38,301 matches
-
vorbele răstite și de plecare, îmi apărea în minte zâmbetul privirilor ei. Totuși, speranța că în seara aceasta ne vom întâlni la repetiție și că ziua următoare voi juca în scenă cu ea îmi dădeau aripi. Oblojirea sufletului rănit de plecarea ei, era însăși reluarea în memorie, a discuției... Acuma începeam să pricep eu cât de cât, de ce am găsit statueta Afroditei făcută cioburi. Fusese așa ca și cum ar fi trebuit poate, să corespundă unui anumit plan încă necunoscut mie. Senzația că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gândesc abia acuma, cât de fericit aș fi putut fi, dacă nu aș fi dat importanță statuetei cu pricina. Eram aproape sigur că tot ceea ce avea să se întâmple în cele două luni de când părăsisem Bucureștiul, își avea punctul de plecare în lipirea statuetei. Cam imposibil din punct de vedere logic, dar adevărat. Multe și mărunte lucruri sunt imposibile. Multe și mărunte funcționează (cel puțin așa avem uneori senzația) după legi pe care nu le putem controla. După legi care ne
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ținea paharul și întoarse conținutul de coniac pe gât în jos. Ochii înlăcrimați de tăria lichidului îi licăreau parcă forțat, ca și cum ar fi căutat cu sete, mai multă lumină. Cercul se închide - zise Valy reapărut de după paravan, gata îmbrăcat pentru plecare. Cercul nu se mai închide - replică gratuit Gerard. De fapt prin definiție cercul e o curbă care merge până la capăt. Dacă acea curbă nu se închide, nu devine cerc. Nu se mai închide - repetă Gerard. Pe mai departe confuz. Da
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
80. Francisc Herrea Luque: “Din prietenie poți să te alegi cu râie. Cel mai bun mijloc să respecți pe cineva, e să nu ți-l apropii prea mult.” Viața aceasta cel puțin, e făcută și din întoarceri, nu numai din plecări. “Mazilit din funcția de administrator și alungat totodată din Casa de Cultură, rămăsesem totuși, pentru o săptămână, în oraș, ca să ajung din nou, cumva în audiență la primar. Neavând nicio șansă, eram conștient de asta, aveam de gând să mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să mai apară în vizită, iar Grig, după o tură de bancuri, unele chiar fără perdea, se retrase motivând că dimineața va trebui să se scoale devreme, ca să meargă la serviciu. Deștept băiat - spuse Bogdan revenind agale de la poartă, după plecarea musafirului Simpatic. E în stare să te țină și o noapte întreagă tot într-un banc și cu gura până la urechi... Nimeni nu îi răspunse. Eu nu mă băgam în astfel de discuții, din moment ce încă nu cunoșteam bine musafirii. Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
e ultima și că în depozit nu mai are ceva asemănător. Paloș zâmbea și îl asigura pe respectivul că într-o săptămână și tabloul lui va fi gata, că va putea veni să-și ia tabloul. Într-o zi, după plecarea musafirului, Bogdan nu se mai putu opri din râs și, la insistențele mele, dezvălui secretul: Domnule Gerard, dacă ești numai artist, pe lumea asta n-ai făcut nimica. Mori cu tablourile în brațe. Trebuie să știi să-ți faci clientelă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mele de a mai rămâne, pleacă. Intuiesc că ea și gazda mea erau bune prietene și că ar fi fost bine să fi știut și eu acest lucru. Nici nu-mi aduc aminte să-i fi răspuns la salut. După plecarea ei, îmi spune gazda că ar fi trebuit să-i mulțumesc, deoarece ea îmi pusese o pilă la Bogdan Paloș, ca să mă angajeze la cinematograful unde lucram și că ar fi bine ca, dacă nu mai am de gând să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau de nedumerire? Noi, cei din jur, încremeniți, ca și santinelele, priveam hăbăuci cum țâșnea sângele din el și cum se zvârcolea văitându-se. Sânge negru stropea zăpada scârbos de albă. Începuse să viscolească când soldații ordonaseră pregătirea grupei pentru plecare. Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să evadeze. Unde să evadeze? Noi zbieram întrebându-ne ce să facem cu Nandor. Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
piață. Doar eram ditai caprariul și nu unul de ici de colo... Păi dacă așa o zis cucoana, așa am să fac> - am răspuns eu. Catrina, cu botul ei lungit, o plecat în treaba ei.” „Tu ce ai făcut după plecarea Catrinei? - o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu și-a aprins luleaua. Pe urmă, treburile au mers parcă mai cu spor... După ce s-a văzut în car, a îndemnat boii la drum: Hai acasă, flăcăii tatii, că parcă am uitat și drumul, uita-m-ar necazurile. După plecarea lui Pâcu, moș Dumitru și-a adus aminte că nu i-a spus lui Pâcu de cei doi prepuși pentru cărăușie. A alergat la poartă și a strigat: Pâcule! Stai oleacă, că am o vorbă cu tine! Pâcu a oprit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Așa că pentru luni tebuie să-i băgăm în porție și pe ei - ca la armată - a răspuns Costache vorbelor lui Hliboceanu... În loc de altă vorbă, Hliboceanu a strigat către cărăuși: Gata de drum, flăcăi? Gata, gata! - a venit răspunsul cărăușilor. Atunci, plecarea! Rămâi cu bine Costache! Mergeți sănătoși și să vă întoarceți cu voie bună! Cât timp Hliboceanu a stat de vorbă în poartă cu Costache Măriuța nu s-a arătat, ca altădată, dar... cu fără voia ei, privirile îi fugeau spre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că altfel!...” După asta, pleca împleticindu-se și cântând pe uliță și... se înfunda în casă. A doua zi, iar... la crâșmă. Și tot așa, o săptămână întreagă... Apoi dispărea iar din sat. Puteai să numeri săptămânile și lunile după plecările și venirile lui. Cele două săptămâni muncea ca un rob și a treia săptămână bea toți banii câștigați. Îi bea cu dușmănie parcă...Nimic nu se schimba în viața lui. Doar părul de pe cap, care ședea precum coama unui cal
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu aude. Și asta pentru că Pâcu avea dreptate. Ce să-i răspundă? Că i-a venit așa o toană sau chiar credea că oamenii nu-l mai ascultă? Așa că, fără să stea prea mult pe gânduri, a dat comanda de plecare... Când soarele a scăpătat dincolo de crucea zilei, cărăușii se aflau la poarta Crâșmei din drum. Costache crâșmarul tocmai se întorcea de la cosit. Când i-a văzut pe moș Dumitru și pe Pâcu între cărăuși, a început să râdă și să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-o eu pe grozavul... După ce am băut laptele fierbinte, mama mi-a pus într-o legăturică niște turte coapte pe plită „Să ai la drum când ți-a fi foame”. În scurtă vreme, încotoșmănat ca un urs, eram gata de plecare. „Să fii cu grijă, dragul mamei, să nu cazi în pârâul de la Păscării”. „Nu avea grijă, că știu locul”. „Atunci, drum bun, băiete și ai grijă pe unde mergi” Am ieșit din casă. De pe prispă, am privit șleaul... Nici zbor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
da’ nu uita ce te-am rugat. Nu uit. Multe am uitat eu și multe oi uita, dar ce m-ai rugat n-am să uit. Atunci aștept, Măriuță! Îndată crâșmărița s-a întors cu plapuma și perna promise. După plecarea ei, Cotman a cercetat bandajul de la capul rănitului. Frecându-i mâinile, vorbea mereu: „Mâine în zori vreau să te aud cum îmi spui bună dimineața, frate - așa ca altădată... Să nu te lași, băiete! Numai cei slabi cad și nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
frunte și pe pleoapele închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite la el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a ieșit din cămăruță. După plecarea Măriuței, Hliboceanu a oftat adânc... Costache s-a apucat să curățe curtea crâșmei de nămeți. Abia spre amiază a sfârșit treaba. După ce și-a revenit din oboseală, a intrat la Hliboceanu. Acesta l-a primit cu bucurie, semn că aștepta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tragere!... Da’ bine, omule! Când ai avut tu timp să fii și vânător, pentru că de când te știu ai fost tot cărăuș. Taică-meu o fost vânător și eu de mic mă țineam de coada lui...Asta am făcut-o până la plecarea la oaste. Pe urmă, toate duminicile erau ale mele. Umblam pe coclauri după tot felul de vietăți... Acum priceput-ai, Ioane? Atunci, de săptămâna viitoare punem pușca la treabă! O punem, Ioane! Roagă-te la Dumnezeu însă să nu avem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
său, din mai 1659, la o curățătorie din Boston, când a dat la aranjat și la călcat un joben. Degeaba a protestat cunoscutul pictor, inutil a precizat că n-a purtat nicicând joben, acesta fiind inventat la două secole după plecarea lui dintre cei vii, că n-a fost nicicând la Boston, că nici măcar nu știa ce-i aia „Boston“, tot a trebuit să plătească despăgubiri. Marcel Proust, pentru că dăduse câteva țepe În niște bodegi din Hamburg, a trebuit să muncească
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a spațiului locativ. Așadar, a doua zi ne-am trezit cu noaptea În cap, pentru că Ăl Bătrân avea programat pe după-amiază să separe pământul de ape, și, fiecare cu portbagajul plin de geamantane, boccele și papornițe, ne-am pregătit de plecare, așteptând semnalul. N-aș putea spune c-a fost un drum frumos, ba chiar la Început am fost foarte dezamăgit. Cu nasul lipit de Învelișul transparent al protonului nostru, așteptam să văd ceva, orice, Însă, la drept vorbind, n-am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Doina Ruști Bineînțeles, nici acest mit nu este cu totul și cu totul al urbei actuale, însă ea l-a scos la iveală și l-a așezat într-o haină foarte la modă. Plecarea de-acasă constituie sindromul oricărei ființe neîmplinite și care se consideră persecutată de destin. Mulți români își părăsesc satul, țara și chiar continentul. Pe tema aceasta există o poveste despre un scriitor moldovean care s-a exilat într-o țară
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
ordin să stau aici, să se tragă în mine! Rămân pe loc. Toți rămânem pe loc. Suntem în armată! Ușor, ușor, tensiunea scade. Zvonurile se confirmă: „Ceaușescu a fugit, armata e cu noi!”. Ofițerii ne spun să ne pregătim de plecare. Bucuria e imensă! Mulțimea ne ovaționează, ne salută, ni se pun flori la țevile puștilor! Parcă suntem eroi veniți din focul luptelor! Bucuroși, ne încolonăm și cu cântec plecăm spre locul de unde, după o lungă așteptare, suntem preluați de mașini
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
Bîrlad s-a supărat pe noi și ne-a avertizat că ne va trimite în armată, pentru satisfacerea stagiului militar, la unități cu profil mai greu și departe de oraș. Am fost recrutat și am început serviciul de învățător până la plecarea în armată ca recrut. În luna septembrie 1954 am fost chemat la armată și trimis la o unitate de infanterie cu termen redus (tr) în orașul Zalău din Ardeal. Deși am fugit de armată și am vrut să scap de
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Ioan GEMAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93211]
-
la nivele mai înalte. Nu are curiozități în ceea ce privește metoda, sistemul lor teoretic, operele de anvergură pe care, întâmplător, unii dintre aceștia le-au dat. Contestarea lor e una strict funcțională. Ea îi dă "criticului de a doua zi" punctul de plecare și starea de spirit necesară. Dacă acceptăm fără enervare această poză marțială și trecem de formele mediat-publicitare ale lui Cornel Regman (singurul care, mă-nțelegi, are curajul de a lua taurul de coarne și a da cu el de pământ
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
vieții, oare se mai gândea el la meleagurile Hușului, cu dealuri înverzite de vii, care toamna erau doldora de struguri ? Acolo unde o mamă care l-a născut și l-a iubit de mic, apoi la sărutat cu drag la plecare și acum îl așteaptă cu dor îngrijorată să se întoarcă acasă. Poate când își dădea obștescul sfârșit se gândea pentru ultima dată la frații și surorile sale, pe care i-a iubit,, cu care sa jucat și a împărtășit timp
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
Markerii tumorali au fost negativi iar statusul clinicobiologic al pacientei a permis intervenția chirurgicală salvatoare. Concluzia diagnostică: Piocolecistită acută litiazică complicată cu abces hepatic, cu evoluție favorabilă postoperator. INTRODUCERE Majoritatea abceselor hepatice piogenice sunt secundare unei infecții cu punct de plecare abdominal. Cea mai frecventă cauză este colangita produsă de litiază sau de stricturi, urmată de infecția abdominală determinată de diverticulită sau apendicită. În 15% dintre cazuri nu se poate evidenția punctul de plecare (abcese criptogenice). Apariția abceselor criptogenice s-a
Revista Spitalului Elias by CRISTINA PLĂIŞANU () [Corola-journal/Journalistic/92030_a_92525]