7,838 matches
-
colectivității) (Rojot, 2005, pp. 166-168). În stadiul actual al cunoștințelor este greu de precizat care dintre cele trei puncte de vedere este cel mai productiv - cel caleidoscopic, cel al mixturii sau cel al sintezei abordărilor. Fiecare dintre ele este la fel de pertinent sub raport teoretic și practic. În același timp, fiecare dispune de o serie de limite : primul sugerează imposibilitatea elaborării unui model unitar, complex și comprehensiv al deciziei ; al doilea postulează oarecum paralelismul abordărilor, în timp ce al treilea deschide drumul spre un
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
viața organizației. S-a dedus, credem, din cele de mai sus că informațiile ce urmează a fi culese trebuie să dispună de o serie de particularități. Printre acestea, în literatura de specialitate, mai des citate apar următoarele: să fie necesare, pertinente, exacte, complete (fără a fi supraabundente), recente, economic-eficiente. Caracterul necesar al informației este strâns legat de volumul, de multitudinea lor, știut fiind faptul că adeseori în practică se strâng mult prea multe informații care, așa cum arătam, nu au o legătură
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe care individul le are în alegerea acțiunilor pe care le efectuează. Ele pornesc de la ideea potrivit căreia accidentul rezultă dintr-o perturbare a proceselor de recepție și de tratare a informațiilor care preced luarea deciziilor. Dacă operatorul deține informații pertinente ori de bună calitate, dacă el dispune și de mijloacele individuale (cognitive) și organizaționale de a le exploata eficace, fără eroare, atunci accidentul poate fi evitat. Modelele pe care le avem în vedere formalizează secvențele de evenimente sau decizii care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stimulatorii ale scopului grupului apar extrem de evidente dacă ne referim la diferite tipuri de scopuri. Dintre acestea menționăm: scopurile tranzitive și intranzitive, imediate și îndepărtate, de sarcină sau de menținere. Teoria stabilirii scopurilor formulate de Edwin Locke furnizează unele informații pertinente, deși în ea este vorba mai mult de scopuri individuale. Dat fiind faptul că în literatura de specialitate nu există studii temeinice despre valoarea stimulatorie a scopurilor de grup, s-ar putea emite unele presupuneri plauzibile. Astfel, s-ar părea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se confruntă psihologia organizațional-managerială este aceea a elaborării unor programe de motivare a angajaților, a stabilirii unor practici motivaționale menite să contribuie la stimularea, direcționarea și menținerea comportamentelor organizaționale motivate. Asemenea programe trebuie să conțină măsuri și modalități motivatorii clare, pertinente, flexibile, coerente. Programele și practicile motivaționale stabilite țintesc spre formarea și dezvoltarea încrederii managerilor și subordonaților acestora în posibilitatea influențării pozitive a planului motivațional-comportamental. Totodată, ele trebuie să combată o serie de prejudecăți existente în mediile organizaționale. Una dintre acestea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
intercomunicării), de la relații de indiferență și izolare socioafectivă la tensiuni emoționale puternice, la respingeri și atacuri deschise verbale și comportamentale (în plan afectiv-simpatetic). Ameliorarea sau înlăturarea acestor conflicte s-ar putea realiza prin: egalizarea informării persoanelor; transmiterea informațiilor relevante și pertinente, deblocarea comunicării; formarea unor atitudini suportive în procesul comunicațional, dezvoltarea capacității de ascultare activă; atragerea persoanelor într-o serie de activități de interes general pentru a scade ostilitatea dintre ele, etc. Cel mai specific conflict care apare la nivel interpersonal
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
înțelege necesitatea respectării normelor de grup sau a regulilor de relaționare, în stabilirea unor scopuri supraordonate care să permită apropierea subgrupului și chiar colaborarea lor; în formarea grupurilor astfel încât să se ajungă la echilibrarea caracterelor sociale ale oamenilor. O ilustrare pertinentă a relațiilor dintre sursele generatoare ale conflictelor intragrupale și modalitățile de soluționare a lor a fost oferită încă din 1960 de Schmidt și Tannenbaum. Ei consideră că divergențele existente între subordonați din cauza percepțiilor, obiectivelor, valorilor diferite, metodelor de muncă pe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pozitivă, precum și teoria autocategorizării a lui John Turner (1981, 1987) axată pe definirea identității individului, prin raportarea acestuia la nivelul speciei umane, la nivelul diferenței dintre sine și ceilalți membrii ai grupului, în fine la nivelul suportului comportamentului social, diferența pertinentă fiind cea dintre propriul grup și out-group − stau la baza explicării relațiilor dintre grupuri. Alături de teoria conflictelor reale și de teoria identității sociale, o altă teorie, cea a jocurilor a fost utilizată în explicarea conflictelor intergrupale. Mai recent, un accent
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
grupurile aflate până la un moment dat în conflict. Există și alte modalități, precum: evitarea situațiilor nedorite; aplanarea conflictelor prin supralicitarea asemănărilor, a intereselor commune și descurajarea diferențelor; schimbarea comportamentelor membrilor grupurilor; schimbarea structurii formale a organizației etc. (informații ample și pertinente despre problemele generale ale conflictelor intrași intergrupale − surse, dezvoltare, soluționare - pot fi găsite în Forsyth, 2001, 2006). Mai demult, Black și Mouton (1984) propuneau recurgerea la două modalități sau strategii de rezolvare a conflictelor intergrupale: medierea, în care o a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fiziologice (creșterea glicemiei, creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, uscăciunea gurii, transpirația abundentă, dilatarea pupilei); subiective, psihoindividuale (anxietate, agresivitate, apatie, plictiseală, depresie, oboseală, frustrare, iritabilitate, scăderea stimei de sine, nervozitate, sentimente de inferioritate); cognitive (incapacitatea de a lua decizii pertinente, scăderea capacității de concentrare a atenției, hipersensibilitate la critică, blocaje mentale); comportamentale (predispoziții la accidente, toxicomanie, izbucniri emoționale, bulimie, abuz de alcool sau tutun, râs nervos, plâns zgomotos); psihoorganizaționale (absenteism, scăderea productivității, alienarea la relațiile cu ceilalți membri ai organizației
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
numită această strângere sub umbrela burnout-ului a mai multor variabile, impietează conturarea burnout-ului ca un construct separat, distinct (Cooper, Dewe, O’Driscoll, 2001, p. 87). Modelul tridimensional (Maslach, Jackson, 1981; Leiter, Maslach, 1988). Este cel mai cunoscut model, cel mai pertinent și mai bine fundamentat teoretic, conceptual și metodologic. El este concomitent un model structural, deoarece precizează componentele/dimensiunile structurale ale burnout-ului, dar și procesual, pentru că insistă asupra desfășurării și evoluției în timp a burnout-ului. Autorii postulează existența a trei dimensiuni
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sunt cauzate de factorii de personalitate specifici acesteia. Dacă tipul de personalitate al victimei nu are suficientă tărie pentru a acționa ca factor determinant (intrinsec) în instalarea mobbing-ului, atunci cum ar putea fi explicat fenomenul? Care ar fi factorii explicativi pertinenți? Cercetările mai sus invocate au arătat că, în esență, procesul de marcare socială și distrugere sistematică a victimei mobbing-ului este o problemă de management. Printre factorii subiectivi care determină apariția mobbing-ului poate fi inclus și „contractul psihologic de muncă”, care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dimensiunile audienței lor, prin natura mesajelor transmise și, în sfârșit, prin potențialitatea lor de a atinge anumite obiective, mai curând decât altele. Dar un singur criteriu permite întocmirea unui inventar al mijloacelor de comunicare, care să fie deopotrivă complet și pertinent. Acest criteriu ar putea fi numit de sociologi fie formă, fie modalitate de comunicare, în timp ce inginerii ar vorbi mai curând de structură de comunicare, iar juriștii de punere la dispoziția publicului. Aplicarea acestui criteriu permite diferențierea a trei familii de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Î), cetățenie (cod al Î), cote, victimizare, zone de așteptare; ă contextul economic: cultură și dezvoltare, mondializare, loc de apartenență etc. Fiecare contribuție se Înscrie Într-o perspectivă didactică și Își propune să prezinte, În mod sintetic, elemente de reflecție pertinente. În linii generale, am realizat, sperăm, un instrument de lucru care ar trebui să fie de mare ajutor studenților, fie ei În ani mici, În ani terminali sau la studii aprofundate, la științe politice sau la științe economice, precum și celor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
obiect) provocând automat, chiar inconștient, clasarea sa Într-o categorie semnificativă din punct de vedere cultural. Nu putem să nu identificăm, am putea spune, parafrazând celebra maximă a Școlii de la Palo Alto („Nu putem să nu comunicăm”), afirmație Întru totul pertinentă, de altfel: celălalt emite În permanență, conștient sau nu, semne pe care le interpretăm și cu ajutorul cărora Îl identificăm, atribuindu-i o apartenență. Din acest punct de vedere, limbile disponibile joacă un rol major, nu doar fiindcă fac posibile anumite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cuvine semnalat faptul că, pe de o parte, termenul de etnie, dacă se bazează pe criterii biogenetice, se suprapune În parte cu noțiunea mai veche, astăzi respinsă, de rasă (Gresle et alii, 1994, p. 119): În consecință, nu este nici pertinent, nici acceptabil din punct de vedere deontologic. Este și motivul pentru care, pe bună dreptate, când este folosit În acest sens, are o foarte proastă reputație În spațiul francofon (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995). Pe de altă parte, singurele definiții disponibile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acceptabil din punct de vedere deontologic. Este și motivul pentru care, pe bună dreptate, când este folosit În acest sens, are o foarte proastă reputație În spațiul francofon (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995). Pe de altă parte, singurele definiții disponibile și pertinente din științele umane (inclusiv cele traduse din limbi În care termenul nu are numaidecât conotații negative) fac În fapt trimitere la noțiunea de „comunitate culturală” bazată pe interacțiune socială (și lipsită de orice categorisire biogenetică, cf. Barth, 1995; Gresle et
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și teoriilor economice. Aceasta din urmă caracterizează practicile dominante ale dezvoltării și globalizării care, din cauza decalajului lor față de contextele locale, duc la Îndatorare și sărăcie. Acestea au fost, de altfel, anomaliile și enigmele care au făcut ca astăzi să fie pertinentă intervenția la scară locală, cu condiția să se schimbe paradigma. Dacă acțiunile ONG-urilor și măsurile de descentralizare au avut un oarecare succes la nivel internațional, nu este mai puțin adevărat că abordarea prin apropiere creează o redutabilă problemă umană
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu există doi pe care să nu-i putem distinge”, experiență pe care fiecare o poate reproduce cu ușurință. S-a constatat totuși și că, atunci când nu suntem obișnuiți cu un anumit tip etnic, diferențele dintre indivizi par mai puțin pertinente, astfel că sunt posibile confuzii. Această dublă experiență arată că perceperea diferențelor nu este legată de pertinența sau de importanța lor intrinsecă, ci rezultă, așa cum subliniază comparatismul, din gradul de familiaritate și de obișnuință cu un ansamblu sau altul. Segregarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care constă În a defini justețea prin ceea ce este, și nu prin ceea ce trebuie să fie și, În consecință, de refuzul separării Între real și ideal și, mai departe, Între fapte și valori. Procedând astfel, dreptul natural antic se dovedește pertinent pentru combaterea relativismului moral, deoarece, bazându-se pe obiectivitatea legilor naturii, nu poate accepta ca valorile să Își aibă rădăcinile În subiectivitate. Umanismul juridic, analizat În calitate de „produs al epocii moderne” (Villey, 1983, p. 8), este acuzat că ar confunda dreptul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acestora. Instituțiile ș...ț există tocmai pentru a servi interesele grupurilor etnice. Și acest lucru tinde să le perpetueze” (Glazer și Moynihan, 1963, p. 310). Apartenența etnică este văzută aici ca un element de diferențiere socială și ca o categorie pertinentă pentru acțiunea politică. Ea constituie un criteriu obiectiv de clasare. Această utilizare pur descriptivă persistă În numeroase anchete americane contemporane. Și totuși, pentru mulți autori, etnicitatea nu se confundă deloc cu apartenența, ci face trimitere la procesul de identificare cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau găinii (a se Înțelege societatea globală sau grupul restrâns”), ci aspectul cel mai important este ă cum subliniază Raymond Boudon și François Bourricaud În al lor Dictionnaire critique de sociologie ă „să alegem, În funcție de preocupările noastre, nivelul cel mai pertinent de enunțare și validare a ipotezelor proprii” (Boudon și Bourricaud, 1982, p. 257). G. F. & ALBOUY Serge (1976), Eléments de sociologie et de psychologie sociale, Toulouse, Privat. ANZIEU Didier și MARTIN Jacques-Yves (1973), La Dynamique des groupes restreints, Paris, PUF
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
domestice, și specii (de exemplu, specia Câine, specia Cal etc.). Bunul-simț ne permite astfel să constatăm existența a numeroase caractere morfologice, fiziologice și cromozomiale, vizibile chiar și pentru un observator superficial și cunoscute de mult de crescători. Și totuși, deși pertinente, aceste distincții sunt insuficiente și pot fi, cel puțin În parte, Înșelătoare. Într-adevăr, există mai multe diferențe Între rasele de câini (ogar, basset, prepelicar etc.) decât Între anumite rase (ciobănesc german) și alte specii (șacal sau lup). Începând cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un anumit număr de valori Împărtășite. Așa se va face distincție Între societăți cu un „etos” mai mult sau mai puțin distant sau apropiat, egalitar sau ierarhic, consensual sau conflictual, caracteristici ce se bazează pe un anumit număr de marcatori pertinenți. Până la urmă, aceste descrieri ar trebui să permită degajarea părții relative a universaliilor, precum și a variațiilor culturale În funcționarea unor astfel interacțiuni (Kerbrat-Orecchioni, 1994). Metoda de Învățare aplicată de Vincent Louis ia drept cadru pedagogic situațiile-problemă. Specialistul În didactică privește
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
până la urmă, care este vechimea ce legitimează o minoritate ă sau, pari passu, o majoritate? În al treilea rând, referința strict la stat (care este elementul de bază al ordinii juridico-politice internaționale) deplasează problema În loc s-o rezolve, Întrucât contextele pertinente nu se definesc doar la această scară. De exemplu, anglofonii sunt majoritari În Canada (stat care este subiect al dreptului internațional), dar sunt minoritari În provincia Québec și, În această calitate, reclamă garantarea anumitor drepturi, inclusiv În ceea ce privește utilizarea limbii engleze
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]