21,807 matches
-
la cea a Parnasului lichid al lui Ion Mureșan; de la plăcerea incursiunii în lumea tomberonului din spatele blocului (inefabilă pentru cititorul spaniol), permeabilizînd un derizoriu întărîtat la Alexandru Mușina, pînă la plăcerea jocului logicii sublime la Ana Blandiana, al cărei limbaj poetic îmbracă atît de bine haina spaniolei. Editura Vaso Roto este o editură foarte specială, directoarea ei, Jeannette Lozano, a numit-o așa după un poem al lui James Merrill, The Broken Bowl, și după un vers al lui Hölderlin despre
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
doamnă Ana Cârdu, completează acest portret în absolut al poetului. Ana Blandiana îl vede exact atunci când îl descrie așa: „...Petru Cârdu a fost ctitorul unui alt mod, mai vital și mai eficient, de a înțelege poezia, constructorul unei rare solidarități poetice. Fixat geografic și artistic pe frontiera dintre sensibilitatea sârbă și cea românească, el a fost avant la lettre un autentic reprezentat al Europei, un cetățean al lumii unificate prin poezie.” Pentru noi, care l-am cunoscut atât de bine, l-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2867_a_4192]
-
mai rezistente legende privitoare la Ion Mureșan: aceea a parcimoniei. Un autor care în aproape treizeci și cinci de ani (câți au trecut de la debut) publică, mari și late, patru cărți (dacă o adăugăm în listă și pe aceea, din 1998, dedicată poeticii urmei) nu pare sortit unei cariere publicistice, care presupune, cum știm, o anume prodigalitate și, până la urmă, o periculoasă ușurință stilistică. Or, Mureșan era, până mai ieri, poetul prin excelență; absolut încântător în asumarea misiunii sale (căci așa vede el
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
fi fost cinicii din antichitatea greacă, la care Ion Mureșan s-a raportat dintotdeauna cu simpatie (Diogene e, de altfel, pomenit chiar aici). A intra în logica acestor insurgenți fără simbrie e un joc spiritual care echivalează cu o experiență poetică. Urmărindule raționamentele stranii, Mureșan le învață tipicul și le reduce la „manierisme logice” asupra cărora se poate glosa la infinit. Avantajul său e că n-o face din exterior, că nu-și arogă postura unui diagnostician. Dimpotrivă, el, maestrul, se
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
mi se pare acela avându-i în centru pe „poeții de tren” (pp. 50 - 53) pe care Mureșan îi și vede umplând gările și concurând unii cu alții pe rute cât mai lungi. Alteori, lecțiile acestea conduc la adevărate viziuni, poetice prin tot (dar în spiritul poeziei lui Ion Mureșan), mai puțin prin prozodie. Câteva paragrafe din Nunțile necesare (pp. 180 - 182) sunt oricând citabile printre cele mai bune poeme ale anului tocmai încheiat. Nici paginile despre marea artă a înghițirii
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
Radu Paraschivescu, însă mă-ntreb dacă, să zicem, Câmpul din Athenry n-ar fi fost o opțiune mai neutră și, în definitiv, mai pronunțabilă. Detalii ca acesta sunt, în definitiv, pasabile. Mai degrabă ar fi de discutat în ce măsură compoziția destul de poetică a romanului îl avantajează sau nu. Recomandat pe ultima copertă ca o poveste despre foamea de libertate, Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri reprezintă, la rece, biografia romanțată a unui cântec, The Fields of Athenry. (Într-o
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
de englezi după ce aceștia fuseseră conduși cu 3 la 0. A concepe, retroactiv, acestei întâmplări extraordinare, un trecut de două ori mai extraordinar e în sine o dovadă de curaj narativ. Dacă am folosit totuși, cu privire la structura romanului, atributul de poetic, este pentru că nu succesiunea, ci simultaneitatea dictează regula de asamblare a capitolelor. Deși dispuse în ordine cronologică, acestea, trei la număr, se cuvin citite tabular, după o metodă dragă structuraliștilor. Fiecare secvență e o „metaforă” a unei secțiuni prin timp
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
Alexandru Ruja O nouă poetică. Volumul Priveliști (Poeme, 1917 - 1923) a apărut în 1930 la Cultura Națională (cu un portret inedit de C. Brâncuși), cu texte selectate de Ion Minulescu (poetul plecase în 1923 în Franța). Din Franța, poetul trimite cele două texte care vor
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
este dedicat lui Claude Sernet. Începe abrupt prin accentuarea unei falii ce nu mai dă șansa legăturii, pentru ca să continue nu doar cu evocarea unui tărâm germinativ al poeziei, ci și cu glisarea pe coordonatele unei surprinzătoare estetici a poeziei, o poetică de evidentă individualitate. Între timpul scrierii poemelor cuprinse în volumul Priveliști și timpul reflecțiilor din Câteva cuvinte pădurețe nu s-a scurs, pur și simplu, o vreme, un interval de câțiva ani, ci s-a modificat însăși percepția existenței în
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
om. Ea singură nu l-a pierdut o clipă din ochii ageri. Cine îndrăznește să-și ridice capul, să asmuță vorbele? Omul e un animal pe care poezia îl cioplește din lut sau îl aruncă în aer cu dinamită.” Expresionismul poetic. Se poate observa în volumul Priveliști dimensiunea expresionistă a poeziei, nu atât filonul tradiționalist și coordonata simbolistă pe care s-a insistat în aproape toate comentariile. Imaginile dure, halucinante, ușor terifiante, destructurarea, apelul la o mitologie a locului nu se
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
m-am împrietenit cu mulți tipi noi fșoarteț tari, Tanguy, Dali, Aragon, Max Ernst, Eluard și alții”. Se pot număra, de altfel, pe degetele de la o mână preocupările abstracte, de ordin filozofic sau conceptual, pentru problemele avangardei sau pentru clarificarea poeticilor proprii. O anumită frivolitate (specifică și ea curentului) domină tonul general al cărții nu atât sau nu doar din cauza orgoliilor grabnic vărsătoare de invective, cât mai ales din cauza unui estetism fără limite, menit să acopere cu un fard gros viața
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
reformulează necontenit, impunând o glisare și, la limită, o reinventare a cronicarului însuși. Acesta trebuie să se adapteze la „mersul” literaturii; iar curiozitatea lui de nou artistic se vede răsplătită prin cărți care pun probleme serioase de încadrare într-o poetică ori într-un gen. Dacă, înainte de 1990, cadrul cenzurii oficial desființate dădea un anumit desfășurător literaturii, lăsând câteva culoare de evoluție poetică și prozastică (erau preferate și uneori solicitate, din motive lesne de înțeles, poezia abstractă și romanul „obsedantului deceniu
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
curiozitatea lui de nou artistic se vede răsplătită prin cărți care pun probleme serioase de încadrare într-o poetică ori într-un gen. Dacă, înainte de 1990, cadrul cenzurii oficial desființate dădea un anumit desfășurător literaturii, lăsând câteva culoare de evoluție poetică și prozastică (erau preferate și uneori solicitate, din motive lesne de înțeles, poezia abstractă și romanul „obsedantului deceniu”), libertatea postrevoluționară își arată efectele structurale. Să enumerăm câteva: o paletă extrem de largă a formulelor artistice; spargerea „frontului” literar și atomizarea vieții
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
ale edițiilor ori prin comentarii sintetice. Astfel, Democrația naturii, cartea lui Mircea Dinescu asupra căreia mă voi opri luna viitoare, a apărut în 1981 la Editura Cartea Românească și a mai văzut lumina tiparului după 1990, fiind cuprinsă în Opera poetică, I-II (Editura Cartier, 2005), despre care am scris. Însă un text critic acoperind o întreagă operă, cu evoluția poetului de-a lungul ei, diferă sensibil de un text aplicat pe una dintre cărțile ce compun această operă - și în
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
grupul, lipsit de manifeste, dar nu și de campanii publicitare, și-a repropus poziția prin culegerea lui A. Porta, La poesia italiana degli anni ‘70. Schematizînd, se poate susține că, pînă să-și piardă contururile, distincția a pivotat în jurul antinomiei poetic - antipoetic, recte a poziționării față de eul liric. După punerea acestuia în surdină de către neoavangardiști (ce transpuneau realul prin imagini deconstruite sau îl evocau prin discursivitate narativă), s-a revenit la orfism, la apărarea inefabilului (hiperbolizat sau nu), cum grosso modo
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
Cartea Românească, Marin Preda (directorul editurii în acea perioadă) folosindu-l ca sursă de inspirație pentru Cel mai iubit dintre pămînteni. Chelariu moare la București în 1966 fără a-și vedea jurnalul publicat. În fine, Iulian Vesper e o natură poetică excelînd în versul cu alură imnică de inspirație creștină. Mircea A. Diaconu îl consideră „poetul cel mai valoros pe care l-a dat Bucovina“ (p. 146), firea lirică neîmpiedicîndu- l să aibă viața cea mai lungă dintre curiați. Moare în
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
conciliere. Neîncrederea investighează inclusiv cuvântul. Nu e de mirare, de vreme ce limba, suntem avertizați, nu e patria, ci conținutul a ceea ce se vorbește. Herta Müller pune între ea și cititor o sumă de substanțialități, de esențe tari ce reclamă multă implicare poetică. La rândul ei, proza ascunde deseori o dimensiune psihedelică, greu de gestionat pentru cititorii obișnuiți. Impresia e că Herta Müller a ajuns în zona ideală a știutului, când cititorul e lăsat mult îndărăt pentru că-și permite să construiască, oricât de
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
lucrurilor trăite. Din această pantomimă specială a realităților se pot denunța obsesiile ce duc, cathartic, spre punctul zero al existenței. Cititorul ei rămâne, indiferent de subiect, prizonierul unei lumi întunecate, în care luminile sunt simple efecte de clarobscur. Un labirint poetic, aproape excesiv în jocuri de limbaj, un imperiu al metaforei. Herta Müller pare hotărîtă în drumul ei stigmatizat, de unde, asemeni unor prieteni din cărți celebre, luminile se observă, însă doar pe un cer senin. O carte obligatorie.
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
cu o satisfacție pe care nu o dă literatura, am bătut câteva mii de lemne cap în cap și spinare peste spinare, ca să ajung să pun pe picioare o clădire de gospodărie, ajunsă la vârf.” Alăturările sunt, de bună seamă, poetice. Dar o poezie vrednică, gospodărească, așa cum va fi, de multe ori, a lui Arghezi. O poezie care vrea să simtă și să spună lucrul făcându- se. Temeinic. „Măsor, cioplesc, înnădesc și curm” sunt verbe ale construcției, într-un cartier pe
Poet și editor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4309_a_5634]
-
construcției, într-un cartier pe atunci pustiu, dar sunt, la fel de bine, crezuri literare. Care mai bună dovadă că și vorbele trebuie potrivite asemeni șipcilor care se îmbină într-o construcție? Ce mai limpede probă că meșteșugarul Arghezi, acela din artele poetice, nu este nici o clipă ipocrit? Dimpotrivă, aceeași filosofie a muncii bine făcute iese, cvasi-spontan, din tot ce scrie. Descriindu-și frământarea de proprietar, și șef de șantier, Arghezi nu face economie de detalii. Nu-l apasă grija, îndepărtată, pesemne, în
Poet și editor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4309_a_5634]
-
cel eminescian; poetul s-a ivit pe teren gol, unde nu existase aproape nici o tradiție a poeziei și nici măcar o limbă literară complet constituită. S-a văzut astfel silit să inventeze o limbă literară adecvată și să imagineze un cod poetic românesc. În poezie, invenție absolută nu există. Ca și Budai-Deleanu peste mai bine de un secol, Mitropolitul a trebuit să plece de la un cadru preexistent, de la un model străin adaptabil limbii române. Spre deosebire de autorul Țiganiadei, poetul moldovean și-a anunțat
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
trebuit să plece de la un cadru preexistent, de la un model străin adaptabil limbii române. Spre deosebire de autorul Țiganiadei, poetul moldovean și-a anunțat încă de la început cadrul, din moment ce, oficial, n-a făcut decît o semitraducere, adică versificarea unuia dintre cele mai poetice texte biblice, Psaltirea. De fapt, lucrurile stau ceva mai puțin simplu: introducînd o originalitate poetică debordantă în schema preexistentă a Psaltirii, el a pus-o de multe ori pe aceasta din urmă în umbră. Psaltirea în versuri dosofteiană reprezintă o
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
autorul Țiganiadei, poetul moldovean și-a anunțat încă de la început cadrul, din moment ce, oficial, n-a făcut decît o semitraducere, adică versificarea unuia dintre cele mai poetice texte biblice, Psaltirea. De fapt, lucrurile stau ceva mai puțin simplu: introducînd o originalitate poetică debordantă în schema preexistentă a Psaltirii, el a pus-o de multe ori pe aceasta din urmă în umbră. Psaltirea în versuri dosofteiană reprezintă o prelucrare asumată. Cantitatea de poeticitate nouă adusă de scriitorul român covîrșește uneori textul-bază. În variantă
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
ori pe aceasta din urmă în umbră. Psaltirea în versuri dosofteiană reprezintă o prelucrare asumată. Cantitatea de poeticitate nouă adusă de scriitorul român covîrșește uneori textul-bază. În variantă originală, Psaltirea lui David reprezenta o suită de paragrafe redactate în proză poetică, adică într-o proză cu cîteva trăsături stilistice marcate: repetiții anaforice și epiforice, ritm de diferite facturi, revenirea unor cuvinte-cheie, interogații și exclamații retorice etc. Versificîndu-l, Dosoftei aduce poemul sacru la o formă inedită. În varianta poetului român se află
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
se limitează la condiționarea tehnică a versului, ca la aproape toți poeții, deoarece prozodia reprezintă aici baza întregii construcții; zonele imaginarului, zonele doctrinare, descriptive, imagistice ori teologale apar condiționate de prozodie, mai vizibil ori mai obscur. Ea comandă imensul angrenaj poetic pus în joc. Puține scrieri de amploare au fost construite în asemenea măsură plecînduse de la prozodie. Pentru cel care inaugura ex nihilo poezia cultă românească urmărirea unui model, fie ea cît de aluzivă, devenea indispensabilă. De la primele analize ale Psaltirii
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]