5,084 matches
-
prea aglomerat, își lua liber la sfâșitul săptămânii. Atunci când nu reușea, mă duceam eu la el la firmă. Ne potriveam de minune. Aici a fost mâna destinului. Timp de un an de zile cât am fost prieteni nu m-am plictisit niciodată. Discutam diverse lucruri. Mergeam la filme, beam. Partea cu băutura era mai distractivă decât filmul. În luna iulie a acelui an (1992) a venit la casa părinților mei. Le-a spus: «Mă întâlnesc cu fata dumneavoastră și intenționez să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
facă... Cum mai crește, vreau să-mi găsesc o slujbă. Acum mă ajută și tata, dar dacă se întâmplă ceva și rămâneam doar noi două? Dacă o să stau mereu cu ea, probabil că o să ajung exact ca mama. Așa se plictisește și copilul. După ce începe școala, o voi învăța cum să ia decizii singură.“ COȘMARUL ORB ÎNCOTRO SE ÎNDREAPTĂ JAPONEZII? 1 Ce s-a întâmplat pe 20 martie 1995 la metroul din Tokio? În dimineața zilei de 20 martie mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Kawai: Așa. Nu ajungem să știm până acolo. Dacă el îți spune: „Hai să ne vedem, să discutăm”, atunci îl descoși. E un lucru mare să scrii cartea pe baza discuției. De multe ori familia sau cei din jur se plictisesc să-ți asculte problemele, iar tu te liniștești când citești experiența ta scrisă în litere de tipar. Apoi și oamenii din jur se lămuresc în legătură cu situația. Asta vă bucură, nu-i așa? Murakami: Pe de altă parte, în multe cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceasta se revarsă și asupra victimelor. Cred că sunt mulți care au trecut prin astfel de experiențe. Murakami: La fel a fost și la cutremurul devastator. La început toți erau agitați, au sărit în ajutor, ca apoi, treptat, să se plictisească de subiectul acesta. „Tot de ăștia vorbesc.“ Kawai: Exact așa. Imaginea diabolică a oamenilor referitoare la secta Aum a fost pusă și pe umerii victimelor. S-a întâmplat un fenomen foarte ciudat. Chiar îți vine să le plângi de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
firmă, bineînțeles: "Salon fotografic de lux CAROL & FILIP". Ei, poze la nunți și la botezuri. Nu ne-am vedea capul de câtă treabă am avea. Am umbla mult, prin tot orașul. Am cunoaște o groază de lume. Nu ne-am plictisi niciodată. Eu, cel puțin. Pe mine experiența umană mă lasă perplex... Pe mine mă lasă rece... Este, continuă Filip fără a fi auzit replica lui Carol atât de bizară, mereu nouă și neașteptată încât merită să o cunoști în profunzime
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui Stelică! DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE Mă întorceam de la Alba Iulia de la o expoziție națională de pictură, împreună cu încă patru amici expozanți, tot ieșeni, și cum mai erau vreo două ore și ceva pînă la sosirea trenului, ca să nu ne plictisim, ne-am hotărât s-o luăm pe jos până la gară, în șir indian, printre liniile de cale ferată. Mergeam încet pentru că n-aveam nici o grabă, ne amuzam cu remarci hazlii pe care ni le aruncam unul altuia ca la pimpong
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
deoarece după vreo câteva reprize de înghițituri, avea o față vizibil mai veselă iar tenul parcă i se înviora din ce în ce mai mult și parcă devenise și mai comunicativă, mai ales că a încercat să înfiripe o discuție cu George: - Nu vă plictisiți privind așa continuu pe geam? - Nuuu! De ce să mă plictisesc? - răspunse George impasibil. - Păi, dacă domnii s-au antrenat la joc, am putea și noi să discutăm ... - Despre ce să discutăm? - replică el fără nici un fel de interes. - De una
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vizibil mai veselă iar tenul parcă i se înviora din ce în ce mai mult și parcă devenise și mai comunicativă, mai ales că a încercat să înfiripe o discuție cu George: - Nu vă plictisiți privind așa continuu pe geam? - Nuuu! De ce să mă plictisesc? - răspunse George impasibil. - Păi, dacă domnii s-au antrenat la joc, am putea și noi să discutăm ... - Despre ce să discutăm? - replică el fără nici un fel de interes. - De una ... de alta ... Unde mergeți? - La Iași. Dumneavoastră? - Eu vin de la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
țară, numai că pe timpul acela, stat de drept ioc, prim ministru ioc, impozite ioc și nu existau nici instituții serioase cum ar fi bunăoară DNA, așa că sărmanul Elohim (care după schimbarea numelui, prin sentință judecătorească, a fost numit, Dumnezeu) se plictisea de moarte și căsca sărmanul, scărpinându-se pe burtă și râgâind pașnic, doar câte o veșnicie, două, fără întrerupere. Până la urmă când deja ajunsese la vârsta venerabilă a bărbii albe, unde de altfel a și rămas, i-a căzut în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
așa că a doua zi cei doi soți pot s-o ia liniștiți de la capăt, fiecare pe drumul lui). Există mai multe teorii, privind originea obiceiurilor din ziua Sfântului Valentin, dar eu țin la dumneavoastră, așa că nu vreau să vă mai plictisesc, cu niște tâmpenii din acestea băgate în capul unui popor debusolat și tehui, uneori chiar de la vârste fragede, de către unii profesori sau învățători, care suferă de prostie endemică. Sănătate, cea mai scumpă dintre toate „Acest acord și obligațiile non-contractuale derivate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Scria la întîmplare, fără virgule și puncte (o ironizam mai târziu că scrie "genre Mallarmé"), înseilînd laolaltă tot felul de idei care-i alergau prin cap. Din înțelesul lor general, trăgeam concluzia că mă iubește la nebunie și că se plictisește singură. E ușor de închipuit, găseam toată istoria stupidă. La întoarcere, nu am căutat s-o văd la început. M-a zărit într-o seară de la plafonul Operei. Era cu familia, pe care n-o văzusem în complectul ei până
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și după câteva reproșuri și după scuze de ale mele pocăite (mă scuzam față de mine, interpretând îndoielnic morala "nu vreau s-o fac să sufere", cu toate că nu-mi luam nici o obligație pentru mai tîrziu: de fapt, eram laș și foarte plictisit de singurătate), plimbările începură - mai întîi pe strada principală și apoi pe din dos - și discuțiile despre familie și despre rochii; și apoi, intr-o seară de lună plină, sărutările nebune cu tot felul de demonstrații din partea ei. Și apoi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să plângă în fața tramvaiului, și asta în fiecare seară. Lumea se uita curios la noi și mie îmi era rușine. Acasă, din pricina întîrzierilor, dădeam naștere la ironii, și eu nu puteam suferi ironii pe seama mea. Și timpul trecu la fel, plictisindu-mă, dezgustat de mine, regretând succesele la care renunțasem și deseori având remușcări. Mă obicinuisem însă, și astfel eram zilnic cu ea. Nu mai căutam minciuna cu care să mă sustrag. Văzîndu-mă incapabil să iau vreo hotă-rîre, eram și mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îmi dam seama, și mă supăram, căci mă găseam ridicol. Sentimentul geloziei nu pretinde neapărat dragostea. Eu nu iubeam, eram convins de asta. Nu făceam nici un sacrificiu, aveam veșnic necazul de a fi legat fără voie, și, în genere, mă plictiseam. Și totuși, atunci, lângă Irina povestind vioi petrecerea, am suferit. Îmi trebuia o răzbunare imediată. Am urcat-o într-un automobil închis și am tras perdelele. Pe drum îmi vorbea despre nuntă. Am ajuns la o casă de petreceri cunoscută
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu dânsa, făceam un colț separat, căutând doar să-l mai atenuez, aducând între noi pe inofensivul Niki Mihail. Trio caraghios, la care ne pretam cu toții - Niki și Irina, din inconștiență, eu din nemernicie. Deseori mi se întîmpla să mă plictisesc cu Irina, dar asta nu ne oprea să fim mereu împreună și să ne părăsim cu greu. Neputința de a o avea în voia mea îmi îmboldea dorințele. De îndată ce nervii se discordau, temerile de a nu fi descoperiți veneau, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cât dacă m-a înșelat. Cred însă că dacă aș afla că totul n-a fost decât o glumă, aș fi fericit pentru o clipă. Mi-aș destinde nervii, m-aș odihni. Apoi, cu dânsa, iar aș începe să mă plictisesc groaznic, cum m-am plictisit tot timpul. Sau poate între doi care se cunosc total, care au terminat de a gunguri amorul și care îl practică la ore fixe, ca într-un menaj autentic, plictiseala este inevitabilă? Sau port cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cred însă că dacă aș afla că totul n-a fost decât o glumă, aș fi fericit pentru o clipă. Mi-aș destinde nervii, m-aș odihni. Apoi, cu dânsa, iar aș începe să mă plictisesc groaznic, cum m-am plictisit tot timpul. Sau poate între doi care se cunosc total, care au terminat de a gunguri amorul și care îl practică la ore fixe, ca într-un menaj autentic, plictiseala este inevitabilă? Sau port cu mine această plictiseală? Sau numai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Place numai la început. De la o vreme, această mișcare veșnică obosește. Femeia, ca și pisica, e repede la mișcare, electrică, dar îi place să se și încălzească, să fie mângâiată, să lâncezească. Mie nu mi-a plăcut niciodată langoarea. Mă plictiseam făcând mereu aceleași lucruri. Momentele de dragoste începeau brusc și se terminau brusc, ca și răutățile sau suspinele tandre. Nu eram însă superficial. Trăiam cu intensitate. Am o memorie sentimentală impecabilă, care leagă emoțiile mele disparate și le dă amploare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cuminte, și deșteaptă, și îi era dragă... și o să se mândrească de ce diferită o să fie de altele. Și o s-o facă bucuroasă, mereu bucuroasă"... Calm, bine, dar ea ar fi voit ca farmecul să continue zile întregi, și eu mă plictiseam îndată. Simțeam cum sângele îmi bate tot mai iute. Printr-o mișcare bruscă, îmi încleștam unghiile și îi făceam rău. Țipa și apoi se uita la mine, nepricepând, iar eu râdeam, ca și cum ar fi fost o glumă. Apoi îi vorbeam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o țigară. Ne uitasem la scenă și ne gândeam la noi, apoi Irina începu să se jeluiască. - Ai văzut? Ea îl iubește și el nu! Cum se uita la el, cum glumea cuel, cum se alipea de el, și el plictisit! Și cum îi părea rău la despărțire! Și ce încredere avea în vorbele lui! Cum îi asculta puținele lui exclamări, căci el nici nu binevoia să vorbească pe de-a-ntregul! Cum nu se îndura să-l lase, și cum întorcea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ce pricepeți voi din Sandu!Ca și cum el ar fi priceput ceva! Nu-i ceream însă nimic, căci știam că ar fi promis imediat și apoi și-ar fi uitat promisiunea. Nici măcar nu-l invitam la mine, căci s-ar fi plictisit în sihăstria mea sau și-ar fi uitat invitația. Venea după gustul lui, câteodată mai des și alteori mai rar, la ore întîmplătoare. Rămânea și la mine tot așa de superficial. Îmi vorbea de sporturi, de femei, de succese, cu toate că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cu maître Jack. Imaginez-vous! M-am dus ca de obicei azidimineață s-o iau la Bois. Făcusem rost de doi cai pur-sang. Și ea plecase. Concierge-ul mi-a râs în nas. C'est, en verité, formidable! Și începeam să fiu plictisit de această flecăreală dezagreabilă, când, spre mirarea mea, văzui în colțul ochiului lui o lacrimă. Fui brusc cuprins de remușcări și îmi făcui mustrări. Mă găsii in-just în gustul meu pentru forme, căci nu puteam descoperi o suferință reală numai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
drept pe piept, și de multe ori mă simt înțepenit, dar nu îndrăznesc să-mi schimb poziția, căci mi-e milă să-l trezesc din somnul lui dulce de înger transformat în pisic. Oricât l-aș mângâia, niciodată nu se plictisește. Dacă mă opresc, întinde capul spre mine ca să-l mângâi mai departe și palpită întreg de voluptate când mâna mea se prelinge de la cap, de-a lungul șirei spinării. Cred că, indiferent de unele trăsături comune, fiecare pisică își are
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spune în momentul plictiselii: dacă m-ar părăsi sau m-ar înșela, aș suferi imens, deci trebuie să iau toate precauțiile și să nu-mi fac iluzia că mi-aș putea reface viața altfel. Asta nu-nseamnă că m-aș plictisi mai puțin. Aș face aceleași imprudențe ca s-o pierd, după cum un bolnav, cu toată dieta srtictă la care e obligat, cu orice risc, mănâncă totuși ceva nepermis. Dacă ar fi adevărat că nimic rău nu s-a petrecut cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-o numai puțin și n-am putut memora exact înfățișarea ei, încît mai târziu interpretările mele se multiplicau încă. Și acum o am pe Ioana întreagă, la dispoziție; ca și la început, și ca și atunci de atâtea ori mă plictisesc cu ea! Îmi spuneam lângă ei: "Pot să-i vorbesc, dar ce să-i vorbesc?" Aveam atâtea lucruri s-o întreb și totuși nu-mi venea în minte nici o singură chestiune. La fel ai face cu un mort care s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]