4,013 matches
-
încolo mai simt pe vreunul că vrea să-mi facă rău, îi fac eu rău, ca să nu mai sufăr eu din cauza lui altul. Păi, de ce să vin la pușcărie degeaba, că mă dă unul sau altul în primire? A, dacă pic eu din prostia mea... Nu mă dădea pe nedrept. Dar vreți să vă spun ceva? Atâta timp cât fura și el, nu cred că venise timpul să devină el băiat bun cu garda și să-i dea pe toți în primire sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mine“ - „Vin, neică“. Am zis, de ce să nu profit, că și-așa nu aveam bani, hai să mă duc cu domnul Nicu și să furăm ce găsim pe la mașini. Ce-om găsi noi prin scule, casetofoane, ce-o fi, ce pica. Și, după ce-am terminat, aveam pe cineva la gară, care vroia un casetofon de mașină - un taximetrist. Și i-am spus lui Nicu: „Nicule, tu intră aicea, în ruine, până mă întorc eu!“ - „Bine“. Am luat ăla, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
douș’cinci de lei. Am cărat toată noaptea, câte unul, nu m-am grăbit. Era o vilă, un sediu al unei firme de construcții, și acolo aveam eu o reședință: cu banchete de la mașini, pe care nu le vândusem - pentru că pica bani, nu le mai vindeam. Mergeam la discoteci, baruri, să mă distrez, pocher, disco-baruri, videoteci. Dormeam până la unșpe-douășpe, apoi îmi făceam plinul la buzunar în oraș, și până la unșpe-douășpe noaptea să-i și cheltui - ce mai făceam după aia, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Nu poți să-ți asumi singur răspunderea de a aduce un necunoscut în casă, și unde mai pui că e și străin. Un descendent al lui Napoleon vine în Japonia... Și are de gând să stea la ei! Vestea a picat ca un trăsnet în acea dimineață senină, gata-gata să tulbure pacea familiei. Pașii repezi ai lui Tomoe pe scări în jos sunau ca o rafală de mitralieră. Fratele se îmbrăcă în grabă și o urmă, târându-și brâul chimonoului. — Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nenorocirile cu Gaston începuseră chiar din ziua sosirii. După ce au părăsit vaporul, Tomoe a consimțit să plătească taxiul, deși deloc încântată de faptul că trebuie să scoată iar o groază de bani din buzunar pentru acel vagabond care le-a picat pe cap. În taxi, Gaston s-a comportat ca un copil de trei ani. Nu s-a mai dezlipit de fereastră, fascinat de peisajul pe care i-l oferea Yokohama primăvara. Takamori încerca să-i explice câte ceva: — Gaston, aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Dacă se plimbă prin zona magazinelor“, gândi ea, „mai face vreo poznă de genul celei din restaurant. O să ne facă de râs peste tot.“ Nu-i ajungea bătaia de cap pe care o avea cu Takamori, mai trebuia să le pice din cer și imbecilul ăsta. — De s-ar termina odată cu nebunul ăsta...bombăni ea. Se uita disperată după Gaston. A oprit un grup de băiețași care se jucau pe stradă. — N-ați văzut cumva trecând pe-aici vreun străin? — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în gang silueta fantomatică a unei femei. Era femeia cu bandajul în jurul gâtului. — Sfinte Dumnezeule! strigă ea, surprinsă. Ame-chan de la hotel! Gaston clipi trist. Deși fusese dat afară din hotel, în toiul nopții, din cauza acestei femei, nu-i purta deloc pică. În inima pură a lui Gaton era imposibil să găsești vreo urmă de indignare sau ură față de semeni. Și copil fiind, indiferent de farsa care i se juca sau de brutalitatea camarazilor săi de joacă, prin firea pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și Confucius, încearcă să descoperi azi ce ai de descoperit; mâine s-ar putea să nu mai exiști. Tomoe n-are pic de sete de cunoaștere în ea. Fii atent, Gaston. Un tip afon se numește onchi, iar unul care pică la examenul de șofat se numește unchi. Un înseamnă „șofat“, iar chi înseamnă „idiot“. Cu toate explicațiile lui Takamori, Gaston nu a înțeles nimic. — Renumitul scriitor de romane istorice vechi, Kōsuke Gomi, a picat mereu la examenul de conducere. Prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se numește onchi, iar unul care pică la examenul de șofat se numește unchi. Un înseamnă „șofat“, iar chi înseamnă „idiot“. Cu toate explicațiile lui Takamori, Gaston nu a înțeles nimic. — Renumitul scriitor de romane istorice vechi, Kōsuke Gomi, a picat mereu la examenul de conducere. Prietenii lui îi spun Unchi Gomi. Pricepi? Gomi înseamnă „gunoi“. „Excremente“ sună de parcă ar avea vreo legătură cu Biroul Metropolitan al Igienei Publice, nu? Spre dezgustul și disperarea lui Tomoe, Takamori a continuat cu prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
francez și s-a apucat să descifreze rândurile. Era scrisul îngrozitor al lui Gaston, care arăta ca niște viermișori ce traversau pagina. După ce a reușit să traducă cele două rânduri, le-a citit cu voce tare fratelui și polițistului: „Am picat de trei ori la examenul de admitere de la Seminar. Nu voi putea niciodată deveni preot misionar. Totuși, trebuie să merg în Japonia.“ Takamori și Tomoe s-au uitat unul la altul fără să scoată un cuvânt. Tomoe era absorbită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de seara în care a stat cu Gaston la fereastra lor de la etaj și au privit stelele. „Gaston a dispărut“, își spuse Takamori în gând, „dar așa a fost să fie. Era un om care trebuia să dispară...“ Le-a picat de undeva din cer. Asemenea eroinei din Povestea tăietorului de bambus, s-a întors acolo. Nu era doar pură fantezie. Astfel s-ar explica mai bine, într-un fel sau altul, menirea lui Gaston. După ce s-a despărțit de Iijima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Mary. Excesiv de convențională. Rezervată. Cumsecade. Și plicticoasă. Tot ce nu fusese mama. Dar părea de treabă, iar tata părea și el fericit. Ajunsesem deja la punctul În care mă simțeam aproape orfană și nu i-am purtat cîtuși de puțin pică pentru că s-a recăsătorit. Nu că ne-am fi Întîlnit prea des ca să am motiv. Astăzi, cînd povestesc despre tinerețea mea zbuciumată, oamenii rîd. Nu de partea despre moartea mamei, nu, ci atunci cînd le spun că am fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Mai ales cu Charlie Dutton, zic, Încercînd să mă apăr și mă Întorc spre Fran. Vreți să fiți atît de buni și să nu mai aduceți vorba de el? Apropo, dacă printr-o coincidență de dimensiuni cosmice se Întîmplă să pice la restaurant În seara asta și să ne găsească acolo, eu o să plec. Bine? Doar așa, ca să știți. — La dracu’, mi-ai dejucat Întreg planul diabolic, rîde Marcus. — Liniștește-te, spune Fran luîndu-mă de braț. Nu avem planuri diabolice. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
coridorul fâșâindu-și fundul, căci purta tocuri Înalte și, În același timp, trebuia să alerge deoarece ajungea mereu cu Întârziere, exact cu trei minute Înainte de Încheierea programului de audiențe. Trecea prin fața sălilor vaporoasă, parfumată, legănându-și șoldurile, iar colegilor le pica fața și o priveau de parcă o vedeau pe Pamela Anderson. Ea ar fi preferat ca mama să fie ca toate celelalte - ștearsă, plată și un pic neglijentă. — Ești norocoasă, comentă Miria, băieții se uită doar la țâțele fetelor. Sunt toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bucurăm de ea, Că este frumoasă așa. Tamaș Cristina, clasa a VII-a Școala Profesională Specială Craiova - Dolj profesor coordonator Adriana Sârbu Așteptându-te Așteptându-te pe tine, Ajunsei într-o uimire... Dragostea-i atât de mare C-aș putea pica pe cale. Așteptându-te sa vii, Rău mă mai îmbolnăvi, Când văzui o fată-n cale Mai frumoasă ca o floare. Stai, iubire trecătoare, Să-ți mai spun două cuvinte: Unde mergi și un. te duci, Eu sunt cel cu vorbe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am retras brusc spunând cu o voce șoptită: Of! Sunt un simplu călător pe țărmul mării, cum să mă salute tânăra domniță? Trist, cu privirea fixă și cu sufletul plin de dorință, am rămas așa mult timp privind-o. Colț picat din Rai, Albastrul cerului și al pământului, câți nu ți-or fi spus povești prin călătoria lor la țărmul tău, dar oare tu le-ai trimis salutul tău? Îngăduie-mi și mie o mică privire, te rog! O adiere a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Vis Stătea întins pe pat când... Era negură... dintr-o dată se limpezește totul. Da, „copilul” era cufundat într-un vis. Printr-o breșă se vedea foarte deslușit Tărâmul Copiilor. Pruncul a picat în visul cel bun. O dată-n viață va fi, cum se zice, „în centrul atenției”. Pe chipul său este zugrăvit un zâmbet larg. Înțelegea de ce animalele săltau în jurul lui, sirene îl împodobeau cu ghirlande din Hortensie, cu ochelari de soare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
adăugă: Mai bine mă bucuram de singura-mi copilărie. Acum tânjesc după copilărie! „Copilul”era de fapt și de drept un om matur care a visat că e copil și și-a adus aminte că, pe vremea când era un pici lipsit de griji, când năzdrăvăniile erau la modă și trebuia s-asculte de cei mari, era mult mai frumos ca în postura de adult. Dascălu Cătălina, clasa a VIII-a Școala ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena O
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
n-are de lucru... Îmi place să stau pe mușchiul moale. Seamănă cu patul meu de acasă. Pădure, pădure! Așa tăcută ai fost întotdeauna? Chiar nu vrei să-mi răspunzi? Poate frângi sub pasul meu o crenguță sau faci să pice-n dreptul meu o frunză obosită, și-așa mi-aș putea spune: “Pădurea îmi răspunde!”“Treci din pat, am spus!”aud aceeași voce care-mi tulbură pacea. De ce nu mă lasă în pace? Am spus că vreau liniște! Doar vântul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de albul orbitor al iernii. O barieră pe care eram nevoită s-o urnesc, fără sa-mi dau seama cum trebuie unsa pentru a se da la o parte din calea mea și a jocului. Până când în mână mi-a picat o carte ciudată, cum nu mai citisem pana atunci. De la primele rânduri mă acaparase, fiindcă aveam strania senzație că eu și protagonistul ne cunoaștem de-o viață. Seara sau în ore, pe sub bănci, reluam interesanta discuție cu personajul acesta total
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să nu te superi. Nu. Poți merge liniștită. Ne mai vedem! Adio! Doamna Mary pleacă, iar Sherlock citește în tihnă ziarul și își bea cafeaua până când dă de o știre mare: „Domnul Criminalistica dă din nou lovitura”. Citește subtitlul și pică cu tot cu scaun pe spate, răsturnându-și cafeaua pe pijamaua lui cea nouă. Un alt mister pe care nimeni nu-l poate dezlega. Se pare că nu pot să am nici măcar un concediu în care să stau și eu ca alții
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
capul, apoi s-a pus și Prodan lângă ei, în urma noastră rămânând să patruleze doar frate-su, iar când m-am uitat a doua oară, atunci am văzut că jucau cărți. Deodată Áronka, vrând să înfigă sapa în pământ, a picat pe jos, i-a alunecat talpa de pe lamă, a căzut într-o rână și a rămas întins acolo, cu un picior în groapă, de parcă n-ar mai fi avut de gând să se ridice, și atunci ne-am oprit cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-am să scot o vorbă despre asta, la care bunicul a spus că e-n regulă, promisiunile trebuie ținute, apoi și-a mai turnat încă un pahar de vin, am luat și eu o înghițitură, dar nu mi-a picat deloc bine, mă tot uitam la pachetul unsuros, și mă-ntrebam ce-ar putea fi înăuntru, a văzut și bunicul că trag cu coada ochiului, însă n-a spus nimic, a continuat să-și bea vinul pe-ndelete, apoi, deodată, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
adevărate steluțe ucigașe, shaken, de proveniență Ninja, și tomahawk-uri, aveam și eu la mine cuțitul meu de tinichea, cu toate că știam că nu fac mare brânză cu el în lupta corp la corp, l-am luat totuși, gândindu-mă că pică bine, e liniștitor să ții în palmă mânerul unui cuțit în timp ce te strecori printr-un lan de grâu, ei, și când am ajuns la Marele Copac, Csabi tocmai aruncase un pumn de dopuri de plută în cască, după care fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am aruncat și praștia, și suflătoarea, au urmat cărțile cu indieni și cele despre vânătoare, pe urmă m-am dus la birou, am tras sertarul și toate chibriturile le-am deșertat în cutie, Fordul cel roșu, cu portiere mobile, a picat pe jos, lângă cutie, m-am aplecat și l-am pus în ea, apoi am așezat sertarul pe covor, m-am urcat pe pat și am încercat să dezlipesc posterele de pe perete, cu grijă să nu se rupă pentru că, neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]