2,821 matches
-
sale) nu poate garanta că aceste comunități se vor preocupa de efectele pe care le au asupra altor comunități. Rezolvarea acestei probleme este o chestiune de cultură politică, și nu de structură politică. O a doua obiecție este că, întrucât pledoaria ecologiștilor în favoarea descentralizării implică în mod clar o respingere explicită a sistemului contemporan de state suverane, este subminată pretenția acestora de a avea o relevanță globală. Criticii argumentează că micile comunități descentralizate vor avea prea puține șanse să dezvolte mecanisme
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
constituie o nouă perioadă neagră pentru cultura românească, din timpul comunismului. Fuseseră anii 1948-1949, urmați, acum, iată de anul 1971 . Limbajul subversiv elevat devine, însă, de data aceasta, o armă puternică a intelectualilor, contra puterii comuniste. Astfel, în rafinata sa pledoarie, care devine un mod de intimidare intelectuală, "distant, glacial, poetul Ștefan Augustin Doinaș a citit un text de principii, redactat în termeni sobri și severi, fără niciun punct de contact cu tonul și limbajul discursurillor oficiale. Ascultându-l, pe N.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ce deformează realul, demoralizând și contrariind pe omul simplu de la orașe și sate". (Ibidem, p. 244). 225 Ibidem, p. 244. 226 Este vorba despre unul dintre discursurile scriitorilor, prin care aceștia se opuneau revoluției culturale ceaușiste, printr-o serie de pledoarii ținute chiar în fața președintelui PCR. Discursul este consemnat de Mircea Iorgulescu și reprodus de Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române, p. 821-822, Refuzul revoluției culturale. 227 "reluate și dezvoltate la Plenara CC al PCR din 5 noiembrie, același an". Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prompt în groapa comună a dezechilibrelor, îndoielilor, incertitudinilor și disperărilor, pradă "angoasei". II. Reacția compensatorie pe fundalul nici unui adevăr moral (decît calculul oportunist) și pe axul nici unei certitudini (și îndoiala "o pune la îndoială"!) este debusolată, arbitrară și grotesc dictatorială. Pledoaria argumentelor la scopul "salvator", propus fiind de tipul judecăților logice deduse dintr-o premiză falsă, Ilie acționează în funcție de mereu o altă minciună de bună credință: autoiluzionarea. În căutarea disperată a unei certitudini, funcționarul de la Asigurările sociale își fabrică soluții utopice
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și Dan Nasta e o meditație gravă asupra condiției omului acestui timp al violenței și agresiunii; este, totodată, o oglindă neiertătoare pe care ne-o pune fiecăruia în față, cu somația de a ne privi și judeca. Este, apoi, o pledoarie în favoarea demnității umane, a verticalității morale, individuale și colective; și un avertisment privind pericolul permanent al agresiunii absurdului în viața vidată de normalitate. Ștefan Oprea ("Cronica", anul XXVI, nr. 29, 1-15 noiembrie 1991) Constantin Popa despre... Constantin Popa Și despre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se referea în special la Beethoven, pe care îl cîntă de 18 ani; eu la Bacovia, pe care îl citesc de un număr de ani dublu. „Groaza” noastră comună nu-i lipsită însă de jouissances de l’esprit! O scurtă pledoarie pentru cultură din ziarul local „Moldova” (1, nr. 11, 25 iulie 1937, p. 1) se încheia cu aceste fraze: „A murit Marconi. După el au rămas atîtea invenții frumoase, cum și o moștenire de cîteva miliarde [de] lei. Ce va
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
știință de carte sau cu un abia voalat orgoliu al contextualizării (precum, să spunem, cunoscutul poet-critic T.S. Eliott, care în The Sacred Wood Essays on Poetry and Criticism își transforma pe alocuri teoria asupra mizei împrumutului livresc într-o transparentă pledoarie pro domo). Dimpotrivă. El scrie o poezie dezinhibată, lipsită de accente egolatre, doar perfect lucidă de amplitudinea și prestigiul memoriei culturale, revitalizate în buna tradiție a poeziei postmoderne, dar și de detenta gândirii (deopotrivă critice și creatoare) a celui ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pătimirii în(-) și întru starea de a fi om. Împrumutând sonuri diverse, meditațiile lirice din carte se grefează în special pe luciditatea halucinantă a situării, perpetue, într-o zonă a neliniștii în fond benefice, din moment ce generează versuri precum cele din Pledoarie pentru stare de fapt : "Aștept într-o haltă,/ populată cu lumi paralele,/ învierea morților și viața veacului ce va să vie.// Îmi strivesc memoria/ de prima lepădare/ și desenez pe zar strigătul cocoșului.// Navetist de o veșnicie pe drumul Damascului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să se adreseze vulgului mai degrabă poruncitor decât rugător: Vă rog sa revizuiți statutul meu de poet! Prefer să citez însă inventarierea însușirilor celor aleși pe care Ioanid Romanescu o face în poezia Paradis, piesă antologică, probabil cea mai transparentă pledoarie pro domo din întreaga sa creație: "Poeții când există e-o minune/ poeții nu se nasc ei sunt născuți/ poeții nici nu dorm numai visează/ poeții niciodată nu-s prea mulți// poeții n-au religii și nici zei/ poeții nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de luat vederi, transformate ulterior într-o "oglindă activă, care interpretează văzând și vede interpretând", cum afirma undeva congenerul Nichita Danilov. Mai ales pentru că filtrează totul prin prisma unui neoromantism structural, poetul Lucian Vasiliu își confirmă la rândul său lucid pledoaria pentru echivalența, în text, între a fi și a vedea: "Eu sunt/ tot ce voi vedea vreodată" (Yoga). Rezultatul apare ca o tablă de materii viu colorate, adunate pe pânza în tonuri à la "Bosch și Brueghel", cei doi "șobolani
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
autorul Fericirii la țară insistă deja asupra necesității de a restaura sărbătorile tradiționale, potrivit lui amenințate de o dispariție tragică. Urmare a unui naționalism ce se năștea, preocupările "patriotice", voința de a însufleți și stimula sentimentul "național" se adaugă, de altfel, pledoariei sale: Deja prea a fost lăsat să se piardă obiceiul de a celebra sărbătorile care erau zile de bucurie pentru locuitorii satelor. Aș vrea să fie reaprinsă flacăra simțului loan, să se reia, dacă un trai ceva mai bun ar
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unire ridicată la rangul de "simbol divin" al întîlnirii forței și frumuseții, al "pătrunderii reciproce a sufletelor"... Fără îndoială, de la Michelet la Fourier, de pildă, atitudinile, opiniile, modelele propuse diferă în mod sensibil. În cazul celui dintîi, în ciuda exprimării înflăcărate, pledoaria pentru redobîndirea unității cuplului, pentru demnitatea soției, demnitate regăsită și consfințită prin căsătorie, teama pe care o inspiră feminitatea, obsesia misterului său psihologic nu conduc deloc la depășkea unui conținut moralist, în realitate tradițional. În schimb, Charles Fourier, în numele legilor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Din Nicolas Rétif de la Bretonne, a se citi Viața tatălui meu. Tatăl lui Nicolas, Edme Rétif, s-a născut în 1692 și a murit în 1764. 53. Lesay-Marnesia, Fericirea la țară, Neufchâtel, 1785. De inspirație rousseauistă, lucrarea se vrea o pledoarie în favoarea întoarcerii la pămîntul nobilimii tradiționale. Idealul este o societate patriarhală în care vechea nobilime își va regăsi, odată cu rolul său important pe cale a se pierde, sensul îndatoririlor sale. Fidelitatea față de gîndirea lui J.-J. Rousseau este asociată aici unei
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
MIRGUET care publica, în 1905, La Pédologie ou Pédagogie scientifique. 1.5. Secolul XX un "secol al copilului" Poate nicăieri, în acea perioadă din jurul anului 1900, reacția față de școala și educația tradițională n-a avut un caracter mai incisiv, iar pledoaria pentru o nouă atitudine față de copil n-a avut un ton mai cald ca în scrierea, intitulată sugestiv Secolul copilului, apărută în 1900 și semnată de scriitoarea suedeză ELLEN KEY (1849-1926). Crescută ea însăși după principiile pedagogiei din Émile, această
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
clasici Comenius, Rousseau, Pestalozzi, Diesterweg, Froebel care își avea justificarea pînă în secolul al XIX-lea, dar care, acum, nu poate fi asociată decît unui profund conservatorism; natura umană fiind complet desprinsă de relațiile ei cu societatea. De fapt, ampla pledoarie a perenialiștilor pentru o educație în conformitate cu natura se constituie într-o reacție față de practica educațională de tip progresivist, care urmărea adaptarea tinerei generații la realitățile societății nord-americane. Perenialismul nu neagă influența socială asupra indivizilor, dar consideră că educația nu trebuie
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
condiția și misiunea acestei categorii sociale, iar Mircea Eliade și alți fruntași ai noii generații pledau pentru o regândire a condiției intelectualului. Pare curios să se observe că ideile exprimate atunci pe această temă sunt azi atât de actuale în pledoariile "noilor filozofi". A fi intelectual e un mod de existență în lume, caracterizat prin participare critică la nevoile acesteia, prin străduința de a-i lămuri orizontul în sens umanist. Intelectualul nu poate fi un simplu artizan, fie și deținător de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
epocii, întâlnit deopotrivă la C. Rădulescu-Motru, N. Iorga, Vasile Pârvan, pentru a nu cita decât nume dintr-o constelație afină. N-au activat toți în cadrul Ligii culturale? Strategia melioristă închipuită de Xenopol în discursul de la Putna nu e străină de pledoaria lui Eminescu, sincronă, pentru îmbunătățirea progresivă, îndeosebi pe tărâm cultural, a stării românilor de peste munți. În mod constant, el a stăruit pentru o soluție pașnică, întemeiată pe o conștiință clară a drepturilor și pe fermitatea conduitei civice. La 1871, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mers nicicând mai departe în această căutare de sine, regăsibilă în orice efort istoriografic. Sinteza a devenit un cuvânt de ordine mai cu seamă în secolul nostru și e util să amintim faptul că acesta a debutat cu o semnificativă pledoarie pentru sinteză (H. Berr), restrânsă inițial la domeniul istoriei (Revue de synthèse historique, 1900) pentru a deveni apoi o sinteză pură și simplă (Revue de synthèse, 1931). Mari serii de monografii, precum Histoire générale, Allgemeine Staatengeschichte, Evolution de l'Huma
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întrebuințezi pentru o figură caricată, de unde să mai poți sculpta o Minervă?" Remarca e valabilă nu doar în câmpul artei, nici chiar extinsă aceasta la sfera întreagă a cunoașterii. Căci "adevărul de realizat (în practică) nu admite tranzacțiuni". O continuă pledoarie pentru adevăr e toată opera lui Maiorescu și ea se resimte de rigoarea benefică a unui spirit vast și disciplinat. Cronica, II, 9 (2 martie 1990), p. 6 NU NUMAI RAȚIUNE O întindere de nisip vălurită de vânturile pustiei, păstrând
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care trăim e mai supus la agresiuni alienante. Scrisul istoric devine o șansă în plus de reflecție asupra condiției umane, un spațiu al regăsirii. În cazul de față, ca și în opera lui P. Chaunu, reconstrucția e dublată de o pledoarie clară, persuasivă, pentru acel homo religiosus pe care lumea post-modernă pare a-l acredita tot mai mult. Cronica, XXV, 13 (30 martie 1990), p. 1, 5 DE N-AR FI ISTORIA... E greu de închipuit această ipoteză și totuși există
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de idei, de mentalități și forme de artă din Grecia de după războiul peloponeziac, dezvoltată în jurul unor personalități definitorii, Euripide și Aristofan, iar al doilea, prin Homer și Socrate, o privire asupra producției spirituale ca parte integrantă a vieții unui popor. Pledoarie pentru reactualizarea unei tradiții majore, clasicismul antic, sunt și traducerile lui B. A transpus în românește toate dialogurile lui Platon (și a publicat mare parte dintre ele). A dat, sub titlul Statul atenian (1946), Constituția Atenei de Aristotel, precum și Metafizica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
în Bizanțul secolului al V-lea, concentrându-se asupra unor conflicte religioase, declanșate de interese întru totul pământene. Dragostea adulteră și imposibil de împlinit a soției împăratului pentru Paulinus se confruntă cu apriga dorință de putere a cumnatei sale, Pulcheria. Pledoaria dramatică situează datoria femeii de a naște viață înaintea sentimentului. Ucigând rodul dragostei neîngăduite, Evdochia trăiește o dramă a culpabilității, prelungită în criză mistică. Explicabilă omenește, această stare limită ar fi putut genera o demonstrație dramatică densă. Cazul în sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
copilăria chinuită a protagonistului, adolescența sa plină de privațiuni: mama, victima unui destin nefericit, iar tatăl - „înviat din morți”, întors acasă după ani de dispariție, cu mințile grav zdruncinate. Scris la persoana întâi, din perspectiva adolescentului Deni, cartea e o pledoarie pentru respectul față de puritate și candoare fiindcă, în pofida tuturor aparențelor, Deni, deși condamnat de două ori, este un simbol al curăției morale, pe care o maculează ceilalți. Roman al tuturor „iluziilor pierdute”, Caii de la bicicletă transcrie o resemnare tragică în fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
la antiumanismul postcolonial, paradigma filosofică s-a schimbat radical, dar inspirația morală a rămas aceeași: trebuia să i se provoce individului o comoție salutară și omul să devină neliniștit pentru a putea fi mai bine umanizat" (Alain Finkielkraut, 1996:55). Pledoarie pentru o cultură a semnului și comunicării, periplul nostru semiotic participă la ameliorarea competenței semiotice prin intermediul unui nou raport identitate/alteritate: plăcerea narării, a gestului elocvent, a obiectului semnificativ. "Scopul dorinței nu este plăcerea, ci relația", afirma Fairbirn, citîndu-l pe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și formule stereotipe, precum „Salut! Ce mai faci?“, care au scopul de a iniția comunicarea, de a facilita contactul interlocutorilor (funcția conativă precomunicativă). Se activează frecvent și în sfera comunicării oficial administrative (texte cu caracter directiv, discursuri politice, texte oratorice, pledoarii în instanță etc.) și a massmediei (mai ales în domeniul publicitar). Este realizată explicit prin forme de vocativ, prin verbe la imperativ (așanumita reto rică de apel), prin alți indici textuali ai persoanei a IIa (deixis al receptorului). Activarea funcției
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]