2,508 matches
-
virgule celle qui remplace le tiret dans ce recueil de traductions.1409 Parfois, la traductrice emploie un tiret même și le texte de départ ne contient pas de tiret : Nu-mi presimți văpaia când în brațe îmi tremuri că un picur de rouă-mbrățișat de raze de lumină ? (Nu-mi presimți ?) (Blaga, 2010 : 34) Ne pressens-tu pas la flamme quand dans mes bras tu es tremblante comme une goutte de rosée enserrée par des rayons de lumière ? (Ne pressens-tu pas ?) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
elle met en évidence leș ressources stylistiques de la langue cible : " furnicarul de porniri " " la fourmilière de mes élans " (Noapte/Nuit) (Miclău, 1978 : 179). Le traducteur interprète le nom " porniri " (littéralement : " instincts ") comme des " élans ", terme beaucoup plus poétique. La métaphore " picur de dumnezeire ", traduite littéralement par Paul Miclău (" une goutte de divinité " (Pax magna/Pax magna) (1978 : 187)), est interprétée comme " un brin de divinité " par Paula Romanescu, solution qui met en valeur la poéticité de la langue cible (Pax magna) (1998
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
usage du français. 5. 3. 2. Lourdeurs Nous présentons ci-dessous quelques lourdeurs que nous avons identifiées dans notre corpus. Leur présence peut être expliquée par une mauvaise maîtrise de la langue cible : " și liniștea/[...] o simt cum frunză ta mi-o picura în suflet " " et le calme/[...] je sens comme ta feuille le coule dans mon âme " (Gorunul/ Le jeune chêne) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 55). Le verbe " couler " n'est pas transitif : la tournure " le coule " représente une faute grammaticale. Le verbe approprié
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Romanescu, 1998 : 20) ; " în palmi " (" dans leș paumes ") " au creux des paumes " (Frumoase mâini/Jolies mains...) (Romanescu, 1998 : 23) ; " de la-nceputul lumii " (" dès le commencement du monde ") " dès l'aube première du monde " (Pax magna/Pax magna) (Romanescu, 1998 : 14) ; " picur de roua " (" une goutte de rosée ") " une perle de rosée " (Nu-mi presimți ?/ Le comprends-tu ?) (Romanescu, 1998 : 19) ; " gândind aiurea " (" distrait ") " égaré/au labyrinthe de mes pensées " (Mugurii/Leș bourgeons) (Romanescu, 1998 : 38) ; " drumul meu îl ține soarta-n palme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pictura lui Moreau. "Pe marmora poleită a curtei unui palat oriental, curte ce se înconjoară de înșiruirea sveltă a unor svelte colonade, s-a așezat albă și goală sub găteala podoabelor de pietre prețioase, perversa Salomee... Și călăul cu sabia picurând de sânge i-a adus într-o tavă de argint capul livid al Sfântului Ion, pe care ea-l privește cu nesațiu și cu satisfacția visului ce e gata să se împlinească... căci pe buzele ei vezi palpitând setea de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subliniat și de raportul dintre seria de tonuri deschise, oricum există loc și pentru considerații de ordin general cu privire la ecleraj, care face o bună impresie autoarei Demoniacei -, albul marmorei, a pielii frumoasei nimfete, a lividității chipului ei și sângele care picură de pe sabia călăului sau a rănii rezultate din decapitare. Salomeea încearcă să însuflețească printr-un sărut tardiv buzele litificate ale sfântului, așa cum marmura se "rumenește" de reflexul pielii ei. Și într-un caz și în celălalt, avem o încercare de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu frunza-ți jucăușă? O, cine știe? - Poate că din trunchiul tău Îmi vor ciopli nu peste mult sicriul, și liniștea ce voi gusta-o Între scândurile lui o simt pesemne de acum: o simt cum frunza ta mi-o picură În suflet... și mut ascult cum crește-n trupul tău sicriul, sicriul meu, cu fiecare clipă care trece, gorunule din margine de codru.” Omul percepe realitatea Înconjurătoare cu ajutorul simțurilor. Capacitatea senzorială de a simți se numește sensibilitate. Poezia „Gorunul” din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de mister, Îmbietoare. El Însuși este pătruns de o tăcere aparte. Zvonul clopotului nu răspândește nimic În plan senzorial, nu tulbură ci potențează starea de liniște simțită de poet curgându-i prin vine. „...o simt cum frunza ta mi-o picură În suflet...” Poetul se află undeva În afara timpului. El trăiește Într-un spațiu aparent limitat de proiecția umbrei gorunului, unde liniștea are puteri demiurgice. Ea se transferă prin frunzele gorunului În vinele poetului, producând o stare aflată Între existență și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]