2,670 matches
-
guvern stabilește capitala la Kathmandu și face din hinduism religia oficială a statului. Nepalul,este țara situată la cea mai mare altitudine și înghesuită între doi giganți (China, în nord, și India, în sud), lipsită de acces direct la Oceanul Planetar. Pe o suprafață foarte redusă se întâlnesc forme de relief extrem de diverse. Lățimea Nepalului de la nord la sud nu depășește 200 de kilometri, însă vârfurile Munților Himalaya sunt permanent acoperite de gheață. La granița dintre Nepal și China se află
Nepal () [Corola-website/Science/298129_a_299458]
-
în anul 1801 de către Giuseppe Piazzi, inițial fiind considerată o nouă planetă. A urmat apoi descoperirea altor corpuri cerești similare care, cu echipamentul astronomic de pe vremea aceea, apăreau pe cer doar ca niște puncte luminoase, asemănător stelelor, cu un disc planetar foarte mic sau chiar inexistent (totuși, s-au putut deosebi de stele datorită mișcării lor). Acest lucru l-a făcut pe astronomul Sir William Herschel să propună termenul de „asteroid”, din limba greacă αστεροειδής, "asteroeidēs", bazat pe cuvântul din greaca
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
și Bosfor și portul Istanbul, asigură legătura cu Marea Mediterană, iar mai departe, prin Canalul Suez și Strâmtoarea Gibraltar, către oceanele Indian și Atlantic. Marea Caspică, cel mai întins lac cu apă sărată, este o mare închisă, fără acces la Oceanul Planetar. Federația Rusă se întinde pe nouă fuse orare. La mai mult de un deceniu de la prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, Rusia încearcă, în continuare, să edifice o economie de piață funcțională și să atingă o creștere economică mai ridicată. După
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
mai joasă. Această altitudine depinde de densitatea atmosferei deoarece densitatea atmosferei marțiene se modifică sezonier. În al doilea pas, în timp ce efectua corecții minore ale altitudinii periapsei cu ajutorul motoarelor, "MRO" a a menținut altitudinea de frânare timp de 445 de orbite planetare (aproximativ 5 săptămâni de pe Pământ) pentru a reduce apoapsa orbitei la 450 km. Aceasta s-a efectuat în așa fel încât să nu se încălzească navă spațială prea mult, dar să și între în atmosferă suficient pentru a încetini. După
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
Navigation Cameră a fost testată cu succes în lunile februarie și martie 2006. Lucrătorii de la Lockheed Martin Space Systems din Denver au asamblat structura navei și au atașat instrumentele. Instrumentele au fost construite la Jet Propulsion Laboratory, Laboratorul Lunar și Planetar al Universității Arizona din Tucson, Laboratorul de Fizica Aplicată al Universității Johns Hopkins din Laurel, Maryland, Agenția Spațială Italiană de la Romă și Malin Space Science Systems din Sân Diego, California. Costul total al navei a fost de 720 de milioane
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
a (de la „Terra” și „formare”) este o idee, devenită ulterior un concept, lansat inițial de autorii de literatură științifico-fantastică, îmbrățișat ulterior de adepții ingineriei planetare și ai celei galactice, care presupune modelarea geografică, atmosferică și ecologică a unor planete asemănătoare Pământului în scopul colonizării și locuirii acestora de către oameni. Sub actuala utilizare, termenul a fost folosit prima dată de Jack Williamson în povestirea sa științifico-fantastică
Terraformare () [Corola-website/Science/317220_a_318549]
-
în domeniul energiei inteligente de la a opta densitate sau octavă. Acel complex vibratoriu sonor numit Edgar a folosit această poarta de acces pentru a vizualiza prezentul, care nu este continuumul trăit ci potențialul complex social de memorie al acestei sfere planetare. Termenul folosit de voi pentru acesta sunt "Înregistrările Akashice" sau "Coridorul Înregistrărilor" "Citirea vieților viitoare": A fost o femeie pe nume Helen Stewart Wambach, Ph.D. (1925-1985) ce a trăit în Concord, California, care a pretins că poate hipnotiza oamenii
Înregistrările akashice () [Corola-website/Science/317566_a_318895]
-
timp a unui sistem. Hamiltonianul poate fi folosit pentru a descrie mișcarea sistemelor simple, precum un pendul sau un arc care oscilează și care schimbă energia cinetică în energie potențială și invers, precum și pentru sisteme dinamice complexe, de exemplu orbitele planetare din mecanica cerească, sau cele din mecanica cuantică. Ecuațiile lui Hamilton sunt scrise la modul general sub forma: În aceste ecuații punctul denotă derivata în raport cu timpul a funcțiilor "p = p(t)", numit impuls generalizat, și "q = q(t)", numită coordonată
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
spre Pământ, dar abia după șapte ore (după ce Soarele s-a ridicat la 7°) a început să transmită primele dintre cele nouă imagini (inclusiv cinci panorame) ale suprafeței Lunii. Acestea au fost primele imagini transmise de pe suprafața unui alt corp planetar. Detectorul de radiații, singurul instrument științific de la bord, a măsurat 30 milirazi (0,3 miligray) pe zi. Poate cea mai importantă descoperire a misiunii a reprezentat-o determinarea că un obiect străin nu se scufundă în praful lunar, și deci
Luna 9 () [Corola-website/Science/318296_a_319625]
-
de cercetare fundamentală în geomagnetism, cu aplicații la prospecțiunea geomagnetică; funcționează totodată ca stație de referință pentru alcătuirea hărților geomagnetice naționale. Pe plan internațional, face parte din rețeaua globală de observatoare geomagnetice INTERMAGNET, care studiază structura și fenomenologia câmpului magnetic planetar. Baza de date a Observatorului acoperă șase cicluri solare, începând din anul 1943. Inițiativa înființării unei stații geomagnetice de bază pentru teritoriul României a avut-o secția de geofizică aplicată din Institutul Geologic al României. Un memoriu în acest sens
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
Constantinescu la congresul "Asociației Internaționale de Geomagnetism și Aeronomie (IAGA)" din 1957, cu ocazia primului An Geofizic Internațional, a făcut cunoscut Observatorul pe plan internațional și a marcat începutul unei colaborări oficiale în cadrul rețelei mondiale de monitorizare a câmpului magnetic planetar. Observatorul Geomagnetic Surlari a început transmiterea periodică a datelor, prelucrate conform protocoalelor IAGA, la centrele mondiale de colectare acreditate. Începând din 1959 conducerea Observatorului a revenit lui Andrei Soare, care a asigurat continuitatea funcționării într-o perioadă de dificultăți materiale
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
și prelucrarea digitală a datelor, editarea anuarelor a încetat; Observatorul a început trimiterea datelor, în mai puțin de 48 de ore, la nodurile de informație geomagnetică (GIN) ale rețelei INTERMAGNET, iar în 1998 a primit oficial statutul de "observator magnetic planetar". Datele INTERMAGNET, stocate într-o bază de date comună, sunt accesibile online și publicate anual pe disc optic. În anul 2006 Observatorul a devenit "instalație de interes național" în cadrul unui departament al Institutului Geologic. A urmat restaurarea și reamenajarea tuturor
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
spectru de variații larg și se datorează fluxului radiațiilor solare electromagnetice și corpusculare. Acest proces de monitorizare conduce la următoarele direcții de cercetare cu rezultate mai importante: Participarea Observatorului Geomagnetic Surlari la programul internațional de monitorizare complexă a câmpului magnetic planetar (INTERMAGNET) aduce o contribuție la reevaluarea periodică a modelului acestuia prin stabilirea "Câmpului Geomagnetic Internațional de Referință (IGRF)".
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
orbita Terrei, centurile Van Allen fac viața în afara atmosferei dificilă. Pentru a proteja viața, așezările trebuie să fie înconjurate de suficientă masă ca să absoarbă radiațiile. Sunt necesare 5-10 tone de material pe metru pătrat pentru asta. Resturile din procesarea solului planetar și asteroizi ar fi o variantă, dar ar face manevrarea unei nave mult mai dificilă. Coloniile pot fi așezate fie pe corpuri fizice, fie în spațiul liber: Suprafața lui Marte are cam aceeași dimensiune ca suprafața de uscat de pe Terra
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
Acestă lege a fost eliminată în 1991. Oamenii de știință consideră că un astfel de scenariu este tehnic posibil, dar foarte puțin probabil. În aprilie 2008, s-a anunțat că s-au efectuat două simulări pe termen lung de mișcări planetare, una la Observatorul din Paris și alta la Universitatea din California, Santa Cruz. Acestea indică 1% șanse ca orbita lui Mercur să devină instabilă datorită atracției gravitaționale a lui Jupiter cândva în timpul duratei de viață normală a Soarelui. Dacă se
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
7 mm pe an (1993-2003). Fenomenul se datorează în mod semnificativ încălzirii globale, care va duce la creșterea nivelul mării pe parcursul secolului următor și pe perioade mult mai lungi în viitor. Conform datelor publicate de NAȘĂ în 2015, nivelul Oceanului Planetar a crescut în medie cu 7,4 cm, între 1992 și 2014.
Creșterea nivelului mării () [Corola-website/Science/319697_a_321026]
-
nu e oficială pe scara timpilor geologici, Antropocenul a fost admis în terminologia științifică și corespunde cu momentul în care Oamenii au putut rivaliza cu forțele naturii în capacitatea de a modifica ecosistemul Terrei . Într-adevăr, activitățile noastre încălzesc climatul planetar cu o amploare tot atât de mare ca marile cicluri naturale și noi am început a șasea extincție masivă a biodiversității, cu o viteză fără îndoială mai mare decât cea care a condus, acum 65 milioane de ani, la dispariția dinosaurilor după
Dispariția omului () [Corola-website/Science/319699_a_321028]
-
care a condus, acum 65 milioane de ani, la dispariția dinosaurilor după căderea unui asteroid, cum a subliniat Eric Lambin, membru al Academiei de științe a Statelor Unite... Explozia demografică pusă în cauză : "deja e prea multă lume" La originea dezechilibrelor planetare care amenință însăși supraviețuirea Umanității, Frank Fenner incriminează explozia demografică și "consumul neînfrânat". Conform ONU, numărul de oameni a depășit 7 miliarde în 2011. Dată fiind inerția sicietăților noastre și a decidenților noștri politici asupra urgenței și importanței măsurilor ce
Dispariția omului () [Corola-website/Science/319699_a_321028]
-
de desfășurare, a altor specii, fenomen cunoscut sub numele de extincția holocenică. Perturbațiile gravitaționale ale altor planete din Sistemul Solar se combină între ele și influențează/modifică orbita Pământului și orientarea axei sale de spin. Aceste modificări pot influența clima planetară. Teoria plăcilor tectonice demonstrează că toate continentele de pe Pământ se deplasează de-a lungul suprafaței cu o rată de câțiva centimetri pe an. Acest lucru este de așteptat să continue și în viitor, ducând la mutarea plăcilor, modificarea continentelor și
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
și nici când a izbucnit epidemia (când au apărut primele cazuri) și cu ce amploare. "Vectorul de răspândire" principal al virusului a fost omul, nu animalele sau păsările. Răspândirea virusului a fost favorizată de circulația mare a persoanelor la nivel planetar, în particular cu avionul (turism, călătorii de afaceri etc.). În afară de vehicularea rapidă a purtătorilor de virus la mari distanțe, în avioane aerul este reciclat, climatizat și păstrat la condițiile normale de presiune, fiind filtrat de particule supra micronice, filtrare care
Gripa tip A(H1N1) () [Corola-website/Science/315710_a_317039]
-
de a studia cele mai îndepărtate stele și galaxii din Univers, adică formele primare ale galaxiilor, cele care alcătuiau universul după Big Bang, de a înțelege modul de formare a galaxiilor, de a înțelege cum se formează stelele și sistemele planetare dar și de a studia sistemele planetare și originea vieții. Datorită combinației dintre radiațiile solare, praf și temperaturile scăzute a obiectivelor, telescopul James Webb trebuie să opereze în unde infraroșii, care au o lungime de undă de la 0.6 până la
Telescopul spațial James Webb () [Corola-website/Science/315723_a_317052]
-
și galaxii din Univers, adică formele primare ale galaxiilor, cele care alcătuiau universul după Big Bang, de a înțelege modul de formare a galaxiilor, de a înțelege cum se formează stelele și sistemele planetare dar și de a studia sistemele planetare și originea vieții. Datorită combinației dintre radiațiile solare, praf și temperaturile scăzute a obiectivelor, telescopul James Webb trebuie să opereze în unde infraroșii, care au o lungime de undă de la 0.6 până la 28 micrometri. Pentru a se asigura că
Telescopul spațial James Webb () [Corola-website/Science/315723_a_317052]
-
80 cm). Anual, se lungesc cu 8-11 cm. Pe cerul gurii se întind două brazde longitudinale de tipul celor de pe gât și abdomen. Cariotipul este format din 44 cromozomi (2n). "Megaptera novaeangliae" este o specie cosmopolită întâlnită în întreg oceanul planetar și parțial în mările semiînchise (separate de ocean prin insule sau peninsule), de la cele tropicale până la cele situate la latitudini mari, cu excepția Arcticii și Antarctidei. În ciuda arealului de răspândire întins, populația balenelor cu cocoașă este pretutindeni rarefiată. Limita nordică a
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
sfârșit, femelele gravide. La sfârșitul iernii migrația are loc în aceeași ordine, dar în sens opus. Totuși, nu toate balenele cu cocoașă migrează sezonier. De exemplu, în 1995, la țărmul estic al au rămas să ierneze câteva femele. În oceanul planetar au fost definite 3 populații izolate mari și 9-10 grupuri separate de balene cu cocoașă. Cu toate acestea, specia "Megaptera novaeangliae" nu a fost divizată în subspecii. În Atlanticul de Nord viețuiesc două grupuri: În Pacificul de Nord viețuiesc grupuri
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
fost publicat postum, în 1989, în colaborare cu Harold G. Corwin și Ronald P. Olowin. Abell, împreună cu Robert G. Harrington, a descoperit cometa periodică cunoscută sub denumirea 52P/Harrington-Abell. Împreună cu Peter Goldreich, el a stabilit, în mod corect, că nebuloasele planetare provin din stele gigantice roșii. În 1977 el a calculat Efectul Marte împreună cu Paul Kurtz și Dennis Rawlins. Abell s-a consacrat învățământului și a fost, timp de peste 20 de ani, membru al corpului profesoral la Summer Science Program dedicat
George Abell () [Corola-website/Science/318635_a_319964]