14,398 matches
-
frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat. VĂLUL PLUMBURIU Vălul plumburiu
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT TOAMNA IUBIRII Sunt Toamna iubirii pierdute, de dorul unui vis fremătând. Dorințe-mi pun pe frunze ude, din sufletu-mi pribeag lăcrimând. Din izvorul nefericirii, iubirea-mi așez în batistă. Cu nostalgia revenirii Toamnei soră, la fel de tristă. Culoarea morții-mi lasă pe chip și cu ea
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă. Toamna cu belșugu-i de-a ne fi nănașă. Vântul cu-a lui scripcă, șugubăț și hoinar, se-nvrednicește să ne fie lăutar. Vin nuntași cu droaia în falnicii copaci, pe veci să
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
dureroasă, plină de căutări, de întoarceri, de rătăciri, de regăsiri: ,,Mai vine o noapte - și afară plouă, Des și mărunt, Din empireul de plumb, Nesfârșită singurătate mereu ne-ntâlnim, În noaptea cenușie, mereu ne iubim, Cutreier în noapte, pe drumuri pierdute, Stropi blânzi s-adună, în șoapte cu vise și doruri tăcute.” (poemul „Noaptea”, pag 43) Prin întoarcerea în copilărie, prin retrăirea acelei perioade care seamănă atât de mult cu raiul, prin închinarea în fața celor care ne-au adus pe lume
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
și șoapte Iar serile-s lungi și pustii Și doru-mi te cheamă să vii... Sunt gânduri tăcute ce plâng, Dorințe ce iar mă ajung În noaptea de iarnă și frig Te caut printre vise...te strig... Departe...așa de departe Pierdut, rătăcit ești în noapte Spre tine străbate-un ecou Căci doru-mi te cheamă din nou... Cărări voi deschide spre tine Prin noaptea de ger și suspine Doar vino...mă strânge la piept Căci noaptea-i târzie...și-aștept! Ispite Dacă
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
purta această cruce!” În ”iluzii” angelice poeta se mai destăinuie... Din norii mei... raze de vis, Un răsărit e între noi, Privind, acum, la tot ce-i scris, Străbatem ani-lumină-n doi...” Într-o ”revenire” la normalul paradisului, numai la ”obiecte pierdute” Daniela Tiger nu-și caută iubirea să-i spună: Te-aștept, iubire”. Are puterea să pună ”punct și de la capăt”, să facă vieții ”semne” distincte și să scrie o ”scrisoare de Crăciun”. Cu un ”aștept” și ”mi-e dor”, ”între
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului PE MAL DE CER Pe mal de cer o lună Plângea cu fir de stele Și trimitea lumină În hohot pe pământ Și în suspin adânc Pierdută printre ele Își ghigosea în suflet Amaru-i neștiut. Privea în jurul nopții Un suflet să zărească, Dorea să-și spună oful Prea de demult ascuns Și ne văzând pe nimeni Pe mal de cer și noapte Pornit-a să găsească Luceafărul
PE MAL DE CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382442_a_383771]
-
de-atâtea ori că-mi este frig Când vântul șuieră câinește peste dealuri Când, dezgolindu-mă de tot ce-aveam divin, Tu m-ai lăsat să umblu peste plaiuri. Ți-am scris cu slove arămii pe frunze Că ochii mei pierduți încă privesc în zare Și încă freamătă iubiri și-ascultă muze Chiar de nu-mi ești în prag de înserare. Ți-am scris să știi că dorul mă ucide Nu-i vinovată toamna, nu-s vinovată eu Dar nu-nțeleg
ȚI-AM SCRIS PE TOAMNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382448_a_383777]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > UȘA PIERDUTĂ Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ana-Cristina POPESCU Ușa pierdută Personajele: X, Femeia cu chipul angelic, Bătâna țigancă, Copilul, Bătrânul, Copila cu părul galben, Femeia despletită, Femeia în negru, Groparul
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > UȘA PIERDUTĂ Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ana-Cristina POPESCU Ușa pierdută Personajele: X, Femeia cu chipul angelic, Bătâna țigancă, Copilul, Bătrânul, Copila cu părul galben, Femeia despletită, Femeia în negru, Groparul, Preotul, Cântărețul, Baba 1, Baba 2, Omul cu sticla, Femeia fără chip, Cei șapte draci, Femeia văduvă, Cei trei copii
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
greșit. M-am rătăcit iarăși în propria-mi neputință. M-am rătăcit fugind din fața unei uși deschise cândva. M-am rătăcit printre prea multe uși închise. Femeia cu chipul angelic: N-ai greșit ușa. Pe mine mă căutai. Căutai tinerețea pierdută. (Râde.) I-ai întors spatele. Ar fi fost foarte frumos, dar n-ai știut să-i guști buzele, să-i ghicești chipul. (Râde și aleargă prin fața altor uși, lăsând ușa din spatele căreia s-a ivit deschisă.) N-ai știut s-
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
ușa roșie! Contrarile se atrag! X: Ce cauți tu pe valiza mea? (Se apropie de valiză. Femeia cu chipul angelic fuge și se apropie de ușa lăsată deschisă. Femeia cu chipul angelic: N-o să găsești ușa niciodată! Ușa ta e pierdută! Ai pierdut-o rătăcind printre uși închise! Acum e prea târziu! (Râde închizând ușa.) X: În sfârșit e liniște. A fost atâta zgomot degeaba. (Se așează o clipă pe valiză și își ștege fruntea de parcă ar fi dorit să alunge
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
-o din greșeală. Bătrâna țigancă: Așadar cauți ceva? X: Nu caut nimic. Am greșit ușa. Bătrâna țigancă: E un rătăcit, a încurcat ața destinului și nu mai poate deznoda firul. Părăsește ușa și aleargă. Rotește globul.) Știam. E un om pierdut. Globul meu vede ceea ce oamenii nu pricep. X: Mă obosește. (Pornește spre valiză și se așează pe ea.) Totul pare să se rotească în jurul meu. (Bătrâna țigancă intră pe ușa roșie râzând. Ușa se închide în urma ei.) Bătrâna țigancă (din spatele
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
o ușa albă, dar nu mi-a păsat de nisipul ce se vântura prin fața ei, de furtunile ce-i rodeau chipul. Copilul: De ce-ai bătut la ușa mea? X: Încercam să-mi amintesc, dar am bătut la o ușă pierdută demult. Copilul: Nicio ușă nu e pierdută. Te-ai rătăcit. Probabil ai uitat albul ce-ți călăuzea pașii în anii copilăriei spre a urca scările cetății. X: Nu-mi amintesc visele de atunci. Copilul: Haide să ne jucăm! O să-ți
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
păsat de nisipul ce se vântura prin fața ei, de furtunile ce-i rodeau chipul. Copilul: De ce-ai bătut la ușa mea? X: Încercam să-mi amintesc, dar am bătut la o ușă pierdută demult. Copilul: Nicio ușă nu e pierdută. Te-ai rătăcit. Probabil ai uitat albul ce-ți călăuzea pașii în anii copilăriei spre a urca scările cetății. X: Nu-mi amintesc visele de atunci. Copilul: Haide să ne jucăm! O să-ți amintești. Jocul e cel mai bun medicament
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Mierea acelei vieți este amară. Am pierdut adevărata dragoste pentru o iluzie de-o clipă. Femeia despletită: Oricum ai pierdut și dragostea și plăcerea de-o clipă. (Râde.) Ești un prost. Niciodată nu ai știut să trăiești. Ești un om pierdut. (Se ascunde în spatele ușii negre.) X (se apropie de femeia ce s-a retras într-un colț): Cine ești? (Se apleacă și-i ia palmele de pe față. Îi privește chipul și face un pas în spate.) Femeia în negru: M-
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
spre a-l păstra. Preotul (ia patrafirul): E păcat. Cântărețul: Un om strânge o cruce în brațe. Poate vrea să se spovedească. Preotul (merge spre X, îi acoperă capul cu patrafirul): Spune fiule! Ce-ți apasă sufletul? X: Ușa mea pierdută! Am ucis un om, părinte! Am alungat dragostea de lângă mine! Preotul: Îți pare rău că ai greșit? X: Nu este vizibil? Preotul: Ești foarte mândru. Trebuie să te rogi mai mult, pe urmă să mă cauți pentru a-ți da
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
văduvă: E un ciudat. Cei trei copii: Poate să meargă cu noi? Femeia văduvă: Merită o șansă. Doi dintre copii îl iau bucuros pe X de mână, al treilea o ia pe femeie și pornesc la drum. Referință Bibliografică: Ușa pierdută / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Fructul Vieții în lumea blestemată. De greutatea cruntă-a ororilor lumești Pământul nu mai duce atât amar in spate; Începe să se surpe in gropi adânci, cerești Și frânge Agonia pentru eternitate. În locul Lumii Vechi pustiul va renaște Din cratere pierdute noi stânci semețe, mândre; Cu brazi Înalți și Drepți, Dreptatea va cunoaște Noi Culmi de Existență, ce Răul nu cuprinde. Referință Bibliografică: Sfârșitul unei epoci dezumanizate / Octavian Ghergheli : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2128, Anul VI, 28 octombrie 2016
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
de tăcere, Pe patimile primului sărut. Am scris pe flori, pe amintiri trecute, Pe locul unde calcă pașii tăi Pe vorbele nespuse, astăzi mute, Pe ochi-ți blâzi, pe verdele din ei. Am scris adânc pe teama revederii, Pe urmele pierdute... dintre noi, Pe zori, pe zi, pe ceasurile serii, Pe adieri de vânturi și pe ploi. Să nu mă uiți... e strop de fericire, Fir de izvor despovărat de stâncă, Fărâma... unui colț de amintire Menit să spargă liniștea adâncă
SĂ NU MĂ UIȚI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382464_a_383793]
-
ură. Craniul vechi, de timp abandonat, transformat parțial în pământ, din umbră mereu a guvernat necălcând din destin un cuvânt. Craniul răsfățat de ferigi, pictat în nuanțe de mov și de verde, de-l atingi ca premiu o să câștigi timpul pierdut, care de-acum o să te dezmierde. OMUL CRESCUT DIN LEMN Omul care a crescut la întuneric, în lemn, urlă ieșind pentru prima oară-n lumină, și șocat ne face un disperat semn că a pierdut din păcate Ultima Cină. Omul
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
spectacole montate la Teatrul de Stat Oradea, etc. A publicat șase poezii în volumul colectiv „Actori poeți, poeți actori”, editura Brumar din Timișoara și a participat cu două sonete și un text în proză în cartea „Capitol dintr-o carte pierdută”, la editura Biblioteca Revistei Familia din Oradea, carte pe care a editat-o împreună cu prof. dr. Dan H. Popescu în 2014. „Pământ dintr-o expoziție”, volumul de debut al autorului, este inspirat de evenimentul expozițional de arte vizuale “Reperaj”, Oradea
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
spectacole montate la Teatrul de Stat Oradea, etc. A publicat șase poezii în volumul colectiv „Actori poeți, poeți actori”, editura Brumar din Timișoara și a participat cu două sonete și un text în proză în cartea „Capitol dintr-o carte pierdută”, la editura Biblioteca Revistei Familia din Oradea, carte pe care a editat-o împreună cu prof. dr. Dan H. Popescu în 2014. „Pământ dintr-o expoziție”, volumul de debut al autorului, este inspirat de evenimentul expozițional de arte vizuale “Reperaj”, Oradea
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
spectacole montate la Teatrul de Stat Oradea, etc. A publicat șase poezii în volumul colectiv „Actori poeți, poeți actori”, editura Brumar din Timișoara și a participat cu două sonete și un text în proză în cartea „Capitol dintr-o carte pierdută”, la editura Biblioteca Revistei Familia din Oradea, carte pe care a editat-o împreună cu prof. dr. Dan H. Popescu în 2014. „Pământ dintr-o expoziție”, volumul de debut al autorului, este inspirat de evenimentul expozițional de arte vizuale “Reperaj”, Oradea
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
Nimicul fără de iubirea Lui, nimic rămâne, Totul e să-ntrezăresc prin El schimbarea. Iubirea te schimbă la față, te face frumoasă, Durerea ti-o preface-n jertfă, Te invață să crezi in fața nevăzută A dragostei ce ți-o simțeai pierdută! Referință Bibliografică: Crez nevăzut / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2046, Anul VI, 07 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CREZ NEVĂZUT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382522_a_383851]