2,783 matches
-
puteți urmări până la capăt, care sunteți, nu-i așa, angajat al teatrului, ce să mai zic de alții... Zău, dați un exemplu urât... VIZITATORUL (Absorbit de fată, dă afirmativ din cap.) GRUBI: E rușinos. BRUNO: Ne-am răcit gura de pomană. MAJORDOMUL (Mai sever.): Domnule, chiar nu vreți să știți ce s-a-ntâmplat în actu-ntâi? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Își bate joc de noi. GRUBI: E total nesimțit. MAJORDOMUL (Țipând.): Chiar nu vreți să știți ce s-a-ntâmplat în actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de după aceste alegeri ciudate sporește parcă. O tensiune a deznădejdii, mai mult. La radio se face reclamă sărbătorii. Promisiunea fasolei, cârnaților și a cănii cu vin fiert. Aproape n-a fost relatare în care să nu se amintească de aceste pomeni. Asta și așteaptă, de fapt, mulțimea: mâncare și băutură, restul n-are decât să fie circ. Merg fără gânduri, cu pași străini parcă. Remarc doar, cu indiferență, că nu mai îmi amintesc ce era cândva unde acum nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
absent. „A decăzut grav la moral, săracul. A ajuns să se îmbete în zi de leafă.“ Mă interesa problema. Chiar luasem salariul și m-am tras la masa lor. Din una în alta, cinstindu-i într-un gest larg de pomană în amintirea tuturor zilelor când țipam după o dușcă și nu aveam bani să o „consum“, am abordat tema băutului în zi de leafă. Erau șantieriști cei doi, lucrau la Casa Poporului care se construia nu departe. Câștigau bine. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială, din pomana unui parvenit. Parastasele și pomenile de prin satele noastre sunt mai elocvente decât oricare statistici: hămeseala națională. Este comod, știu, să scrii astfel de șiruri. Dar cât de dureros este să le trăiești. Să știi că nu mai sunt speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială, din pomana unui parvenit. Parastasele și pomenile de prin satele noastre sunt mai elocvente decât oricare statistici: hămeseala națională. Este comod, știu, să scrii astfel de șiruri. Dar cât de dureros este să le trăiești. Să știi că nu mai sunt speranțe. Să contempli mlaștina și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile noi din calendarul pomenirilor și pomenilor noastre. Tricolorul flutură pretutindeni. Până și Sexy Club-ul din localul fostului cinematograf profilat odinioară pe filme rusești și-a arborat două falnice drapele tricolore. Pe cel albastru cu multe stele încă nu îl au probabil în dotare. Probabil peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi fost toate pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști în pomana tricolorului. Am fost cu o echipă de filmare la o astfel de încropeală. Câțiva copii zgribuliți, câțiva veterani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi fost toate pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști în pomana tricolorului. Am fost cu o echipă de filmare la o astfel de încropeală. Câțiva copii zgribuliți, câțiva veterani târându-și bătrânețile pentru o diplomă de excelență, fanfara pompierilor, televiziuni, o activistă a Centrului Internațional de Educație Civică, Morală Creștină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
propagandistice adecvate fiecărei campanii. S-a mers la început pe „consolidare“, apoi pe „schimbare“ (cei „15.000 de specialiști“ așteptau cu limbile scoase să preia țara), pe urmă s-a urlat a „continuitate“ sau a „altă schimbare“. Circul e același. Pomenile electorale la fel de deșănțate. Plicuri cu bani, pungi cu tărâțe, fluturași cu rânjete. Pentru o pungă cu câteva calendare, un pix și o brichetă, bietul om este în stare să promită că votează și de trei ori. Privesc amuzat spectacolul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Când maică-sa reveni la cusut, își dădu seama imediat că Ionica încercase să „o ajute”. Descurcă ața încâlcită, nu fără a o certa, desigur, și își continuă munca. - Dumnezeu să-i dea sănătate cumătrei Varvara, zicea ea, că mare pomană își mai face cu noi. Cumătra Varvara era nașa de botez a Ioanei. Era cea mai cunoscută croitoreasă din sat. Avea atâtea comenzi de cusut, încât era nevoită să lase tot lucrul din gospodărie pe seama nașului și a copiilor, ea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ceva aparte cu ploaia, ceva foarte puternic, care nu e ușor de explicat. Apoi, în acea zi, se sfințeau la biserică merele și perele, castraveții și mierea de albine, care nu lipseau de pe masă. Cei care aveau mai mult făceau pomană cu cei ce nu aveau. Un moș de al meu avea stupi cu albine și ne trimetea căte un borcan de miere și nouă, ca pomană. Când am crescut mare și m-am căsătorit, la Sfânta Cununie am luat pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mierea de albine, care nu lipseau de pe masă. Cei care aveau mai mult făceau pomană cu cei ce nu aveau. Un moș de al meu avea stupi cu albine și ne trimetea căte un borcan de miere și nouă, ca pomană. Când am crescut mare și m-am căsătorit, la Sfânta Cununie am luat pe Sfântul Ilie ca protector al familiei noastre. Avem icoana lui în casă și am toată credința că ne-a apărat și ne apără mereu familia de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
el. Când fructele erau coapte bine, de multe ori dimineața, mătușica Agripina culegea câte o torbiță și, când trecea cineva grăbit la muncă sau în altă parte, ea îi ieșea în cale și îi dădea o măsură bună de fructe pomană. Se trecură din viață repede, unul după altul. Îi înmormântară vecinii și toți cei care doriseră să ajute cu câte ceva. Înainte de moarte, moș Anton îi dăruise grădina lor lui Nicolae Botnaru, vecinul din urma casei lor, dar îl rugase ca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de voi!”. Fiecare gospodină cocea pâinea pentru familia sa în cuptoare acasă. Sâmbăta seara, în casa noastră se aduna atâta pâine și plăcinte proaspete și calde, de parcă aș fi copt eu în cuptorul meu. Fiecare din ele dorea să facă pomană și se gândea: „Cutare coace și ea, cealaltă la fel, cealaltă la fel... mă voi duce să fac pomană la profesori, că ei nu au cuptor și nu coc, acolo va fi pomana mai primită”. Când tăiau porcul, procedau la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
atâta pâine și plăcinte proaspete și calde, de parcă aș fi copt eu în cuptorul meu. Fiecare din ele dorea să facă pomană și se gândea: „Cutare coace și ea, cealaltă la fel, cealaltă la fel... mă voi duce să fac pomană la profesori, că ei nu au cuptor și nu coc, acolo va fi pomana mai primită”. Când tăiau porcul, procedau la fel. Veneau încărcați cu de toate, de parcă îmi veneau părinții, nu știam nici cum să procedez, nici ce să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
meu. Fiecare din ele dorea să facă pomană și se gândea: „Cutare coace și ea, cealaltă la fel, cealaltă la fel... mă voi duce să fac pomană la profesori, că ei nu au cuptor și nu coc, acolo va fi pomana mai primită”. Când tăiau porcul, procedau la fel. Veneau încărcați cu de toate, de parcă îmi veneau părinții, nu știam nici cum să procedez, nici ce să le zic. Ne ajutau cu tot ce puteau. Recunosc că nu mi s-a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se adunau în jurul ei ca albinele la flori. Unii din ei se apropiau de masă și lăsau ceva; fie un măr, fie o pară, fie niște prăjituri, și fugeau repede pentru ca să nu reușească doamna profesoară să le întoarcă mica lor „pomană” înapoi. Când suna clopoțelul abia reușea să-i dezlipească de la masa ei și să-i trimită pe la locurile lor. Urma să înceapă o lecție obișnuită de limba franceză în clasa a șasea. Copiilor le plăceau mult lecțiile de limbă franceză
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să se deconspire. Dar asta nu-i o probă. Nu, o aiureală ca asta n-o poți susține în fața unei instanțe! Melania... Încep să cred că face parte din specia invincibililor." ― Ascultați-mă pe mine! surâse inginerul. O urgisiți de pomană pe biata bătrână. CAPITOLUL XII PLEDOARIE PENTRU INOCENȚĂ ― Să-ți fie de bine, Mirciulică! Nu, dragul meu, napolitanele le mâncăm în odaie. Mai discutăm, mai gustăm! N-am găsit jeleuri, degeaba de uiți așa urât. Mi-e teamă că ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
casă. ― Ce? Cristescu îl privi fix: ― Nu știu, dragul meu. Încă nu știu... Să mergem. A început slujba. Se îndreptară spre capelă. * Ultimii bulgări de pământ căzură peste sicriul lui Panaitescu. Melania Lupu, asediată de mâini întinse, începu să împartă pomenile... Porții generoase de colivă în farfurii de lut, căni umplute cu vin, prosoape ieftine. Vecinii se împrăștiară. Fusese o înmormîntare fără jale, o simplă convenție extrem de tristă, tocmai pentru că nu cursese o singură lacrimă. Cristescu încercă să nu se mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la Miliție vor reveni... Popa șterse cuțitul pe o bucățică de pâine. ― De asta poți să fii sigură. ― Trebuie să justificăm dispariția Valericăi. ― A plecat și nu s-a mai întors! ― Categoric! fu de acord Matei. Ne batem capul de pomană. Oricum, n-avem altă soluție. Ziceai că știi tabinet? Bătrâna își strânse buzele. ― Cred că am făcut o greșeală. Grigore Popa o privi iute. ― O greșeală, repetă Melania Lupu. I-am spus maiorului că Valerica a plecat de dimineață la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-l ierte Dumnezeu - Nu m-a scos când am fost mic Ci m-a scos cîndu-s voinic, Nu m-a scos când sugeam țâță Ci mă scoți când am drăguță. 194 Cine mă prinse cătană La moarte n-aibă pomană, Că pomana el și-a dat Când cătană m-or luat, 223 {EminescuOpVI 224} Cine mă prinse de cap La moarte n-aibă colac, Căci colacul el și-o dat Când de cap m-o țuțurat. 195 Haide țară la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ierte Dumnezeu - Nu m-a scos când am fost mic Ci m-a scos cîndu-s voinic, Nu m-a scos când sugeam țâță Ci mă scoți când am drăguță. 194 Cine mă prinse cătană La moarte n-aibă pomană, Că pomana el și-a dat Când cătană m-or luat, 223 {EminescuOpVI 224} Cine mă prinse de cap La moarte n-aibă colac, Căci colacul el și-o dat Când de cap m-o țuțurat. 195 Haide țară la hotare De la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
moartea de soție, La pinteni de nouă fonți - Scoate-mă, nană, de poți. 225 {EminescuOpVI 226} 201 Cine-au stârnit cătănia Mînca-i-ar casa pustia, Și nevasta văduvia Și copiii sărăcia. Cine m-au făcut catană Să nu-și deie de pomană, Cine ne-au făcut husari Să nu-și deie sărindari. 202 Frunză verde de orez, Vino. maică, de mă vezi, Cât grîele îs mai verzi. Grîele s-or secera Și noi ne vom depărta. Frunză verde fir de orz, Cine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
popei! 12Albina de viespe, cât cerul de pământ. 13Albă, neagră, asta este. 14Alb în căpistere se vede? 15Am ac și ață de cojocul tău. 16Am un frate cât un domn ș-un cumnat cât un împărat. 17A murit, înghesuit la pomană. 18Am învățat la undrea, ce voi să știu de Dumneata? 19An a mâncat leurdă și iest timp îi pute gura. 20A nu căde nu se poate, dar cinste îti face, când cazi să te scoli. 21Apa, când se turbură, nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gândurile lipsite de pâinea speranțelor de-a avea dupå ce så bem apå care apå clipocea în orizont despletitå față morgana cu ciulini zvârcolind pulberea vârcolaci cålårind mareele de foc înspre miazånoapte Când credințele se rezemau doar în sårbåtori și pomeni și rugåciunile se råcoreau în prealabil cu înjuråturi adresate facturilor mamei și tatålui lor de taxe și prețurilor pe sută de grame de gaturi aripi și gheare la un loc și visul de zbor se încheia în oasele roasele de
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]