9,158 matches
-
exact așa cum își imaginase prima dată, înainte de a se răzgândi și de a lua hotărârea unui break-up civilizat. Or, acum știa deja că aceasta este o armă teribilă, ucigătoare, trezită la viață prin cine știe ce rit magic. Puterea gândului. S-a prăbușit, neputincioasă, în pat. Ce este o enigmă? Cum să ai curajul de a o privi în ochi fără să înnebunești? * Patru. De aici a început, pentru ea, dezastrul. Nu s-a mai dus la serviciu mai multe luni consecutiv, motiv
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
într-un labirint monstruos, inextricabil... Personal, nu am fost capabil să-i găsesc antidotul. Am așternut totuși pe hârtie toate acestea pentru cazul în care cineva aflat într-o situație limită, disperată, ar...". Lisa a icnit scurt și s-a prăbușit la pământ. * Epilog. Când am ajuns din nou la mormântul mătușii mele, am putut zări, îngrozit, trupul unei fete întins, inert, peste florile și iarba care erau amenajamentul de acolo. Ochii îi erau sticloși, privirea fixă către Cer. Acolo unde
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
amintirile copilăriei ca la abator... Să nu apuc, să nu mai apuc niciodată să-i cer iertare pentru pornirea mea animalică, să rămân în mijlocul istoriei ca un blestemat, ca o rană vie... Ce Dumnezeu a putut face asta?! am strigat, prăbușindu-mă în hohote la podea. Am vrut să mă sinucid, dar mi-am dat seama că aș fi prea laș, mult prea laș pentru condiția mea. Am știut că Jeanne nu mi-ar ierta-o niciodată, că mă va aștepta
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
Dannot, nu-ți cer să mă ierți, dar te rog, te implor aproape să-mi deschizi o poartă către Dumnezeu, să-mi deschizi ușa către grația Lui. Jeanne... știi că era o femeie foarte frumoasă”, am început, apoi m-am prăbușit plângând în hohote. „Iartă-mă, Dannot, nu mai pot să continui”, am rostit înăbușindu-mi cu greu lacrimile. „Liniștește-te, te rog liniștește-te. O să-mi spui după aceea”. După ce mi-am venit în fire, am continuat. „A existat o
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
Ochi care erau de o culoare roz-fosforescent. Era prea mult pentru puterea mea de înțelegere și de acceptare a unor lucruri, astfel încât am simțit că mă ia cu leșin. M-am rezemat de biroul lui, temându-mă că mă voi prăbuși cu scaunul. Ce e cu tine? Te simți bine?”, mă întrebă pe un ton relativ îngrijorat. În sinea mea, mă uimeam că dintr-o persoană agresivă, care-mi dorea în mod vădit răul, devenise brusc atât de condescendent. Da, nu
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
voi spune vreodată cuvintele astea, dar te urăsc!”, i-am replicat, când am putut în sfârșit să articulez cuvintele. Pe urmă am luat pistolul și l-am împușcat, mortal. Câțiva Producători se adunaseră la cinci metri de terasă. Apoi, mă prăbușesc, învins, la picioarele Producătorilor și rostesc fatala replică: ”Ați câștigat! Acum puteți face ce vreți cu viața mea, oricum nu mai are nicio valoare pentru mine!”. Cortina cade. În sală, o spectatoare tânără, o thailandeză ce lucra drept call-girl pentru
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
magia iubirii și de natura ezoterică, nepătrunsă a spiritelor ce sălășluiesc în noi... Do you remember? Și eu, încă te mai iubesc... Încă te ador ca pe o zeiță... Jocul nu se va termina niciodată", am rostit, înainte de a mă prăbuși la pământ, într-o baltă de sânge. "Iartă-mă... N-am mai putut suporta", i-am auzit vocea tremurândă. Apoi am plutit între viață și moarte, între eter și gheață, între două lumi ce nu-și aparțin, dar care se
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
dans, apoi am scos revolverul. "Îmi pare rău... Nu trebuia să te răzbuni pe Deborah așa cum ai făcut-o... A fost ultimul dans, iubita mea! Adio!!!, am rostit și am tras. "Nuuuu!!! Ce faci???? Te-am iubit!", rosti, apoi se prăbuși, rămânând nemișcată. Complet bulversat, gândindu-mă deja la inevitabila sinucidere, am asistat la o scenă uluitoare, incredibilă, care mi-a tăiat cu adevărat respirația. La câțiva metri distanță, Deborah ne privea triumfătoare, aproape fericită. Atunci am știut că-și contempla
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
s-a sfârșit. Sau e pe cale să se sfârșească”. Plâng cu lacrimi amare, amintindu-mi idealurile tinereții, femeile pe care le-am iubit, momentul în care am zărit primele fire de păr albe, clipa în care am simțit că mă prăbușesc în mine însumi, fatală implozie a unui artist aflat în ruină. În același timp, încerc să analizez la rece. Am învățat ceva din această trecătoare existență? Iată, furia, răutatea și meschinăria îmi sunt complet străine, deși în prima tinerețe erau
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
că mai veniseră aici, Pentru ele nu era prima dată. Și părea că aveau chiar experiență, după cum au pornit și cum se deplasau cu ușurință, de parcă zburau deasupra apei.. Deodată se auzi un țipăt sfâșietor. - S-a rupt cablul! Ne prăbușim! Și în clipa următoare, Iulian și Andrei văzură cum cele două căzură, dispărând rapid rapid în valurile apei. Se dădu alarma și un echipaj veni la fața locului. Doi tineri cu structură atletică săriră în apă. Unul dintre ei apăru
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
îndreptat arma automată către el. Stătea lângă mica țigancă, cu același aer posesiv, de mascul. "Mori, gigolo împuțit!", am strigat, apoi am descărcat tot cartușul în el. A rămas inert, într-o baltă de sânge. Fata cu vioara s-a prăbușit în lacrimi, devastată. S-a aplecat asupra trupului bărbatului, într-un gest de adio inevitabil. M-am apropiat, încet. "Asta e în amintirea vremurilor petrecute împreună", i-am șoptit la ureche, fără a-mi îndepărta masca. Mi-a recunoscut vocea
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
o baltă de sânge. „Nuuuu!!”, am răcnit, alergând către ea cu disperare, desi știam că e prea târziu. M-am apropiat și i-am atins cu delicatețe tenul însângerat. „Nuuuu!”. „Ce i-ați făcut, animalelor?”, am strigat. Înainte de a ma prăbuși la pământ neputincios, plângând în hohote amare, am reusit sa vad față celui de la volan, înainte de a demara în trombă. Acela nu era mascat, si nu era nici vreun taximetrist, ci aparținea grupului cu certitudine. I-am memorat bine fizionomia
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
s-a sfârșit. Sau e pe cale să se sfârșească”. Plâng cu lacrimi amare, amintindu-mi idealurile tinereții, femeile pe care le-am iubit, momentul în care am zărit primele fire de păr albe, clipa în care am simțit că mă prăbușesc în mine însumi, fatală implozie a unui artist aflat în ruină. Citește mai mult ...Părăsit de inspirație, stăteam și contemplam pereții camerei, ca și cum nu aș mai fi așteptat nimic decât sfârșitul. Sic transit gloria mundi... îmi spuneam, golit de orice
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
s-a sfârșit. Sau e pe cale să se sfârșească”.Plâng cu lacrimi amare, amintindu-mi idealurile tinereții, femeile pe care le-am iubit, momentul în care am zărit primele fire de păr albe, clipa în care am simțit că mă prăbușesc în mine însumi, fatală implozie a unui artist aflat în ruină.... III. ARTA DE A TRĂI ORICE - ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAȚIEI, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017. ...Astfel aș putea
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
țipetele pescărușilor. Sfâșietoare, premonitorii, ca scâncetul inocent al unui nou-născut. M-am trezit brusc și m-am privit în oglindă. Am văzut două chipuri, iar uriașa teamă care m-a cuprins m-a însemnat pentru totdeauna, simțeam că m-am prăbușit odată cu valurile nestăvilite ale cascadei în timp ce pasărea din mine își luase zborul. A fost o clipă, o singură secundă, dar am trăit în ea totul, așa cum se spune că înainte de moarte îți revezi întreaga viață. Am început să fug departe
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
țipetele pescărușilor. Sfâșietoare, premonitorii, ca scâncetul inocent al unui nou-născut.M-am trezit brusc și m-am privit în oglindă. Am văzut două chipuri, iar uriașa teamă care m-a cuprins m-a însemnat pentru totdeauna, simțeam că m-am prăbușit odată cu valurile nestăvilite ale cascadei în timp ce pasărea din mine își luase zborul. A fost o clipă, o singură secundă, dar am trăit în ea totul, așa cum se spune că înainte de moarte îți revezi întreaga viață. Am început să fug departe
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
mai întâmplase în weekend în viața lor extrașcolară. La câteva zile, când s-au întâlnit la liceu, Brigitté ia povestit ce se întâmplase. După despărțirea lor a simțit cum totul se învârte în jurul ei și i s-au înmuiat picioarele, prăbușindu-se pe caldarâm. Fiind trecători pe stradă, mai ales că era o stație unde de obicei coboară din tramvai foarte multe persoane, imediat a fost ajutată să se ridice de pe caldarâm și să se așeze pe o bancă. Cineva a
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
disperare Cu sufletul cutremurat de frică Ne ridicăm posomorându-ne Dar și cu acea gheață în măduvă Așteptăm momentul când figura ta luminoasă Ne va arăta curcubeul libertății Acea sclipire care era începutul închegării noastre O BUCATĂ DE CER SE PRĂBUȘEȘTE S-a întunecat Băiatul încă nu s-a întors Umbrele lucrurilor sar Și se rânjesc Ecranul se umple cu grindină O bucată de cer se prăbușește Băiatul încă nu s-a întors Ora interzisă de teamă s-a întunecat ÎNMULȚIREA
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
curcubeul libertății Acea sclipire care era începutul închegării noastre O BUCATĂ DE CER SE PRĂBUȘEȘTE S-a întunecat Băiatul încă nu s-a întors Umbrele lucrurilor sar Și se rânjesc Ecranul se umple cu grindină O bucată de cer se prăbușește Băiatul încă nu s-a întors Ora interzisă de teamă s-a întunecat ÎNMULȚIREA MORȚII Mâine voi muri din nou În același mod În același moment Când soarele ca o creastă de cocoș însângerat Printre valurile mării în Tivar Ochii
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
de interese militare, economice, politice stochează în vistieriile lor grămezi imense din bogățiile lumii, se blindează cu sisteme de armament greu de imaginat pentru omul de rând, croiesc planuri sumbre pentru viitorul lumii. Imperii se ridică peste noapte, imperii se prăbușesc precum castelele de nisip. Granițele au devenit niște linii convenționale, care amintesc că pe acolo își aveau cândva limitele niște națiuni bine conturate în concertul popoarelor. Globalizarea înghite zi de zi specificul național, elementele care defineau popoarele și le făceau
FLOARE OFILITĂ de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348990_a_350319]
-
Popescu, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Dan Deșliu, Nina Cassian, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Ștefan Bănuță, și mulți alții. În încheiere trebuie spus un etern adevăr exprimat de Rivarol: „O carte pe care o susții este o carte care cade”. Se prăbușește de la sine prin propria sa impostură și inconsistență. Cărțile de succes teleghidat sunt ratate de la început și prin definiție. Al.Florin ȚENE Cluj-Napoca 13 februarie 2011 Referință Bibliografică: Relativitatea succesului în literatura română / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348983_a_350312]
-
ele/poezii în portugheză, de dragul prietenilor din Brazilia, pentru voluntarii de la Casa de dom Inacio, dintre care fac parte ca ghid și medium al casei”. - și, iată cum, încet-încet, ițele Turnului Babel se limpezesc, granițele de înțelegere dintre neamuri se prăbușesc!), Olga Alexandru Diaconu/România etc. Cum era și firesc, o Antologie, precum cea de față, nu poate avea omogenitate valorică. Nici nu era de așteptat, dat fiind nu doar zonele de influență ideatică și de Duh extrem de variate, ci și
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
începuseră să-și spună cuvântul și mă simțeam cam amețită. Eram într-o indispoziție totală. Pun sacoșele în cărucior și ies pe ușă. Când să cobor ultima treaptă de pe casa scării, nu mai țin minte cum am călcat și mă prăbușesc. Eram îmbrăcată într-un deux-piece clasic, cu taiorul strâns pe talie, de culoare bej, costum ce mă făcea suplă, cu pantofi bej, pe tocuri de cinci centimetri, cu un ornament în formă de fundă din piele de șarpe, într-o
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
există ritmuri și metafore de care noi habar nu avem. Un cântec se poate naște și dintr-o înfrângere. În lumina fulgerului se văd guri care cobesc, ochi lacomi, mâini desfăcute, dar și un copil care încearcă să meargă, se prăbușește printre morții lumii, se ridică. Ați văzut bastonul alb al orbilor? Astfel să vă fie gândul. BORIS MARIAN
CELULA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349188_a_350517]
-
trecut, Monarhi sau dinaștii celebre, Din vântul stepelor, prodig, Au adunat mii de vertebre. Sunt fiii buni ai unui timp Apus, demult, cu nepăsare... În ritm de tobe, vis trecut, Se arcuiește-o dansatoare. Simt adieri de vremuri vii, Se prăbușesc vechi catedrale, E-un timp păgân, lud, fericit, Religii noi devin formale. Țiganii?... Dorm sub coviltir, Spre dimineață, după nuntă, Pășesc tăcuți cu-al morții gir, Cu-n secol lumea-i mai cărunta... Nu au nici țară, nici trecut ( Monarhi
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]