3,246 matches
-
opera nu e decât „oglinda unei stări sufletești”, devine, prin aceasta, oglindă a timpului. Varietatea experienței, intensificarea ei odată cu rafinarea prin cultură a interiorității („cultivarea eului nostru”) sunt opuse inspirației rurale promovate de sămănătorism și poporanism, unilateralității ei reductive, echivalată - polemic - cu primitivismul, plebeianismul, diletantismul și sărăcia artistică. „E o himeră să crezi că vom ajunge să trăim altă viață până ce nu vom porni ofensiva hotărâtă împotriva trecutului cu blestemate îndărătniciri”, va susține Densusianu și mai târziu (Ne vom dezmetici, când
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
e meteahnă și rău social, așezându-se sub semnul bunătății, al omeniei și al faptei nobile. Dezbaterea unor teme interzise de regim, precum și a unor probleme ce țin de igiena spiritului, de misiunea poeziei și a poetului a intensificat caracterul polemic al cărților din ultimii ani, dramatizând și îmbogățind registrul de tonalități. Farmecul lirismului rezultă din mișcarea frazei în manieră folclorică, din armoniile și plasticitatea versului, din construcțiile anaforice și epiforice bine geometrizate. Z. a scris și câteva cărți pentru copii
ZADNIPRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012]
-
Național al Cinematografiei (1971-1973) și instructor în Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1973-1984), redactor la Editura Științifică și Enciclopedică (1984-1986). Se stabilește în Statele Unite ale Americii în 1987, fiind coproprietar al unei companii. Editează „Hic ego” (1991-1992), publicație de atitudine polemică privind politica românească, scrisă în bună măsură de Z., care inserează aici și scrisori din exil ale lui Ion Caraion. Debutează publicistic în 1946 la ziarul „Lupta Ardealului”, iar literar în 1959 la „Luceafărul”. Mai e prezent cu reportaje în
ZAHARIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
critice”), E. Lovinescu, C. Rădulescu-Motru („Noua revistă română”), N. D. Cocea („Facla” și „Viitorul social”). Aceștia îi imputau poporanismul și „țărănismul”, respingerea modernismului, a „intelectualizării” și „urbanizării” literaturii române, dar acuzau concomitent „americanismul” sau „mercantilismul” (plata colaborărilor). Apogeul manifestării lui polemice în V.r. se înregistrează în reprimanda aplicată lui Duiliu Zamfirescu pentru opiniile din discursul de recepție la Academia Română. Contribuțiile lui G. Ibrăileanu, foarte substanțiale, în sine o operă critică, s-au integrat totuși unei campanii colective. La dispută participă
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
străine și realități naționale, Numele proprii în opera comică a lui Caragiale, Edițiile poeziilor lui Eminescu, Modă și originalitate, Creație și analiză etc.), analize aprofundate („Pe lângă plopii fără soț”, „Vara”, „Conu Leonida față cu reacțiunea”), numeroase cronici și recenzii, note polemice (la „Miscellanea” și „Revista revistelor”). Activi continuă să fie, din echipa antebelică, Octav Botez, Ion Botez, ca și Mihail Sevastos, G. Topîrceanu (ambii mai mult în primii ani), Demostene Botez, Ion Petrovici, Charles Drouhet, Aureliu Weiss, dar și D.I. Suchianu
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
-l stigmatiza cu mai mult succes pe Stalin cel de după 1934. Continuitatea teoretică este parțial întreruptă și, în 1959, în URSS apare un manual Fundamentele marxism-leninismului în care dezvoltările cele mai excesive ale lui Stalin sunt trecute sub tăcere. Utilizarea polemică a ,leninismului” reapare în 1960 când, în cadrul conflictului chino-sovietic, Mao* publică un editorial intitulat ,Trăiască leninismul!”, în care sovieticii sunt denunțați ca ,revizioniștii moderni”; maoiștii*, care recuperează figura lui Stalin, se reclamă de la maxism-leninism, aceasta fiind considerată singura teorie revoluționară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în termeni de totalitarism*. și o mare parte a operei lui Raymond Aron este consacrată analizei comunismului, atât în implicațiile sale internaționale, cât și în cele franceze. Aron o abordează în aproape toate dimensiunile sale, de la Războaiele în lanț (1951), Polemic și Opiul intelectualilor, eseul său asupra revoluției ungare din 1956, la Optsprezece lecții asupra societății industriale (1962) și Democrație și totalitarism (1965). Printre criticii care urcă până la rădăcinile filosofice ale totalitarismului, britanicul Karl Popper opune, în Societatea deschisă și adversarii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-le unor autori care se considerau constructiviști. În unul, Ruggie (1995) susține, dintr-o perspectivă liberală tradițională, că instituțiile internaționale potrivite chiar contribuie la construirea unei lumi mai bune, dincolo de considerațiile politicii de putere. În celălalt, Wendt (1995) corecta tabloul polemic al constructivismului descris de Mearsheimer, dar astfel arăta că punctul său sensibil este de a fi etichetat drept utopist, fapt pe care deja l-am remarcat. Astfel, ajungem la abordarea microperspectivei, pentru a demonstra că adepții teoriei constructiviste sunt, de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
stilizată”. și această industrie nouă constituie, și nici nu se poate altfel, un instrument de opresiune ce realizează tragica adaptare dintre “omul unidimensional” (Marcuse, 1964) și acea “societate total administrată”, despre care vorbește Horkheimer (1947). Expresia “cultură de masă” aparține polemicii angajate de societatea modernă în legătură cu propria ei condiție. La aproape un sfert de secol de la prima sa formulare, în jurul acestei teme continuă să se ordoneze un număr mare de idei sau ipoteze privind influența mijloacelor de comunicare. În sensul cel
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
destul de fragilă. Desigur, este o viziune naivă asupra rasismului, care nu poate decât să procure o intensă satisfacție psihologică antirasiștilor, clasându-i automat În categoria celor cu o judecată sănătoasă, ba chiar a medicilor. Însă patologizarea inamicului este un procedeu polemic folosit adesea de rasiștii Înșiși. Iar categorisirea rasismului drept boală mintală, pe lângă faptul că neglijează dimensiunea socială a problemei, este Însoțită și de o esențializare: un subiect declarat rasist tinde să fie definit prin esență ca rasist, rasismul Îi este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este valabilă, desigur, doar pentru antirasism (extremist sau maximalist), doctrină de luptă care pierde din vedere normele minime ale democrației pluraliste (toleranța, respectul libertății de opinie, practica discuțiilor critice sau a dezbaterilor publice, refuzul violenței etc.) și, mai ales, postură polemică, expresie a unei simple respingeri („a fi contra”), fără să se Îmbine cu vreun proiect socio-politic. Mai pe scurt: antirasismul nu poate fi și nici nu trebuie considerat o politică; el trebuie Însă să Însoțească orice luptă din domeniul valorilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și a diferitului și, negativ, prin vânarea rămășițelor hitlerismului și ale ideologiei inegalității rasiale. Antirasismul se definește astfel prin simpla inversiune: egalitate și diferență Împotriva inegalității; determinism cultural (sau social) Împotriva determinismului biologic. Însă așa nu ieșim din domeniul postúrilor polemice. Și, mai ales, riscăm să limităm gândirea antirasistă la egalitarismul și ecologia dogmatice, chiar În momentul În care Își face apariția noul rasism, bazat pe absolutizarea diferențelor culturale. De la antirasism la antirasisme Noul rasism ideologic s-a transformat treptat Într-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
libertatea și egalitatea intră mai ușor Într-un domeniu cognitiv. Egalitatea, noțiunea cea mai veche, cunoscută deja de grecii antici (Aristotel, Etica nicomahică, cartea a V-a), dar și cea mai strictă, fiind de esență aritmetică, și libertatea, cea mai polemică, fiind de origine fizică și naturală (Rousseau, Contractul social, 1762), sunt deschise contestării, dezbaterii În contradictoriu, negocierii, din care se naște dreptul. Și una, și cealaltă, gândite În perspectivă, induc o distanță cerută de obiectivitatea rece a raționalului. În plus
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al radioului și televiziunii și al mediului”. Editat și apoi difuzat de La Documentation française la Începutul anului 1982, raportul prezentat sub titlul Democrația culturală și dreptul la diferență situa aceste propuneri În cadrul unei „politici de reparație istorică”. Această abordare foarte polemică, cu atât mai mult cu cât nici o declarație oficială nu definise limbile regionale, ca să nu mai vorbim de limbile minoritare, nu a fost cel mai bun atu pentru obținerea unui consens larg În privința acestei chestiuni, care punea În discuție unul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
postmodern”, purtător al tuturor ambiguităților postmodernității Înseși. Utilizată cel mai adesea ca slogan, această noțiune a atras până acum destul de puțin atenția specialiștilor În științe sociale. Ea se aplică În principal fenomenelor numite „culturale” și este adesea invocată cu sens polemic În dezbaterile asupra „corectitudinii” ideologice În așa-numitele societăți avansate. O deturnare de sens Conform dicționarului Littré, „metisajul” desemnează „acțiunea de a Încrucișa o rasă cu altă rasă pentru ameliorarea aceleia mai puțin valoroase”, vocabula fiind rezervată În general Încrucișărilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o putem Închipui”. Fără a-i neglija deloc importanța, trebuie să fim așadar foarte precauți În fața tentației de a utiliza În mod substanțialist identitatea colectivă. Într-o societate atașată de valorile republicane, multiculturalismul este adesea prezentat Într-un mod inutil polemic. Desigur, el reprezintă o tentativă onorabilă de a gândi diferența culturală În sânul societăților democratice. Exprimă o neliniște justificată În fața posibilității de dezagregare a legăturii sociale și, În sensul acesta, merită un studiu amănunțit. Mai important Însă este faptul că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mii, dacă adoptăm criteriul lingvistic. Ne propunem aici, pentru a Îmbina simplitatea cu suplețea, să alegem o concepție ternară (politică, culturală și etnică) mai curând decât una binară (civică/etnică sau republicană/comunitară), care este Întotdeauna mai simplistă și mai polemică. Revoluțiile naționale: suveranitate și libertate Națiunea În sens modern s-a născut În Europa occidentală. Pe baza acestei națiuni, ca idee, dar și ca obiect istoric, s-a constituit și s-a consolidat statul modern sub formă de stat-națiune. Celelalte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a ordinii sociale. Utopia revoluționară constituie concluzia logică, În domeniul acțiunii antirasiste, a utilizării dogmatice a modelului teoretic menționat. Formarea conceptului de „rasism instituțional”, În Statele Unite, la sfârșitul anilor ’60, a avut loc În chip de reacție critică sau chiar polemică Împotriva reducției psihopatologice a rasismului, care presupune la rândul ei reducerea cognitivă a rasismului la o prejudecată irațională. În urma cercetărilor asupra „personalității autoritare”, a apărut tendința de a atribui manifestările de discriminare sau de afirmare a inegalității rasiale unei minorități
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de numeroase, pe atât de rodnice (Henriques, 1984). Recunoaștem aici o variantă a modelului colonialist de rasism, ceea ce permite redefinirea acestuia ca un colonialism intern (Blauner, 1969; Pettigrew, coordonator, 1980, p. 238 și urm.; Miles, 1989, pp. 51-52). Oricum, noțiunea polemică de „rasism instituțional” a dat naștere unei noi paradigme: din fenomen minoritar și patologic, ținând de disfuncționalitatea anumitor componente ale ordinii sociale, rasismul devine un fapt majoritar și „normal”, ba chiar un sistem normativ ilustrat de funcționarea instituțiilor și Înscris
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1997, p. 46). Și presupunem prea curând că problema intenționalității acestor comportamente este rezolvată: intențiile actorilor sunt neglijate aici din principiu, sunt puse Între paranteze. Funcția cauzală este atribuită exclusiv structurii sociale. Iluzia explicativă Îmbracă astfel un uzaj cu dominantă polemică. De aceea, dacă dorim să salvăm modelul, este necesar să-l redefinim de o manieră cât mai restrictivă și să desemnăm prin „rasism instituționalizat” procesele de transformare În rutină birocratică a practicilor discriminatorii. Redefinirea ne permite să evităm mai ales
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
astfel de perspectivă a favorizat conștientizarea limitelor interpretărilor psihopatologice, deși a contribuit la favorizarea și la Întreținerea conștientizării rasismului care acționează Într-o societate democratică presupus exemplară, ea nu s-a transformat În instrument de cunoaștere. Armă a criticii, instrument polemic, dar nu modalitate de obiectivare a unei porțiuni a realității sociale. În ciuda caracterului vag al conceptualizării sale, această categorisire revine periodic În literatura antirasistă savantă, precum și În producția jurnalistică Înveșmântată În retorică „științifică”. Așa se face că judecătorul MacPherson, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ideale” (Apel, 1981, p. 925). Desprinderea din acest joc al limbajului ar Însemna pierderea simțului identității. Cu toate acestea, nu este sigur că trebuie să legăm idealul de comunicare de presupoziția unor norme etice universale. Nu neglijăm oare astfel dimensiunea polemică a actelor de interlocuțiune? Nu ne aflăm, Împreună cu Habermas și Apel, În prezența unui formalism raționalist legat de primatul rațiunii teoretice? Așa cum subliniază Taguieff, „un spațiu populat de o pluralitate de opinii și de «prejudecăți» este locul În care se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
DIVERSITATE, DREPT ȘI CULTURĂ, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM Poportc "Popor" Termenul popor are un caracter ambivalent. Într-un registru unitar, el Înglobează ansamblul indivizilor care se Înscriu Într-un spațiu politic făcând uz de rațiune (poporul suveran). Pe un plan mai polemic, el desemnează fracțiunea cea mai defavorizată a populației, predispusă la răzvrătiri (poporul de rând). Între cele două definiții se observă o tensiune evolutivă. ν În Grecia antică, este privilegiat primul registru: poporul atenian (demos) deliberează În mijlocul ecclesiei; el include doar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
manifestări de agresivitate: poporul este conceput ca o entitate omogenă care luptă cu entuziasm Împotriva opresiunii străine sau care caută să se apere de amenințările din afară (ibidem, pp. 226-235). Țările neoccidentale se raportează la popor Într-un mod mai polemic, Întrucât statul se afirmă aici mai târziu. Cea de-a patra etapă este parcursă fără ca primele trei să fi fost depășite. De la bun Început, statul trebuie să Își asume „dezvoltarea socială”. Democrația este definită Într-un mod „organic”, Înainte să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rasiști și paradisul populat de antirasiști se dovedesc uneori nesigure și dificil de recunoscut. „Rasism”: Între o extindere fără măsură și o definire ultrarestrictivă De la sfârșitul secolului XX, cuvântul „rasism” este nu numai folosit adesea, ci și aplicat În mod polemic unui număr enorm de situații. Această folosire extensivă face ca vocabula să nu mai funcționeze decât ca sinonim aproximativ pentru excludere, respingere, discriminare, ostilitate, ură, intoleranță, fobie sau dispreț. Cunoaștem multiplele sale expresii curente: de la „rasism anti-tineri” sau „anti-femei” la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]