4,456 matches
-
București au desfășurat o intensă activitate. Au apărut și primele gazete: „Gazeta polska”, „Przeglad Czerniowiecki” la Cernăuți, „Wiarus” la București (1894). În 1918 s-a creat Consiliul Național Polon (din 1925 Consiliul Național Polon din România Mare, din 1926 Uniunea Polonezilor din România), în frunte cu Stanislaw Kwiatkowski, apoi cu dr. Bazyl Duzinkiewicz. Au existat și alte organizații polone, unirea dintre ei s-a realizat în 1932, când s-a creat Uniunea Asociațiilor Poloneze din România, având un organ executiv a
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
greacă si bulgară, Raluca Musuruș, căsătorită cu Grigore Brâncoveanu (n. 1827 - d. 1886). Mama ei era fiica lui Musuruș-pașa, ambasador al Turciei la Londra în anii 1850 și a Anei Vogoride. Raluca Musuruș a fost o cunoscută muziciană, idolul compozitorului polonez Paderewski. Grigore Brâncoveanu și mama lui, Zoe Mavrocordat, fuseseră adoptați de către marele ban Grigore Brâncoveanu, ultimul descendent pe linie masculină al voievodului Constantin Brâncoveanu. Ana Brâncoveanu s-a căsătorit cu conte Mathieu Ferdinand Frederic Pascal de Noailles în 1897. După
Ana, contesă de Noailles () [Corola-website/Science/299209_a_300538]
-
Județul Mureș, Sibiu și Cluj. Prin urmare, Alexandru Lăpușneanu a plasat țara sub suzeranitatea Poloniei, depunând jurământ de fidelitate regelui polonez și obligându-se să-i dea, în timp de război, 700 de călăreți. Această politică dusă de Lăpușneanu față de polonezi a atras asupra lui ura lui Ferdinand, împăratul Germaniei, din cauză că regele Poloniei era fratele Izabelei, regina Ungariei, care era în relații dușmănoase cu Ferdinand. Din acest motiv, Ferdinand a încercat prin toate metodele să-l răstoarne de pe tron. Și turcilor
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
domnia lui Lăpușneanul, aflat sub protecția Poloniei, și în 1555 îl cheamă la Constantinopol. El însă nu se duce, ci trimite niște pungi cu bani, punându-se astfel bine și cu Poarta; își întărește astfel domnia, fiind protejat și de polonezi și de turci. Tot atunci, Lăpușneanul îi ajută pe turci să o readucă pe tronul din Cluj pe regina Izabela (1556), care era refugiată în Polonia. În clipa în care era cel mai sigur pe domnia sa, este detronat de un
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
civil, pe care a trebuit să-l poarte contra lui Ștefan Tomșa, candidatul boierilor. Armatele turcești și tătărești, care îl aduceau pe Lăpușneanu la domnie, au invadat țara, prădând și jefuind. Tomșa, neputând să se mențină pe tron, fuge la polonezi, dar este decapitat de aceștia la Liov. A doua domnie a lui Lăpușneanu, începută în sânge, avea să înoate în sânge până la sfârșitul ei. El promite la început tuturor boierilor dușmani lui iertare, însă imediat ce și-a consolidat domnia, a
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
îl ajute în acțiunea sa, pe un secui, Anton Szekelyi, și pe un francez din Burgundia, Roussel. Cu ajutorul acestora si al capitanului Ferenc Zay din Kassa (Kosice), Despot încearcă scoaterea lui Lăpușneanu de la domnie. Prima lui încercare este zădărnicită de polonezi, față de care Lăpușneanu era în raport de vasal credincios. El face o nouă încercare dupa ce câstigă și ajutorul împaratului Ferdinand, și reușește să-l bată pe Lăpușneanu la Verbia în 10 noiembrie 1561 și urcă pe tronul Moldovei. Ajuns
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]
-
de pretendenți: Ioan Potcoava, apoi frații acestuia, Alexandru Potcoava, Petru și Constantin. Ioan și Alexandru, frați după mama cu Ioan Vodă cel Viteaz, i-au întrerupt chiar domnia. Petru reușește să-i alunge pe toți mai ales cu ajutorul turcilor. Însuși polonezul Laski se gândea la tronul Moldovei în acea perioadă. Totuși, Petru nu a pierdut domnia decât după ce Iancu Sasul a oferit turcilor daruri mai mari decât el. Atunci a fost exilat la Alep, în 1579. După uciderea lui Iancu Sasul
Petru Șchiopul () [Corola-website/Science/299239_a_300568]
-
septembrie 1600 și 30 iunie 1606. Mama sa, Maria, a fost fiica lui Petru Rareș. Boier moldovean, frate cu mitropolitul Gheorghe Movilă, a fost urcat pe tron de cancelarul polonez Zamoyski în locul lui Ștefan Răzvan. A fost tot timpul protejatul polonezilor. Este recunoscut ca domn și de turci cărora le plătea tributul. Detronat de Mihai Viteazul, care a luat și domnia Moldovei în mai 1600, s-a menținut în Cetatea Hotinului, de unde și-a recuperat tronul tot cu ajutorul polonezilor în septembrie
Ieremia Movilă () [Corola-website/Science/299273_a_300602]
-
timpul protejatul polonezilor. Este recunoscut ca domn și de turci cărora le plătea tributul. Detronat de Mihai Viteazul, care a luat și domnia Moldovei în mai 1600, s-a menținut în Cetatea Hotinului, de unde și-a recuperat tronul tot cu ajutorul polonezilor în septembrie 1600, când Mihai a fost învins în Transilvania la Mirăslău. Polonezii au intrat și în Muntenia, l-au învins pe Mihai la Teleajen în 12 octombrie 1600, și l-au pus pe tronul Munteniei pe Simion, fratele lui
Ieremia Movilă () [Corola-website/Science/299273_a_300602]
-
tributul. Detronat de Mihai Viteazul, care a luat și domnia Moldovei în mai 1600, s-a menținut în Cetatea Hotinului, de unde și-a recuperat tronul tot cu ajutorul polonezilor în septembrie 1600, când Mihai a fost învins în Transilvania la Mirăslău. Polonezii au intrat și în Muntenia, l-au învins pe Mihai la Teleajen în 12 octombrie 1600, și l-au pus pe tronul Munteniei pe Simion, fratele lui Ieremia. În timpul domniei sale a fost ridicată Mănăstirea Sucevița, pe locul unui lăcaș de
Ieremia Movilă () [Corola-website/Science/299273_a_300602]
-
este (conform datelor din 2004) de 2.055 de locuitori. Majoritatea absolută (peste 99 %) sunt români/moldoveni. Până în 1941 la Hădărăuți exista și o mică comunitate evreiască. La începutul secolului trecut în localitate s-au instalat și câteva familii de polonezi (Pankiewicz, Bedrychowski, Zatuszewski ș.a.), invitați de moșierul Plawsky, el însuși polonez de origine. În plan confesional majoritatea sunt creștini-ortodocși dar există și mulți neoprotestanți (baptiști-evangheliști). La recensămîntul din 1930 la Hădărăuți erau 3.240 de locuitori. În vara anului 1941
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]
-
absolută (peste 99 %) sunt români/moldoveni. Până în 1941 la Hădărăuți exista și o mică comunitate evreiască. La începutul secolului trecut în localitate s-au instalat și câteva familii de polonezi (Pankiewicz, Bedrychowski, Zatuszewski ș.a.), invitați de moșierul Plawsky, el însuși polonez de origine. În plan confesional majoritatea sunt creștini-ortodocși dar există și mulți neoprotestanți (baptiști-evangheliști). La recensămîntul din 1930 la Hădărăuți erau 3.240 de locuitori. În vara anului 1941 comunitatea evreiască din Hădărăuți a fost integral decimată. În 1949, în
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]
-
1930, populația orașului Frasin se ridica la 2124 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (48,8%), cu o minoritate de germani (35,35%), una de evrei (7,35%), una de ruși (0,85%), una de ruteni (0,1%) și una de polonezi (1,35%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (55,2%), dar existau și romano-catolici (34,25%), mozaici (7,35%), evanghelici\luterani (2,8%) și greco-catolici (0,4%). Localitatea Frasin este atestată documentar pentru prima dată în anul
Frasin (oraș) () [Corola-website/Science/299256_a_300585]
-
apartenența confesională. Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Putna se ridica la 2990 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (58,0%), cu o minoritate de germani (26,6%), una de evrei (7,15%), una de ruteni (0,5%), una de polonezi (5,35%), una de maghiari (0,75%), una de ruși (0,22%), una de armeni (0,01%) și una de cehi\slovaci (1,43%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (57,0%), dar existau și romano-catolici (33
Comuna Putna, Suceava () [Corola-website/Science/299786_a_301115]
-
cavalerilor Ordinului, era reprezentat în Consiliul Mareșalilor așa cum o devedește Episopul de Zagreb, Eberhard de Lorraine, care este și unul dintre fondatorii Dragonului. Primul Maestru al Ordinului este Baronul Mihail Garai. În scurt timp printre cavaleri sunt nobili saxoni, unguri, polonezi, italieni, cehi, sârbi și valahi (Vlad al II-lea Dracul). În rândurile sale s-au numărat atât laici, cât și elite are ierarhiei bisericești. În 1408, numărul cavalerilor era 61 iar în 1437, numărul cavalerilor ajunsese la 97. Ierarhia membrilor
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
maghiari au încercat constant să limiteze influența cavalerilor nemaghiari. Prin medierea Ordinului, Sigismund va combate energic opozanții politicii sale personale. Problema de ordin militar al Ordinului era tensiunea între proporția pedestrașilor mercenari, alcătuită îndeosebi din oșteni saxoni, cehi, sârbi sau polonezi și nucleul arcașilor maghiari.
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
atacul diverselor triburi muntene din regiune. Alții au fost omorâți în propriile case sau înecați în Eufrat și Marea Neagră. Guvernul turc refuză și astăzi să recunoască clasificarea acelor masacre drept genocid cu toate că însuși termenul de genocid a fost introdus de polonezul de origine ebraică Raphael Lemkin plecând de la masacrele comise împotriva Asirienilor și Armenilor în prima jumătate a secolului XX. Autoritățile turce continuă negarea deceselor și investesc milioane de dolari anual pentru a susține această istorie alternativă, declarând că decesele au
Armenia () [Corola-website/Science/299842_a_301171]
-
traduse în toate limbile uniunii, dar și în principalele limbi ale secolului XX. Prima versiune românească a rugăciunii "Tatăl nostru", cu litere latine, avea să fie tipărită pentru prima dată nu în Țările Române, ci la Cracovia, într-o lucrare a polonezului Stanislau Sarnicki. „Rugăciunea domnească” fusese scrisă la cererea cărturarului polonez de logofătul Luca Stroici.
Tatăl nostru () [Corola-website/Science/299894_a_301223]
-
acestea, următorii șase ani după meciul cu Blackburne, el nu a mai jucat. După ce a locuit la Londra peste 20 de ani, Steinitz a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a continuat să domine lumea șahului. Totuși, meciul pierdut în fața polonezului Johann Zukertort, la Londra în 1883, a pus la îndoială titlul de campion mondial al lui Steinitz, acesta revenindu-i lui Zukertort. Disputa a avut loc în 1886, când aceștia au jucat un meci de campionat. Câștigătorul acestui meci avea
Wilhelm Steinitz () [Corola-website/Science/299896_a_301225]
-
botezată Marchlewszczyzna, în onoarea lui Julian Marchlewski. După încheierea colectivizării agriculturii în URSS, Stalin a hotărât să desființeze ambele regiuni autonome, populația de origine poloneză fiind în cele din urmă deportată în RSS Kazahă în perioada 1934 - 1938. Foarte puțini polonezi au pierit în timpul deportărilor și după aceea, în ciuda faptului că relocarea lor s-a făcut în zone slab populate, nepregătite să primească noii coloniști, lipsite de facilitățile stric necesare pentru supraviețuire (infrastructură medicală, case, etc), deportații primind în schimb un
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]
-
zone slab populate, nepregătite să primească noii coloniști, lipsite de facilitățile stric necesare pentru supraviețuire (infrastructură medicală, case, etc), deportații primind în schimb un sprijin substanțial din partea autorităților, ajutor care a redus rata mortalității. De asemenea, un mare număr de polonezi erau prezenți în Rusia, exilați în Siberia, încă din timpul revoltelor polonezilor din Imperiul Țarist. (Vezi și: Istoria Poloniei). În afară de deportările polonezilor, (prima operațiune de deportare a unui întreg grup etnic din istoria URSS-ului), și Partidul Comunist Polonez, aflat
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]
-
necesare pentru supraviețuire (infrastructură medicală, case, etc), deportații primind în schimb un sprijin substanțial din partea autorităților, ajutor care a redus rata mortalității. De asemenea, un mare număr de polonezi erau prezenți în Rusia, exilați în Siberia, încă din timpul revoltelor polonezilor din Imperiul Țarist. (Vezi și: Istoria Poloniei). În afară de deportările polonezilor, (prima operațiune de deportare a unui întreg grup etnic din istoria URSS-ului), și Partidul Comunist Polonez, aflat sub controlul Moscovei, a fost decimat în timpul epurărilor staliniste, până într-atâta
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]
-
schimb un sprijin substanțial din partea autorităților, ajutor care a redus rata mortalității. De asemenea, un mare număr de polonezi erau prezenți în Rusia, exilați în Siberia, încă din timpul revoltelor polonezilor din Imperiul Țarist. (Vezi și: Istoria Poloniei). În afară de deportările polonezilor, (prima operațiune de deportare a unui întreg grup etnic din istoria URSS-ului), și Partidul Comunist Polonez, aflat sub controlul Moscovei, a fost decimat în timpul epurărilor staliniste, până într-atâta încât a încetat să existe în 1938. În timpul celui de-
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]
-
în timpul epurărilor staliniste, până într-atâta încât a încetat să existe în 1938. În timpul celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a ocupat o zonă întinsă în estul Poloniei, (așa numita "Kresy"), încă 5,2 - 6,5 milioane de polonezi devenind astfel cetățeni sovietici, (din cei aproximativ 13,5 milioane de locuitori ai teritoriilor anexate). Istoricii mai discută încă despre cifra exactă a deportaților polonezi din aceste teritorii, aprecierile variind între 500.000 și 1,7 milioane de polonezi transferați
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]
-
de polonezi devenind astfel cetățeni sovietici, (din cei aproximativ 13,5 milioane de locuitori ai teritoriilor anexate). Istoricii mai discută încă despre cifra exactă a deportaților polonezi din aceste teritorii, aprecierile variind între 500.000 și 1,7 milioane de polonezi transferați în zone îndepărtate ale URSS-ului sau morți în timpul acestui proces. Pe 30 martie 2004, șeful Arhivei FSB (Seviciul Federal de Securitate al Rusiei), generalul Vasili Khristoforov, a dat o cifră considerată exactă a acestor deportări. În conformitate cu cele spuse
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]