2,784 matches
-
am tânjit mereu după ele. Ar fi trebuit să-mi dau seama din capul locului, poate, că mă străduiam în zadar. La petrecerile pe care n-am avut inteligența sau prevederea să le ocolesc, mă mișcam ca un elefant printre porțelanuri, cum m-am ironizat eu însumi. Vorbeam fie prea tare, ca orice timid care ține să demonstreze că nu e timid, fie prea serios, iar asta mă făcea și mai neîndemînatec, și mai greoi. Nestăpânind arta șuetelor, îmi era groază
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în căutarea deșertului nu se întorsese. Doctorul Luca s-a ridicat de pe scaun. ― Lasă deșertul, băiete. Dă-i dracului de deșert. Eu am propriul meu deșert, nu trebuie să caut altul. Figura i se asprise. A luat o statuetă de porțelan de pe etajeră, reprezentând un satir grec, și se juca, nehotărât, cu ea. ― Eu am trăit, băiete, într-o toamnă, tot ce poate trăi un bărbat. Ce mai pot face acum e să-mi bat joc de mine. Ceru un pahar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Deși mi se păreau interesante aceste amintiri, eram nerăbdător să revenim la subiectul nostru. — Îmi povesteați despre Farringdon, copilotul, i-am sugerat. — Era un tip periculoas, Michael. Un om disperat. Findlay ieși din bucătărie și îmi întinse o ceașcă de porțelan crăpată, plină cu ceai aburind. Nu era deloc un om rău. Era capabil de sentimente puternice și de o extraordinară loialitate, aș zice. Dar era un om înăcrit, distrus de împrejurările vieții. Nu reușise niciodată să se așeze; hoinărise ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
au târât În iarna aia până au murit. Și tot zăpadă fusese și În săptămâna de Crăciun, În anul În care locuiseră acolo sus, În Gauertal, când au stat În casa tăietorului de lemne care avea o sobă mare de porțelan ce ocupa jumătate din cameră, și ei dormeau pe niște saltele umplute cu frunze de fag, atunci când s-au trezit cu dezertorul ăla care venise dracului descălțat prin zăpadă. Spunea că poliția e pe urmele lui, și ei i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
auzea pe George În spate, respirând și Înfigându-și și el crampoanele. Au sprijinit schiurile de peretele hanului, și-au dat jos zăpada de pe haine cu palma, Își scuturară bocancii și intrară. Era destul de-ntuneric Înăuntru. O sobă mare de porțelan strălucea În colțul camerei. Tavanul era jos. De fiecare parte a camerei erau așezate băncuțe În spatele unor mese Închise la culoare, pătate de vin. Doi elvețieni stăteau lângă sobă, fumând pipă și vin nou, tulbure. Băieții Își scoaseră hainele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mîna Încleștată pe coapsa picturală a soției mele: dădea din picioare. Și din nou Bruxelles. Catedrala Saint Michel, În curs de restaurare. L’Hotel de Ville. Palatul Regal, cu o aripă deschisă vizitatorilor, unde stă expusă o fabuloasă colecție de porțelanuri și inimi de aur (cele din urmă, donația unui cardiolog umor belgian). Parlamentul, Biserica Ioan Botezătorul, În stil baroc mixt, italian și flamand. Închisă. Ne-am mulțumit să contemplăm frontonul triplu, o fațadă unică În Belgia, de o amețitoare armonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se poate reîntoarce cu prietenii lui, care sunt mulți, de la delfinii și caii-de-mare cu care se joacă în fiecare dimineață, până la ființele nevăzute pe care, din fericire, numai el le poate vedea. Eglantina, cu ochii de sticlă și buzele de porțelan, și chiar Mironclai, deși umblă pe picioroange cât casa de înalte, dar altminteri e prietenos și râde întruna, și cine nu l-a auzit râzând la douăzeci, douăzeci și cinci de metri deasupra lui nu cunoaște bucuria râsului...; da, poate unii din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
timbrul vocii, încât nu-mi vine să cred că au trecut 36 de ani de când nu ne-am văzut. Printre altele mi-a dăruit și un superb trandafir alb - cu semnificație aparte, iar eu i-am dăruit o figurină din porțelan, reprezentând un cerb carpatin viguros - de coarnele căruia am agățat textul următor: „Sunt cerbul carpatin, coborât din țancurile munților să luminez și să învăț semenii să 22 trăiască frumos prin lumina cărții! M-au prigonit și persecutat invidioșii și lacheii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Ea, ca o doamnă din lumea mare, cu un aer absent, îi întinse lista de bucate soțului, dându-i acestuia libertatea de a comanda după pofta inimii lui, ei fiindu-i indiferent ce urma să apară în farfuriile splendide de porțelan. Pentru a demonstra că se depărtase demult de obiceiurile rurale, deși era dintr-un sat uitat de lume din munții Vrancei și că devenise urban, Victor comandă numai delicatese. Însoți toate mâncărurile cu băuturi tari, extrafine, cu un vin roșu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
păstram Într-un sertar al biroului meu și le-am luat pe toate Într-o mână. Mi-a trecut o clipă prin cap să scuip În cafea, dar am reușit să mă stăpânesc. După aceea am scos o farfurioară de porțelan dintr-un sertar aflat deasupra dulapului și am pus pe ea carnea slinoasă și cașcavalul unsuros, după care m-am șters pe mâini de hainele ei murdare, ascunse sub biroul meu pentru ca ea să nu afle că nu fuseseră Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar el Îmi ușura mult treaba așa că merita efortul. Când Miranda nu lua masa În oraș, Îi serveam Întotdeauna În biroul ei același prânz, pe care ea Îl consuma În voie În spatele ușilor Închise. Păstram o provizie de farfurii de porțelan În sertarele de deasupra dulapului special În acest scop. Majoritatea erau mostre promoționale ale unor linii de accesorii abia apărute pe piață, iar pe altele le luasem direct din sala de mese. Ar fi fost prea de tot să păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Am pus sacoșa cu mâncare pe biroul meu și am Început preparativele. Am scos cu mâinile goale toată mâncarea din cutiile, Închise ermetic pentru a o păstra caldă, și am aranjat-o (stilat, speram euă pe una dintre farfuriile de porțelan din sertarul de deasupra dulapului. M-am oprit numai cât să-mi șterg mâinile deja slinoase de o pereche de pantaloni de-ai ei Versace, pe care Încă nu apucasem să-i trimit la curățătorie, după care am pus farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
devreme mi-a provocat repulsie. Am dus tava la bucătărie și am Înclinat-o În așa fel Încât tot ce se găsea pe ea a alunecat direct În coșul de gunoi - toată mâncarea gătită și condimentată cu grijă, farfuria de porțelan, bolul metalic cu unt, cutiuța cu sare, șervețelul de pânză, tacâmurile, cuțitul de friptură și paharul Baccarat. Duse au fost toate. Ce conta? O să le văd din nou pe toate În ziua următoare, sau când i s-o face iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu spetează Înaltă, din stejar, erau acoperite cu piele Întoarsă albă (ce periculos!ă, Întreg acest mobilier odihnindu‑se pe un covor alb cu țesătură deasă, așternut special pentru evenimentul serii. Lumânări votive albe, așezate În suporturi simple, albe, de porțelan, dădeau o lumină albă, delicată și iluminau ușor de dedesubt bujorii (dar fără a‑i face să pară cuprinși de flăcăriă și Împrăștiau o lumină subtilă și discretă În jurul mesei. Singurele pete de culoare din Întreaga Încăpere proveneau de la tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui cuib de voci pierdut prin Templul zeiței Hator. Gonind veșnicia printre glasurile răgușite ale pietrelor puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei! Contur filigranat în porțelan albastru de Prusia.
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
opera chineză clasică. Cei care se ocupă cu leacurile din plante își expun ciupercile mari, negre și uscate, pe tarabe. Un acupunctor înfige ace în capul unui pacient, făcându-l să semene cu un porc spinos. Alții repară vase din porțelan cu fisuri mici, opera lor fiind la fel de fină ca o broderie. Bărbierii își fredonează cântecele preferate în timp ce își bărbieresc clienții. Copiii țipă fericiți când cămile cu ochi șireți trec țanțoș, încărcate cu greutăți mari. Ochii mei sunt atrași de bețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să stau acasă. Odată cu mine au fost aduse și darurile împăratului pentru părinții și frații mei. Tatălui meu i s-a dăruit un set de opt clame pentru pene, care se prind la pălăria imperială a mandarinilor. Fiecare cilindru de porțelan, gol pe dinăuntru, e întrebuințat pentru a prinde o pană de păun și are în capăt un inel pentru a-l fixa de pălărie. Darul i se dă fratelui meu. Mamei i se oferă un ruyi deosebit, lăcuit și sculptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
este condus Orașul Interzis. Îmi prezintă diversele departamente și ateliere meșteșugărești, dintre care mare parte pare să se afle sub autoritatea sa. El conduce departamentele care se ocupă de tezaurul de lingouri din aur și argint, de pivnițele cu blănuri, porțelan, mătase și ceai. De asemenea, răspunde și de cele care aprovizionează Curtea cu animale de sacrificiu, grâne și fructe pentru ceremoniile religioase. El îi controlează pe eunucii care au grijă de cotețele în care sunt crescuți câinii pechinezi. Se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
onoare să merg la altar. De ce nu poți face ceva? Mi-a devenit imposibil să dorm. Da, am băut. Cum altfel să scap de coșmaruri? Cum adică ținea de mine? Urmează o pauză, după care se aude un zgomot de porțelan care se sparge. Vântul de nord șuieră pe la ferestre. După o lungă tăcere, îl aud pe Hsien Feng suflându-și nasul. Se aude apoi un târșâit de picioare. Zăresc umbra Majestății Sale, care s-a apropiat de pat și trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei o pipă din cupru. N-am mai văzut nicicând ceva asemănător. Pe micuța pipă e reprezentată o scenă sofisticată de bătălie, cu nave, soldați și valuri. Micile siluete sunt gravate cu precizie, iar suprafața e lustruită la fel de fin ca porțelanul. Fujin îmi spune că a fost confecționată cu ajutorul unei mașini inventate de un englez. A fost un dar de la un angajat de-al prințului Kung, un britanic pe nume Robert Hart. După încheierea saluturilor, servitorii aduc covorașe și le așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de hârtie, la accesoriile decorative pentru cai; de la funiile care vor lega sicriul, la cărăușii care îl vor purta; de la steagurile de ceremonie, la alegerea muzicii de bocit. Analizăm porci de ceară, păpuși din bumbac, maimuțe din lut, miei de porțelan, tigrii din lemn și zmee din bambus. Serile inspectăm figurinele din piele care vor fi folosite în spectacolele de teatru. Tung Chih este antrenat să îndeplinească datoria fiului. Își exersează pașii, plecăciunile și saluturile în fața unui public de cinci mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să știi. M-am Întors și m-am pomenit față În față cu o fată drăguță, cam de aceeași vârstă cu mine, cu o față În formă de inimă și buze de un roz natural. Arăta ca o păpușă de porțelan, cu bucle ce-mi aminteau de Nelly din Căsuța din preerie, iar celelalte trăsături erau atât de delicate Încât părea gata să se frângă În orice moment. —Pardon? Cu mine vorbești? am Întrebat, acoperind abil exemplarul meu din Fantezia oricărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
notația atentă, participarea afectivă și, mai ales, înregistrarea diverselor puncte de vedere asupra evenimentelor au la bază premisa „Adevărul nu are, nu poate să aibă - așa cum s-ar crede - singular. Există adevărul unui om și adevărul altuia”. Romanul Glonțul de porțelan (1984) aduce maturizarea prozatoarei. Influențată de Noul Roman francez, Ș. deconstruiește conceptele tradiționale de „narațiune” și „personaj”. Aflată într-un moment de răscruce al existenței, protagonista încearcă să se regăsească prin filtrul întâmplărilor trăite și din perspectiva celor din jur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
fantomatic al unor personaje dau senzația instabilă, plutitoare, a visului. Ș. a lăsat în manuscris un volum de poezie. SCRIERI: Valiza cu zăpezi, Iași, 1977; Jurnal de una singură, București, 1980; Jur că voi spune adevărul, București, 1983; Glonțul de porțelan, București, 1984; Magazinul de clepsidre, București, 1987; Podul de vise, București, 1989. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Vocații epice, LCF, 1977, 14; Laurențiu Ulici, Focuri de artificii, RL, 1977, 23; Radu G. Țeposu, Proză poetică, TR, 1977, 23; Sultana Craia, Detalii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
LCF, 1977, 14; Laurențiu Ulici, Focuri de artificii, RL, 1977, 23; Radu G. Țeposu, Proză poetică, TR, 1977, 23; Sultana Craia, Detalii sugestive, LCF, 1978, 31; Constantin Stan, „Jur că voi spune adevărul”, LCF, 1983, 52; Grigore Mureșan, „Glonțul de porțelan”, CNT, 1984, 18; Victor Atanasiu, Calibrul glonțului, SLAST, 1984, 40; Constantin Sorescu, „Jur că voi spune adevărul”, SLAST, 1984, 46; Mihai Ungheanu, „Glonțul de porțelan”, LCF, 1985, 11; Mircea Vasilescu, Un roman construit prin metaforă, RL, 1985, 20; Al. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]