2,528 matches
-
Uneori, ei reprezentau o minoritate națională, religioasă sau lingvistică și, ca atare, erau deja disprețuiți sau temuți din alte motive. Deși „colaboraționismul” nu exista ca delict, neavând o definiție legală și o pedeapsă corespunzătoare, colaboraționiștii puteau fi acuzați În mod plauzibil de trădare, o infracțiune reală, comportând sancțiuni destul de severe. Pedepsirea colaboraționiștilor (reali și imaginari) a Început Înainte de sfârșitul războiului. Mai exact, a avut loc În toți acei ani, fie sub formă de acțiuni individuale, fie pe baza instrucțiunilor de la organizațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antinazistă, o Franță a Rezistenței sau o Polonie a victimelor. În varianta sa pozitivă, ea a facilitat redresarea națiunilor, permițându-le unor oameni precum mareșalul Tito, Charles de Gaulle sau Konrad Adenauer să le ofere compatrioților o imagine de sine plauzibilă și chiar onorabilă. În materie de tradiții inventate, până și Germania de Est revendica o origine nobilă: faimoasa „revoltă” comunistă de la Buchenwald din aprilie 1945, În mare parte fictivă. Aceste povești permiteau țărilor care Înduraseră pasiv războiul, ca Olanda, să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cei care voiau cu orice preț să creadă că ocupația nazistă poate avea și aspecte pozitive. Faptul că naziștii unificaseră, tehnic vorbind, cea mai mare parte din Europa - anihilând granițe, expropriind, integrând rețele de transport etc. - făcea ideea și mai plauzibilă. Visul unei Europe eliberate de antagonismele din trecut era la fel de seducător și pentru alte țări. La patru ani după Înfrângerea nazismului, În octombrie 1949, George Kennan Îi mărturisea lui Dean Acheson că, deși Înțelege teama de un reviriment german, „În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunii Sovietice și, În același timp, o strategie (cunoscută din deceniile anterioare) prin care partidul leninist Își reducea efectivele și se pregătea de luptă. Învinuirea adusă lui Rajk În 1949, de conspirație cu Statele Unite și Marea Britanie pentru răsturnarea regimului, era plauzibilă pentru mulți comuniști și pentru simpatizanții din Vest. Chiar și acuzațiile absurde formulate Împotriva lui Slánský et al. erau clădite pe adevărul general admis că Cehoslovacia avea mai multe legături cu Vestul decât celelalte state din bloc. Dar de ce Rajk
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politici. Cusurul Pragăi era că „ceremonia prin care sunt uciși șprocesul-spectacolț nu Înseamnă nimic pe lângă ce ar trebui să vedem dacă violența ar fi justificată din perspectiva comunistă. La urma urmei, acuzațiile sunt, la prima vedere, cât se poate de plauzibile”. Intelectualii francezi care vizitau blocul sovietic se extaziau mai mult decât oricine dinaintea comunismului În construcție. Suprarealistul Paul Éluard se adresa În 1948 unui public bucureștean (fără Îndoială perplex): „Vin dintr-o țară În care nimeni nu mai râde, nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era mort. Într-o discuție privată cu ministrul de Externe belgian Paul-Henri Spaak și prim-ministrul luxemburghez Joseph Bech, un Adenauer frustrat afirma că „evreitatea” lui Mendès-France Îl face să compenseze aliniindu-se la sentimentele naționaliste franceze. O explicație mai plauzibilă pentru eșecul CEA a fost oferită de Însuși Mendès-France: „Prea multă integrare și prea puțină Anglie”. Europenii și aliații lor americani se găseau așadar din nou la linia de start. Dar circumstanțele erau complet schimbate. Războiul din Coreea se terminase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putut apoi să dea vina pe „organismele internaționale” pentru măsurile nepopulare luate pe plan intern. În gândirea keynesiană, găurile la buget și deficitele de plată - ca și inflația Însăși - nu erau inerent negative. În anii ’30, ele reprezentaseră un motiv plauzibil de a „ieși din inflație” cheltuind. Dar În anii ’70, toate guvernele vest-europene cheltuiseră deja din plin cu sistemul asistențial, servicii pentru populație, utilități publice și investiții În infrastructură. După cum le explica sumbru colegilor săi prim-ministrul laburist James Callaghan
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care au avut totuși succes În viața publică democratică erau, de regulă, „tehnocrați” - avocați sau economiști - care nu au avut un rol major În comunitatea disidentă Înainte de 1989. Neavând până atunci roluri de factură eroică, ei le ofereau modele mai plauzibile concetățenilor lor, la fel de puțin viteji. Într-un mesaj prezidențial din anul 2003, la puțin timp după ce Îi succedase lui Havel ca președinte al Cehiei, Václav Klaus spunea lucrurilor pe nume: „Semăn puțin cu voi toți. Nu sunt nici un fost comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parte din imperiul Angliei. Scoția s-a mândrit dintotdeauna cu o identitate separată și distinctă: chiar și la apogeul centralizării În Marea Britanie, ea a menținut un sistem de Învățământ și judecătoresc propriu. Independența Scoției ar fi așadar o propunere perfect plauzibilă - mai ales Într-o Uniune Europeană În care ea n-ar fi nici pe departe statul-națiune cel mai mic sau cel mai sărac. Dar nu se știe dacă majoritatea scoțienilor, după ce și-au asigurat o oarecare aparență de independență și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țară sau un popor -, cât de geografie relativă: unde se află unele față de altele. La sfârșitul secolului XX, scriitorii și politicienii din țări precum Republica Moldova, Ucraina sau Armenia se declarau europeni nu cu argumente istorice sau geografice (care puteau fi plauzibile sau nu), ci Împotriva istoriei și geografiei. Eliberate În pripă din imperiul moscovit, statele postimperiale orfane Își Îndreptau acum privirile spre o altă capitală „imperială”: Bruxelles 4. Cu ce sperau aceste națiuni periferice să se aleagă din perspectiva Îndepărtată a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
elitelor cosmopolite cultivate - și, prin urmare, limba europeană par excellence. Când la Oxford s-a propus, În primii ani ai secolului XX, ca limba franceză să fie introdusă În programa de limbi moderne, mai-marii universității s-au opus pe motivul plauzibil că orice student demn de a fi admis la Oxford este deja fluent În franceză. Până la jumătatea secolului, prezumții similare s-au făcut, mai mult sau mai puțin explicit, În toate academiile și ambasadele. Autorul cărții de față poate confirma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și conținutul Casei Terorii din Budapesta arată că, În ochii curatorilor muzeului, comunismul nu numai că a durat mai mult, ci a fost mai nociv decât neonazismul, care l-a precedat. Pentru mulți unguri mai vârstnici, această teorie este foarte plauzibilă, fiindcă este conformă cu propria experiență. Iar mesajul a fost Întărit de o lege maghiară postcomunistă care interzice arborarea oricărui Însemn din trecutul nedemocratic al țării: nu numai svastica sau crucea cu săgeți, ci și steaua roșie, secera și ciocanul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezvoltării profesionale cerute de evoluția în carieră (studii individuale sau urmarea unor cursuri de perfecționare profesională etc.). În acest tip ar putea intra și munca depusă de elevi sau studenți în perioada lor de pregătire practică. Este discutabilă (dar și plauzibilă) menționarea tipului muncii forțate (depuse de cei condamnați să execute unele pedepse sub forma muncii în folosul comunității, dar și de cei din închisori, lagăre de muncă etc.). Ceea ce se cuvine să reținem constă în necesitatea de a concepe munca
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
arta bună sau Arta nu poate fi în nici un caz propagandă. 63 Dacă extindem însă conținutul noțiunii, așa încât să însemne "efortul, conștient sau nu, al scriitorului de a-i face pe cititori să împărtășească atitudinea lui față de viață", atunci devine plauzibilă afirmația că toți artiștii sânt, sau ar trebui să fie, propagandiști sau (răsturnând complet poziția exprimată în propoziția precedentă) că toți artiștii sinceri, cu simț de răspundere, sunt moralmente obligați să fie propagandiști. După părerea lui Montgomery Beigion, scriitorul este
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
aduc detalii utile pentru înțelegerea modului de acumulare a resurselor pentru acțiune colectivă în România contemporană. Pot fi invocate trei ipoteze pentru a interpreta această relație. Toate explică carierele divergente ale liderilor, ale activiștilor și ale membrilor pasivi. O variantă plauzibilă este cea teoretizată de Brady, Verba și Schlozmann (1995) referitor la dobândirea competențelor civice prin organizații. În fiecare dintre organizațiile enumerate în narațiunile biografice, oamenii au avut nu numai ocazia să își formeze o părere negativă despre organizațiile comuniste, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
București a continuat să-i informeze pe superiorii săi asupra evoluției politico-diplomatice a României în vara anului 1939. Fin observator, Gunther vede eșuînd convorbirile tripartite de la Moscova iar, în perspectivă, pentru România, "respectarea regulilor neutralității"74 apărea ca cea mai plauzibilă soluție. S.U.A. au primit cu neliniște vestea încheierii pactului de neagresiune sovieto-german. Marchizul de Saint Quentin, ambasadorul Franței la Washington, informa Quai d'Orsay-ul, la 25 august, că Roosevelt contemplase cu principalii săi colaboratori C. Hull și S. Welles deteriorarea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
departe, spunînd că această retragere a trupelor, epurarea politică din 1952 și desființarea sovromurilor din 1956 au fost cele trei semne de schimbare din România pe care Statele Unite le-au scăpat din vedere 917. A patra și cea mai puțin plauzibilă explicație îi aparține lui Ion Pacepa. În Orizonturi roșii, acesta sugerează că Gheorghiu-Dej i-a cedat Uniunii Sovietice schițe pentru un laminor care producea aliaje ultragrele necesare rachetelor spațiale, pentru ca Hrușciov să-și retragă trupele 918. Oricare ar fi fost
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu sau fără ajutorul medicamentelor, va saluta apariția unei metode noi, naturale și mai puțin dureroase de calmare a durerilor. Nu atât medicii cât, mai ales, viitorii părinți ar trebui să ia în considerare orice metodă, indiferent cât de puțin plauzibilă pare la prima vedere. Tot ce trebuie să facă este să se întoarcă la natură și să folosească metodele moderne de „apăsare a butoanelor-minune” pentru a aduce pe lume copii sănătoși, fără ca viața și sănătatea mamei sau a fătului să
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
românii tind să fie mai nostalgici decât maghiarii. Reprezentările pe care adolescenții le dețin despre fostul regim comunist sunt necesarmente, după cum am amintit deja, formate pe baza unor cunoștințe non-experențiale, de mâna a doua, preluate din mediul socio-cultural. Cele mai plauzibile surse de informație despre comunism pe care adolescenții le pot accesa pentru a-și forma reprezentări sociale și evaluări axiologice despre trecutul comunist pe care nu l-au experiențiat biografic sunt familia, școala și mass-media. Din păcate, chestionarul utilizat în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
valabilă doar în privința atitudinilor despre ordinea socio-politică actuală, întrucât este dificil de conceput ca generația copiilor (care nu au trăit în comunism) să influențeze în vreun fel atitudinile părinților cu privire la o perioadă din viața lor. Concluzionăm, așadar, că cea mai plauzibilă modalitate prin care se produce transferul de atitudini intergenerațional despre comunism este cea a socializării. A doua observație consistă în ideea că instituția tradițională a familiei este un agent de socializare mai influent în modelarea atitudinilor copiilor decât instituția modernă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
față de comunism, alimentată de dificultățile socioeconomice ale prezentului, complică procesul de gestionare statală a trecutului, punând sub semnul întrebării legitimitatea criminalizării și a condamnării simbolice a perioadei comuniste. Fără a cădea în cursa întinsă de tentația profețiilor istorice, o evoluție plauzibilă a modului de gestionare a trecutului comunist s-ar putea înscris pe următorul traseu: odată cu consolidarea democrației autohtone, pe fondul unei creșteri economice care să producă modificări semnificative în calitatea vieții, nu ar fi deloc surprinzător ca gradul nostalgiei colective
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Umbrăreștilor din dreapta râului Bârlad avea locuințele răsfirate la margine de pădure. Încă mai există câteva case din acest cătun, gospodării ce cuprind, în îngrăditura ogrăzilor și țarcurilor, pâlcuri de copaci bătrâni, mărturie a pădurilor de odinioară. A doua legendă, mai plauzibilă decât prima, are ca protagonist pe un viteaz din oastea marelui Ștefan, pe nume Umbrea, și se situează în consens cu concepția veche potrivit căreia „toate satele vreau să se tragă din strămoșii dăruiți de Ștefan pentru vitejie”, remarcă evidențiată
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Sasul, Sineștii, Țigăneii, satelor mai noi, Butuceni și Suraia. Situarea acestui hotar într-o perioadă timpurie în preajma străvechiului curs al apei Siretului (Sirețelul) demonstrează caracterul de străvechime al delimitării teritoriale din această parte de țară, aserțiunea fiind cu atât mai plauzibilă, cu cât și satele vecine au afinități structurale comparabile cu ale Umbrăreștilor, în primul rând Bucești, Liești și Șerbănești, ele având hotarul de apus pe pârâul numit când Dimaciul, când Ruginosul, limite ce atingeau hotarul cu Țara Românească. Hotarul de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
acaparatorii de ocini răzeșești, vecini sau interni. Prin urmare, se impune concluzia, în această privință, că cel puțin o parte a răzeșilor din Suraia vecină reprezintă o comunitate „roită” din străvechea matcă a Umbrăreștilor, nu invers. Iar dovada cea mai plauzibilă, în privința acestui aspect, este și păstrarea prin tradiție a legendei întemeierii satului Suraia, tradiție ce se găsește consemnată într-o lucrare monografică din 1908, aflată în manuscris, autori învățătorul M. Gavrilescu și notarul Gh. Bobocea, din care redăm: după tradiție
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Ureche și nu de altcineva, satul, sau o parte a sa, ar fi putut ajunge de la Danciu la nepotul său Nistor Ureche, iar de la acesta la fiica sa, Nastasiia, soția hatmanului Isac Balica. O stăpânire a acestuia pe cale matrimonială este plauzibilă dacă ținem seama și de faptul că Nistor Ureche, socrul său, apare și cu alte stăpâniri în partea de jos a Moldovei, precum Hulubeștii, Răfleștii, Gerenii, cât și cu dregătoria de mare vornic al Țării de Jos. Dar nu s-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]