENCU Alexandru „Anii socialismului au însemnat o etapă fecundă, decisivă pentru istoria poporului român. Primele eforturi de edificare socialistă la care am
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mai cu seamă la români, între calitatea timpului și calitatea omului încărcat cu o mare misiune socială. Și dacă timpul scoate la iveală pe acela care-l reprezintă mai adânc, atunci putem crede că și cel ales pune asupra timpului pecetea adevărului și acțiunile sale. Fie timpul prielnic alesului acestui moment istoric al României socialiste, pentru ca el să-și poată desfășura, ani și ani mai departe, atât de hotărâtoarea, atât de strălucita sa misiune! Ceea ce, tradus în formula noastră tradițională de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
MUREȘEAN Mircea, regizor și scenarist „Născându-se, noua artă cinematografică și-a găsit leagăn și ursitoare în evenimente politice cum nu se întâlnesc multe într-o istorie chiar milenară, a unei țări. Revoluția socialistă nu putea să nu și aștearnă pecetea pe film, iar filmul nu putea - cu imensele posibilități de care dispune - să nu se angajeze, conștient și entuziast, în slujba revoluției. Putea să fie, și a fost, de la început, un agitator, un propagandist al politicii partidului comunist, iar partidul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Românilor în veacurile XIII, XIV și XV / B. Țara Românească, anii 1247 - 1500», editată de Academia R.P.R. în anul 1953. Document nr. 145. Originalul există la Arhivele Statului București, A. N. CLV / 1, redactat în limba slavă pe pergament, având pecete atârnată, căzută. Însoțit de o traducere românească din anul 1910. Este consemnat acolo, că o altă traducere românească se află la Arhivele Statului din Râmnicul Vâlcea, «Documente Istorice LXIV / 1». Îl redăm în continuare în traducerea din 1910, spre luare
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
voința semnatarilor de a condiționa acceptarea unirii de păstrarea ritualurilor și tradițiilor bisericești: «toată legea noastră, slujba bisericii și carindariul, leturghia și porturile și darul nostru să stea pre loc, iară de n-ar sta pre loc aceale, nici aceste peceți să n-aibă nici o tărie asupra noastră» Decizia sinodului a fost consacrată prin Prima diplomă Leopoldină (16 februarie 1699), care acorda preoților uniți aceleași privilegii și scutiri de care beneficia clerul catolic, specificând că lor nu li se putea cere
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la o plimbare sau chiar la o aventură idilică. Era vremea fascinantei studenții, cu puține griji dar bogată în oferte de prietenii și distracții, după voia inimii. Cu trecerea timpului, obligațiile profesionale și sociale, grijile familiale, cărunția și-au pus pecetea pe înfățișarea lui, imprimându-i aspectul unui bărbat matur ce a pornit pe panta coborâtoare a vieții și, încet-încet, au început să apară modificări în modul cum era percepută persoana sa în relațiile cu semenii. Prima mare dezamăgire în acest
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
prin poștă. Era primul album în care apăream ca sculptor, alături de alți mari artiști din țară. Pe prima pagină se puteau citi rândurile scrise de criticul de artă Deliu Petroiu: „Arta Naivă românească își va dobândi prestigiul numai printr-o pecete stilistică proprie. Astfel, ea va impune o „a treia cale”care va fi, față de profesioniști și amatori, nu în concurență ci complementară. În deplină libertate și autonomie ea vizează revitalizarea creativității populare cristalizate în vreme, în concordanță cu sensibilitatea modernă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aruncăm o privire de recunoștință spre ceea ce au fost oamenii acestor locuri cu mult înaintea noastră. O fericită coincidență face că tot anul acesta să se împlinească 520 de ani de la menționarea numelui localității Huși într un document ce poartă pecetea marelui domnitor al Moldovei, Ștefan cel Mare. Dar, că tot ce ține de multimilenara existența a poporului nostru pe pământul ce a fost și este al lui de totdeauna, istoria acestor locuri este cu mult mai veche. Ea s-a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
astea.” Lipsa coerentei și a coeziunii fac textul asemănător celor suprarealiste în care se folosea dicteul automat, desi scrierea ar presupune și neutralitatea artistului, consemnarea obiectivă. Actul creației este resimțit că similar celui opus sacralizării, drumul spre cititor stând sub pecetea întunericului:,,(...) spuse de mai mulți, auzite de mine, împrăștiate de necuratul.” Cuvântul este resimțit că un gunoi, forma de pedepsire a greșelilor umane. Forță elementelor lexicale este năprasnica, violența:,, Cuvintele erau plesnete de bici, disprețul și frica aveau mirosul cămășilor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
popoare, au la bază ideea că cultul derivă din religie și este inspirat sau determinat de ea. Astfel în orice formă de cult trebuie să vedem manifestarea unei stări sufletești, a unui sentiment religios. De aceea cultul fiecărei religii poartă pecetea doctrinei religioase. Astfel se explică felurimea ceremoniilor și a riturilor pe care ni le oferă religiile lumii. Diversitatea arată diferența de gandire pe care au avut-o popoarele despre divinitate în cursul timpului, concepții care merg de la crimă la eroism
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
preluat instituția nășiei, care se pare că este de sorginte iudaice, nefiind întâlnită la alte popoare. De aceea se spune că instituția căsătoriei iudaice este o anticipație a nunții, ca Taină a Bisericii, căci de la Adam la Domnul nuntă poartă pecetea unui act religios, păstrând în iubirea conjugala un aspect sacramental, prin care ea se distinge de celelalte lucruri private, deși în tipare iudaice căsătoria rămâne în cadrul timpului, totuși ea conserva sfințenia în măsura în care sunt păstrate vestigiile chipului lui Dumnezeu căci sensul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
se mai rupea câte un suflet pentru a păși în față. O ultimă strigare și Domnul a rupt lanțurile celui rău: în câteva secunde, majoritatea au plecat cu mic cu mare în față! Victorie! Domnul învinge încă odată și pune pecetea asupra celor aleși: “Rezervat Cerului!” O rugăciune solemnă și presărată cu multe lacrimi a făcut ca binecuvântarea să cadă asupra întregii adunări, dar mai ales a acelora care au ales să se întoarcă acasă, cât nu a fost prea târziu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să fie, acela să nu neclintească dania noastră, ci să o întărească pentru că leam dat pentru credincioasa lor slujbă. Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor de mai sus, am poruncit slugii noastre credincioase , pan Oancea logofăt, să atârne pecetea noastră la această carte a noastră. A scris Sima, în târgul Vasluiului, în anul 6945 (1437), luna mai 15(4)›› După cum vedem, Vasluiul era una din cele două capitale ale Moldovei, ștefan și Ilie fiind domnitori amândoi, cu reședințele la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
habar de moarte când s-avântă cu spada. Parcă poți ști cine-i cu adevărat "Năzdrăvanu' Moldovei"? Să ni-l ție Dumnezău! După Lipnic, se fudulește Gheorghiță, m-o procopsit Vodă c-o șfară de țarină, întărită cu hrisov și pecete domnească, să n-o clintească nimenea, și urmă, solemn, îngroșându-și vocea: "Gheorghiță Amarandei! Pentru vitejie! Să-ți fie ocină dreaptă! Ție și urmașilor tăi, în vecii vecilor!" Și, când m-o strâns la pieptu' lui și m-o bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
I-o răsplăti Dumnezeu, că noi, oricât le-om da, le rămânem veșnic îndatorați... Da' până una-alta, le mai ostoim durerea cu o danie: un petec, un petecuț, o sfoară, o sforicică de pământ, acolo, întărit cu hrisov și pecete domnească: "Să le fie ocină dreaptă slobodă de dajdie". Ce ziceți, le dăm? Boierii tac. Adâncă tăcere... Ștefan îi îndeamnă: Eu dau mai mult că am de unde. Domniile voastre, mai puțintel. Cât vă lasă inima. Bineînțeles, adaugă, cu zâmbet fermecător, "De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nostru, Bogdan! Uite ce este, Maria! răbufnește Țamblac nervos. Potolește-te! Nu se pune problema moștenirii. Alexandru, într-adevăr, e fiu nelegitim, dar e "os domnesc", recunoscut, însemnat cu fierul roșu chiar de mâna lui Ștefan. I-am văzut semnul: pecetea cu cap de bour pe umărul stâng. Am auzit că-i obiceiul domnilor ăștia să-și însemne odraslele bastarde cu fierul roșu ca pe harmăsari -, să nu-și încurce progeniturile, râde ea sarcastic. Maria! o dojenește el. Poate să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
binețe, mi-a zâmbit și s-a dus grăbit... Se aude glasul gălăgios al lui Țamblac, mai înainte de a-i apărea făptura. În urma lui, vine Isaia, căutându-și soața. Ohohooo! dă buzna Țamblac agitând cu entuziasm, două pergamente legate cu peceți. Ghiciți ce țin eu în aceste mâini pe care nu le voi mai spăla trei săptămâni?! ?!?! ... Scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea părintele Creștinătății adresată, cui credeți?! întreabă el și desfășoară pergamentul, începând să citească cu emfază. "Illustrissimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar de defăimează pe pârcălab, e vai de moș?! întreabă sever. Spus! Și? Moșu', șovăie câteva clipe Tăutu, a spus că "singur își pune capu' pe butuc, da'... da' nu se teme de săcurea nepotului ce s-o știrbi în pecetea bunicului". Nerușinat moșneag! Aista pune la îndoială "dreapta judecată a Domniei mele?!" Auzi, "săcurea nepotului"... Sunt dați dracului răzășii aiștea ai Moldovei! izbucnește Ștefan în hohote de râs. Pentru dreptul lor se iau de piept și cu Dumnezeu. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Eu... eu mă gândeam la greieri... Boierii izbucnesc în râs și Ștefan le ține isonul. Râdem noi râdem... Când îți asculta firmanul cu porunca "Strălucirii sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori?! Niște pietricele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar eram hotărâți să ne batem și să murim împreună cu împăratul. "Ca oameni liberi, nu ca robi!"... Constantin și-a scos platoșa aurită, cu vulturul bicefal încrustat pe piept, și-a azvârlit coiful cu panaș, și-a smuls inelul cu pecetea imperiului același vultur bicefal, l-a sărutat și l-a aruncat departe, și-a scos cămașa de mătase și a îmbrăcat o cămașă luată de pe cadavrul unui oștean era o cămașă sfâșiată, noroită, sângerată... Îl priveam îngroziți și nu înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
socoteală de "drepturile de om"! răbufnește Alexa. Nu mai e rușine, nu mai e frică de Dumnezău!... Înainte vreme, țăranu' nu rădica ochii de pe opincă... Acu', se trage cu tine de brăcinar și-ți râde în nas, fluturând hrisovu' cu pecete domnească! fornăie Isaia ca un taur întărâtat. Niciunde, nicicând, nu s-a pomenit să dai puterea în mâna prostimii! "Oastea boierească a Moldovei", a devenit "Oastea cea mare a prostimii"... În loc să știe prostu' de teama mâniei boierești, trăim noi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
curgerea timpului. Bea din ulcică și boierii se grăbesc să-i urmeze exemplul. Logofete, ia cetește firmanul de pace adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un pergament cu o pecete cât roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea Strălucitul! Prea Luminatul! Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]