58,806 matches
-
anilor '50, înseamnă, cu adevărat, ceea ce într-un referat uzînd de binecunoscutele expresii-șablon ar suna așa: o lucrare de referință, o carte acut necesară. Pentru că Valerian Sava are oroare de "critica fariseică", voi începe prin a recunoaște ce mi-a plăcut mai puțin la "Istorie": impresia de "migală artizanală" în compoziție și stil; acolo unde autorul propune o aglomerare de informație sub umbrela "obiectivității" (neutre și, uneori, cenușii) aș fi preferat un plus de culoare, un plus de subiectivitate (în sens
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
aplice dramaturgului și prozatorului Caragiale, în ciuda caragialismului de care societatea românească dă mereu dovadă de un secol încoace. Pentru a fi acceptat, caracterul național trebuie să fie valorizat pozitiv. Eminescu pare a întruchipa naționalismul pur, curat și ideal. în el plac măreția și eroismul nostru, grandoarea istoriei noastre. Din contră, la Caragiale prevalează negativitatea: critica abuzului de național, batjocorirea scumpelor noastre prejudecăți, caricatura mîndriei patriotice. Cel din urmă a lansat expresia ironică "rromânii verzi". Celui dintîi, i-a aplicat-o Călinescu
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
ponoasele de pe urma numelui său slav. I s-a trecut repede cu vederea. Ideea lui Iosif Vulcan de a-l româniza a fost una excelentă. În al doilea rînd, Eminescu este un idealist. în moralitatea lui înaltă și abstrasă, românului îi place să se contemple ca Narcis în apa izvorului. Caragiale este realist. Oglinda pe care el ne-o pune sub ochi, în piese, ca și în momente, nu ne convine. Nici ieri, nici azi, într-o tranziție mereu reluată către civilizație
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
și mai cunoscutul Booker Prize, Whitbread este, măcar în intenții, un premiu de popularitate. Un premiu acordat acelor cărți presupuse a tăia răsuflarea cititorului, citite în orele tîrzii ale nopții, ferfenițite de atîtea mîini prin care au trecut. Cărți care plac, înainte de orice. Este, totodată, un premiu respectabil, decis de un juriu în alcătuirea căruia nu intră doar alți scriitori, sau jurnaliști culturali, ci și profesori universitari, academicieni, specialiști scorțoși într-ale literaturii. În fine, ultima particularitate a Whitbread-ului este că
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
poeta mărturisește că nu crede nici în prietenie, ceea ce e destul de șocant pentru cei ce o știu căutînd compania colegilor: "M-am gândit mult, apoi, dacă simt eu povestea asta cu prietenia. Nu, n-o simt cu adevărat. Nu-mi plac prieteniile. Nu-mi plac legăturile care au la baza lor cabotinismul comun, ori care se bazează pe o boemă scârboasă. Prietenia nu poate reda - nu are cum - esența aia rară și cu totul specială a vieții, intensitatea acesteia, comunicarea aia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
crede nici în prietenie, ceea ce e destul de șocant pentru cei ce o știu căutînd compania colegilor: "M-am gândit mult, apoi, dacă simt eu povestea asta cu prietenia. Nu, n-o simt cu adevărat. Nu-mi plac prieteniile. Nu-mi plac legăturile care au la baza lor cabotinismul comun, ori care se bazează pe o boemă scârboasă. Prietenia nu poate reda - nu are cum - esența aia rară și cu totul specială a vieții, intensitatea acesteia, comunicarea aia grozavă cu Dumnezeu sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
Știe că nu e o ființă prea agreabilă, că incomodează, că e foarte directă, că se ceartă ("Eu am principii. Eu nu mă cert din isterie, din răzbunare, din răutate. Eu mă cert pentru niște principii[...] În plus, mie îmi place să vorbesc numai despre dragoste, numai despre dezastrul meu... Prietenia este o chestiune nu primitivă, ci primară, ca și gîndirea fără metafizică[...] În prietenie nu există tensiune și luptă. Mie nu-mi place nimic din ceea ce nu presupune tensiune"). Așa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
pentru niște principii[...] În plus, mie îmi place să vorbesc numai despre dragoste, numai despre dezastrul meu... Prietenia este o chestiune nu primitivă, ci primară, ca și gîndirea fără metafizică[...] În prietenie nu există tensiune și luptă. Mie nu-mi place nimic din ceea ce nu presupune tensiune"). Așa e ea. Iar scrisul - e cea mai insuportabilă tensiune: " Pentru mine, scrisul este așa ca o pădure întunecată, prin care eu merg cu ochii închiși. Nu știu ce este acolo, nu știu ce-i dincolo, dar nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
a întrebat, zîmbind fermecător, îngerește, ca toți îngerii pe care Renașterea, și nu numai ea, i-a pictat în Roma aceasta augustă care nu se știe de ce, azi, în ciuda aerului sărbătoresc al verii pline, mă întristează, - mă întrebase dacă-mi place laptele. Sau, de atîta măreție, să ți se facă și greață?... Se întîmplă. Privindu-mă cum îmi beau paharul acela de lapte, băiețelul-trișor mă întrebase așadar dacă e bono? - laptele pe care-l beau încet; dacă este bun; și l-
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
nefoioase carpatine învârt magic în horă june mlădioase ca firul de grâu în spic? Rău trebuie să-i fi mirosit - mai cu seamă verile - balcanicul București nordicului Eminescu - nici Caragiale cel speriat de microbi nu l-a suferit. (I-a plăcut, totuși, lui Mateiu, amator de finețuri fezandate). Bucureștii pe ale cărui ulițe insalubre se preumbla Eminescu tocmai începea să fie dotat cu acele mărețe clădiri boierești ce încă și astăzi adăpostesc, în cartiere rezervate, ambasade, vecine cu noile construcții de
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
referitoare la cartea anului, deși ar fi fost foarte simplu să o facă. De fapt, ei au intepretat a doua parte a întrebării ca o propunere de a declara care a fost acea carte citită în 1999 care le-a plăcut, sau I-a impresionat într-un fel sau altul. Recunoscînd cele două paliere ale fenomenului de monumentalizare, fiecare dintre cei întrebați s-a identificat pe sine, de fapt, în dubla relație cu literatura, cea impersonală și cea personală. E drept
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
tocmai prefacerii operei sale din nobil scop în mijloc banal i se datorează faptul. Cine, zicînd "poetul național", are în gînd valoarea literară a versurilor? Mai degrabă, Eminescu pare așa fiindcă sensibilității noastre naționale (etnice, morale, religioase și politice) îi place să se recunoască în oglinda lui. Nu sîntem pe tărîmul mirific al artei, ci pe acela mlăștinos al ideologiei. La 150 de ani de la naștere, Eminescu are dreptul de a fi din nou poet, și numai poet, adică de a
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
un energetism al construcției și problematizării. Severitatea verdictului, a cărui sentențiozitate alunecă către ridicolul patetic, aparține portretului generaționist. Romanul adolescenței scris de un adolescent, respectând canoanele autenticismului, a fost în cele din urmă scris. Despărțirea de medelenism era desăvârșită. Vă place Ionel Teodoreanu? În ceea ce are mai durabil estetic, proza sa mi se pare a poseda un efect de cutie muzicală. Sunetul ce se naște la deschiderea mecanismului e desuet, încântător și grațios. Timpul supraviețuiește concentrat în note muzicale. O lectură
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
acorda o altă interpretare ideilor autorului. Faptul că Reflecții... a apărut în românește îmi dă o satisfacție și mai mare, pentru că în ultimii ani am avut contacte intense și regulate cu România și cu interesanta ei cultură. M.P.M.: Mi-a plăcut foarte mult titlul recenziei "Marginalitate fericită"; de fapt cum vezi marginalitatea, care pentru noi, românii, este o noțiune cel puțin incomodă? I.C.: Marginalitatea nu este un indiciu de calitate inferioară, ea poate reprezenta o șansă, la fel ca și centrul
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
serviciul grațiilor), apărută în martie 1999, este un elogiu adus frumuseții, o viziune estetică a acestei lumi. M.P.M.: Ești un scriitor foarte productiv, la mai puțin de doi ani scoți o nouă carte. I.C.: Sunt pasionat de artă și-mi place ceea ce fac. În Diavolul pe pilaștri dau importanță detaliului în diferitele forme de expresie artistică (film, muzică, pictură etc.). Pornesc de la detaliu ca să explic apoi epoca, artistul. Sunt acolo 52 de studii "Blitz", de 2-3 pagini fiecare. Cartea se citește
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
activitatea didactică e o carieră sigură, dar eu eram atras de alte domenii: televiziune, jurnalism, literatură. Cariera didactică e frumoasă și oferă multe satisfacții, dar eu mi-am dorit să fiu liber, am alt ritm de viață și nu-mi place să-mi pierd timpul cu probleme administrative: structuri, reorganizări, restructurări și așa mai departe. Sigur că cineva trebuie să se ocupe și de asta, dar după 12 ani mi-am putut permite să pun punct. M.P.M.: Gion Deplazes mi-a
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
Barthes pe care-l consider un autor fenomenal. M.P.M.: Ai darul de a-ți face mulți prieteni... I.C.: Da, am contacte intense cu scriitorii și cu muzicienii deopotrivă. La Academia Germană mai ales mă întâlnesc cu scriitori și critici. Îmi plac mult scriitorii, muzicienii, în general artiștii liber-profesioniști. M.P.M.: Ce relații ai cu România și cum au început ele? I.C.: Sunt vicepreședintele unei fundații elvețiene angajată pentru contacte culturale în Europa de Est (Budapesta și București). De fapt contactele cu România au început
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
în traducere germană la Editura Aman din Zürich. Dar nu numai filozofia și literatura română m-au interesat, ci și țara în sine. Am văzut mânăstirile din Nordul Moldovei, pe care le găsesc excepționale, și cele din jurul Bucureștiului mi-au plăcut, iar arhitectura orașului București mi se pare fenomenală. Îmi doresc să văd delta și o voi face cât de curând, mai ales că în viitor activitatea noastră se va intensifica o dată cu mutarea colegiului în casa nouă. M.P.M.: Deoarece cunoști destul de
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
mare parte îndatorată contactelor cu Blajul. În această perioadă un dascăl blăjan, Ioan Micu Moldovan, își îndemna școlarii să culeagă folclor literar din satele ardelene, pe care Eminescu l-a citit în caietele acestora, iar producțiile folclorice care i-au plăcut în mod deosebit și le-a transcris în manuscrisele sale. O altă direcție tematică este cea a prieteniilor cu ardelenii, între marii lui prieteni fiind desigur Ioan Slavici, prozatorul care datorează intrarea sa în literatură îndemnurilor lui Eminescu, dar și
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
de după el, filozofa modest instruindu-ne: Nici unul din așa-zisele drepturi ale omului nu depășește limitele omului egoist, ale omului ca membru al societății civile, adică ca individ închis în sine însuși, minat de interesele lui personale, de bunul său plac personal și separat de întreaga comunitate... Singură legătură care-i unește este necesitatea naturală, nevoia și interesul privat, conservarea proprietății lor și a persoanei lor egoiste." Prin urmare, reîntorcîndu-ne la oarecum uitatul Erasm, să ne amintim că - după opinia să
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
de data aceasta din plutonul instrumentat de funestul centru parizian. Motivul? Publicarea paginilor de (și despre) Caraion. Și dl Breban și iluștrii săi colaboratori Voncu și Târlea ne ofera, gratuit, sugestii de cum să ne facem revista. Mulțumim, dar nu ne place cum arata cea pe care o fac domniile-lor. Ideea ar fi că am procedat că Săptămîna lui E. Barbu pe vremuri cînd a publicat "jurnalul" lui Caraion. Cum ar fi să-i retorchez dlui Breban cu observația că povestea cu
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
ritualului sau de sinucidere - următoarele cuvinte: "Ciudat și ridicol; n-am urât niciodată pe nimeni din cale-afară, nici macar n-am avut vreodată dorința să mă răzbun pe cineva, ceea ce este un semn rău, un semn foarte rău! Nu mi-a plăcut să mă cert, nu ma înfierbântam, si asta de asemenea e un semn rău!" (trad. Stefana Velisar Teodoreanu și Isabella Dumbrava). Să încercăm, o clipă, să-l oprim din drumul său pe omul resentimentar al lui Dostoievski pentru a-l
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
în program cu primul (The Odd One Dies, 1997) și ultimul său film (Expect the Unexpected, 1998). Ar fi însă total greșit să reduci cinematograful made în Hong-Kong doar la filmul de acțiune: la Udine am văzut și comedii (Your Place or Mine!), love story-uri (Anna Magdalena), "soții" erotice (Sex & Zen III, prezentat de însuși sex-maestrul Ținto Brass) sau horror (The Demons^s Baby), "western chinez" (A Hero Never Dies al lui Johnny To a Premiul publicului), "policier ecologic" (9413 ...) sau
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]
-
și unele obiecții cu privire la partizanatul fierbinte al criticului: "Riscul care apare, totuși, în laudele pe care criticul Grigurcu le înaltă în anumite situații este de a se face uitate aspecte suficient de reprobabile ale unor opțiuni biografice. Mi-ar fi plăcut să văd aceeași inflexibilitate moral-biografistă a lui Gheorghe Grigurcu, întinsă pe sclipitoare pagini de analiză nuanțata, nu doar în legătură cu alunecările oportuniste de stanga ale lui G. Călinescu sau Tudor Vianu, ci și cu dureroasă derivă interbelică de extremă dreaptă a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
liric sau invers. Fluxul oniric e captat cu un aer de naturalețe, cu un creion mai curînd de reporter fantast decît cu un penel de pictor suprarealist pedant, așa cum proceda Leonid Dimov (l-am numit cîndva - formulă ce i-a plăcut! - un parnasian al hazardului): "Din adîncul întuneric/ se ițesc precum din stranii holograme/ chipuri și lucruri/ străluminate/ labirinturi în relief/ fante-n care-alunec/ înapoi spre creierul meu/ laminata// mă aflu undeva unde-i aproape întuneric/ se-aprind cîteva becuri/ (sau
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]