KorAP: Find »[drukola/base=pipăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...124 >

3,087 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

culoarului îngust la intrarea căruia se legănau câteva pale din lumina scărilor. Apoi, cu mâna tremurândă, a potrivit mult timp cheia și a descuiat, iar toate zgomotele se auzeau amplificate de partea ceastălaltă a ușii, în apartament. A intrat încet, pipăind după întrerupător și ciulindu-și urechea. „Să vezi că nu-i acasă guguștiucul, iar a luat-o razna“, a zis, întorcându-se spre vecina ei, care îi urmărise toate mișcările, fără să scoată o vorbă. „Hai, intră.“ Odată cu ele a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
zi, să fie cu o jumătate de an în urmă sau cu trei sferturi de an, Andrei Vlădescu a venit cu un doctor, Iorgu parcă îl chema, care s-a uitat la toate fișele cu scrisuri imposibil de descifrat, a pipăit-o și a stat pe îndelete de vorbă cu ea. La sfârșit i-a spus: Doamnă, veniți mâine, poimâine, când vreți zilele acestea la mine, dar nu amânați prea mult, eu vă operez, vă va fi foarte rău o lună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
după aceea din pat, își vâra picioarele în papucii de pâslă vișinie, târându-i încet prin toate camerele, mergând la ferestre, pe rând, și privind în lumina fierbinte, ațâțătoare, plină de miresme, obositoare a orașului, oprindu-se în fața mobilelor și pipăindu-le pe îndelete, suflând un fir de praf, foarte atentă la fiecare din gesturile ce păreau de o enormă importanță, evitând să se privească în oglinda îngustă de lângă cuierul din vestibul, în oglinda ovală de deasupra comodei, în oglinda venețiană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
buze, dar încă nu putea ține ochii deschiși. Doar mai târziu, gândindu-se la momentele astea, își zicea că trebuie să fi fost amuzant cum stătea pe pat, la un moment dat doar în chiloți, cu femeile roind în jur, pipăindu-l, gata să-l întoarcă și să-l disece, ca în acea pictură celebră a lui David, și doar faptul că doctorii erau femei și că la capul lui trona instalația de perfuzie ar fi modificat scena, dar mintea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
încât îl puteai tăia cu cuțitul și din el au început să răsară zmei fioroși, era imposibil să mai aibă curajul să înainteze spre pătucurile lor, să se strecoare sub plăpumi, încât s-au luat de mână, au ieșit, au pipăit treptele și au coborât scara interioară, mai să se împiedice în cămășuțele lor lungi de noapte și să se dea de-a berbeleacul, până în holul mare, unde tatăl lor stătea acum pe burtă pe covor, citind dintr-o carte la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
al drumului. Ce mai știa era că s-a trezit cu Răzvan Brancu alături, care îl învelea cu una din acele haine de blană parfumată, îl întreba cum se mai simte, și-a întins mâna înțepenită sub cap, și-a pipăit cu cealaltă fruntea pe care sudoarea înghețase, s-a ridicat, durerile cele mari pieriseră, mai persista doar o jenă leneșă. Cât dormise? „La ce te gândești?“, îl întrebă Ioana Sandi, vârându-și în buzunare mâinile înmănușate și așezându-și capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
acestea nu i se părea necesar și micului Andrei Vlădescu, care găsea că aroganța și orgoliul nu erau, până la urmă, decât urățenie inutilă; oamenii mari vor fi avut motivele lor, neștiute, nu orice fac ei trebuie imitat. Și-a impus, pipăindu-și o vreme tot timpul fruntea, să nu facă la fel. Sau i se păreau inutile unele gesturi, precum legănatul mult prea larg al brațelor, în timpul mersului. Văzându-i o vreme pe ceilalți, îl pufnea invariabil râsul, își ținea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
vrut să mă lovească, a fost o întâmplare, altfel ar fi lovit mai puternic, nu trebuie să-l lovesc și eu, e beat și habar n-are ce face, nu trebuie să-l lovesc, n-a vrut să facă asta“, pipăindu-și obrazul și buzele zdrobite, simțind un gust sărat, privindu-și degetele mânjite de o șuviță de sânge, uitându-se la bărbatul mic și îndesat și cu ochii tulburi cum îl privește prostit, cu o mână sprijinindu-se în tăblia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
n-ar fi fost, în aer nu pluteau, strălucinde, decât desenele fantastice. Dar vasul continua să fie lipsit de greutate, el era înlăuntru și-l puteam ține și nu simțeam că-l port. Numai că fusese cald și plăcut la pipăit și, din clipa în care intrase înăuntru, se răcise brusc, îmi înțepeniseră degetele, îmi ardeau pur și simplu de răceală. Eram îngrozită. Și el, de dincolo de peretele acela străveziu și strălucitor și umplut cu desene înflorate și fantastice, la fel de străveziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ar fi continuat vasul să fie și că lumea e toată a mea și am știut că sunt fericită. Dar în clipa următoare am încremenit înspăimântată din nou, pentru că îndată ce gândisem tot ce gândisem, mâinile mele erau goale, degetele mele pipăiau aerul inutil, nu existau nici vas, nici desene fantastice, nici sufletul lui, nimic, absolut nimic, nu se mai auzeau nici măcar țipetele înfiorătoare ale pescărușilor și vuietul mării, totul era pustiu și încremenit și am fost convinsă că nu există ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
dulapul care era al lui și mă trezesc în fața ochilor cu cămășile pe care le purta el și uit ce căutam în dulapul acela pentru că am impresia că iar e prezent, îi simt mirosul, cămășile alea pe care le pot pipăi în voie au fost spălate și călcate, dar au încă în ele mirosul lui. Nu mă îngrozesc. În clipele alea mă apucă disperarea și-mi vine și mie să urlu. Și atunci am impresia că el e prezent în încăpere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

și suc de portocale sau altceva, s-a rezemat brusc de frigider și m-a întrebat dacă aș putea să-i fac un serviciu. I-am răspuns că da, bineînțeles. Și ea a spus: — Crezi că ai putea să-mi pipăi gâtul? Și eu am spus: — Gâtul? Și-a dat puțin capul spre spate, privind în tavan și a spus: — Atinge-l puțin. Atinge-l și spune-mi ce părere ai. Dacă acesta era începutul, dacă așa o voi lua de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
e... Trebuie că ți-a trecut prin cap. Sigur că-mi trecuse prin cap, șezând noapte după noapte pe patul Fionei, uneori într-o bluză, alteori doar în cămașa de noapte, atingându-i brațele goale, luându-i firimituri de pe corp, pipăindu-i gâtul în căutarea unor umflături, introducându-i și scoțându-i termometrul din gură, consolând-o cu îmbrățișări și sărutând-o pe obraz înainte de culcare. Cum putea atâta atenție să fie nevinovată, cum să nu conțină ea doza ei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
doar am zâmbit. — Nu te îngrijora, am spus, îndreptându-mă spre bucătărie să aduc două cești cu cacao. Sexul n-a fost niciodată mai departe de gândurile mele. portjartier ciorapi orgie erecție prohab protuberanță decolteu striptease sfârc negru sutien a pipăi butoni ciorapi din plasă dezbracă sucuri Mazola mângâiere bici descoperă chiloți întinde mulați suge cauciuc neted roz încalecă piele vâră înapoi încetișor te rog linge coapse limbă arcuit O, Doamne nu te opri umed desfăcute fragede gemând Da Da Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

ordinea În care fuseseră utilizate la ședințele foto (Sydney, Santa Barbaraă, alteori pe sortimente de articole vestimentare (bikini, costume etcă, dar În mare parte păreau un amalgam de haine extrem de scumpe. Și, deși toată lumea se oprea și se holba și pipăia cașmirurile moi ca untul și rochiile de seară brodate În desene nemaipomenit de sofisticate, Tocătorii erau cei care se foiau cel mai mult În jurul hainelor „lor“ și ofereau comentarii constant, neîncetat cu privire la fiecare articol În parte. — Maggie Rizer e singura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

opt ani. Helen zîmbi. Cred că-i plăcut să ai un frățior. Eu și fratele meu aveam vîrste apropiate și nu făceam decît să ne certăm. Odată mi-a legat o coadă de mînerul ușii și apoi a trîntit-o. Își pipăi scalpul. M-a durut al naibii. Îmi venea să-l omor! Cred c-aș fi făcut-o, dac-aș fi știut cum. SÎnt convinsă că toți copiii sînt niște mici criminali perfecți, nu crezi? Viv aprobă - dar de data asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
el lui Viv, se urcă pe umerii mei. Merg cu ea pe umeri - nu-i așa unchiule Horace? -, cu ea Înfășurată În jurul gîtului. Ca un guler. Viv avea un guleraș din blană artificială la pardesiu. El se apropie și-l pipăi. — PÎnă la urmă, tot ți-a rupt cămașa, zise ea. — E doar o cămașă, spuse el răsucindu-se să se uite. Eu nu trebuie să arăt la fix, ca tine. Nu-i așa că Viv e elegantă, unchiule Horace? O doamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
apoi Își găsi o poziție aproape confortabilă și se liniști, bucurîndu-se În sfîrșit de unda plăcută care i se strecura la subsuoară și În vintre, În toate despicăturile și alveolele cărnii ei. Întinse mîinile pe suprafața apei, Încercîndu-i rezistența și pipăindu-i membrana. Ia uită-te la picioarele noastre Încolăcite, spuse ea moale. Ea și Julia vorbeau Întotdeauna Încet cînd făceau baie. Împărțeau baia cu familia care locuia la subsolul casei; aveau un program regulat, așa că nu era nici un fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
umflate, iar Helen Își imaginase atunci tone de mușchi, un maxilar pătrat și o gură umbrită de puful mustății. Acum se gîndi la odalisce cu funduri reversate. Puse o mînă pe piciorul Juliei, care era aspru, puțin păros, interesant la pipăit; fluierul piciorului era suplu și-ți făcea plăcere să-l ții În mînă. Pe osul Încheieturii ieșea În afară o singură venă, umflată de căldură. O studie, o apăsă și o văzu cum cedează; se gîndi apoi la sîngele care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
iar Helen rămase la fereastra bucătăriei, privind În curtea din spate. Îl văzu pe bărbatul irascibil umblînd și tot aplecîndu-se pe-acolo. Ținea iepuri de casă Într-un țarc confecționat de el - acum le dădea apă și mîncare sau Îi pipăia să vadă cît sînt de grași. O enerva, imaginîndu-și cum stăteau acolo striviți. Plecă de la fereastră și-și puse sacoșa pe umăr. Se auzi un clinchet cînd cheile se loviră de sticla de bere. — Julia, strigă ea, ești gata? Coborîră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nu se Întoarcă? Cum o să ajungă Duncan acasă? Nu era sigur că-și va aminti drumul. Mintea i se Încețoșa sau i se golea cu totul - Încercă să se concentreze, dar era de parcă avea ochii legați, Își Întindea piciorul și pipăia pămîntul moale pe care Îl simțea cum se sfărîmă... Acum chiar intră În panică. Deschise ochii și se uită la mîinile, pentru că auzise, odată, un doctor spunînd că privitul mîinilor atunci cînd ți-este frică te ajută să te calmezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să agăți o femeie, avusese de gînd să spună pe șleau, pentru că nu de mult, Într-o seară intrase În vorbă cu o fată beată și pînă la urmă o dusese Într-o toaletă goală, unde o sărutase și o pipăise. Se purtase cam brutal, și acum Îi era rușine, cînd Își amintea. Chiar nimic, spuse ea plat, În cele din urmă. Chiar nimic.... Oricum, poți să-mi faci oricînd o vizită. — La domnul Leonard? Mickey se strîmbă. Îmi dă fiori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fi oriunde În Londra! Ce șanse avea Viv s-o Întîlnească, de fapt? Coada se Împuținase simțitor acum. Venise un grup de fete și băieți În grabă la ușă, și cu asta-basta. Viv Își vîrÎ din nou mîna În buzunar, pipăind verigheta din peticul de material, răsucindu-l mereu cu degetele ei, știind că era o prostie să mai aștepte, dar, În același timp, nefiind În stare să renunțe și să se ducă acasă... Apoi alături de ea răsună o voce bărbătească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de ea, Încercînd să preseze cutele. Ciorapii Îi purtase și-i spălase de multe ori; erau stopați ici-colo, cu cusături minuscule și Îngrijite, de parcă ar fi fost făcute de mîna unei zîne. Își petrecu mîna peste ei, plăcîndu-i să-i pipăie și căutînd defectele. Ar fi dorit să poată face o baie. I se păru că simte mirosul acru de Închisoare Încă persistînd În hainele ei. Dar nu mai era timp. Se duse În hol, folosi toaleta, apoi se Întoarse În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
naiba. Ar fi mai bine s-o luăm din loc În clipa asta. Gata, poți s-o ridici? OK. Unu, doi... În clipa cînd se simți ridicată, bătrîna deschise În sfîrșit ochii și privi uluită. — Ce faceți? murmură ea. Kay pipăi să prindă mai bine mînerul tărgii. — O să vă ducem la spital. V-ați rănit la o coastă. Dar o să vă faceți bine. — La spital? — Ați putea să stați liniștită? N-o să dureze mult, vă promit. Trebuie doar să vă ducem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]